Pontiful, cuvânt care în etimologia sa latină indica inițial pe constructorul de punţi, are aliați prețioși pentru a salvgarda şi a promova fraternitatea. Este vorba de constructorii de pace, între care bărbați şi femei alături de populaţii vulnerabile în regiuni zguduite de tensiuni şi conflicte. „Pacea pe pământ, dorință profundă a fiinţelor umane din toate timpurile – scrie Papa Ioan al XXIII-lea în enciclica Pacem in Terris – poate fi instaurată şi consolidată numai prin respectarea deplină a ordinii stabilite de Dumnezeu”. „Adevărata pace – se mai citește în acest document – se poate construi numai în încrederea reciprocă”. Făcătorii de pace sunt apărătorii acestei încrederi, o plămadă capabilă să facă să crească familia umană în fraternitate.

Papii şi forţele armate

O armată este compusă din soldați, reprezentanţi din diferite naţiuni dar, mai ales, din bărbați şi femei însetați de Dumnezeu şi de pace, un dar care îşi află rădăcina sa cea mai adevărată numai în Isus. Aceasta este privirea cu care Papii văd, în dimensiunea sa cea mai profundă şi autentică, lumea militarilor. În timpul anilor jubiliari, mii de reprezentanţi ai forțelor armate participă la celebrări şi pelerinaje. Jubileul forțelor armate, de poliție şi de siguranță, programat la 8 şi 9 februarie, face parte din acest cadru. Cu aceste ocazii reflecțiile Pontifilor sunt mereu ritmate de un cuvânt cheie: pace.

Chemarea la fraternitate

Anul Sfânt din 1950 este primul Jubileu după ororile celui de-al doilea război mondial. În radio-mesajul cu ocazia Crăciunului, la 23 decembrie 1949, Papa Pius al XII-lea doreşte ca anul jubiliar, după timpuri zguduite de lupte furioase între armate contrapuse, să fie „anul marii întoarceri, anul marii iertări”.

Aşteptăm pentru acest An Sfânt întoarcerea societății internaționale la planurile lui Dumnezeu, conform cărora toate popoarele în pace şi nu în război, în colaborare şi nu în izolare, în dreptate şi nu în egoismul național, sunt destinate să formeze marea familie umană, îndreptată spre perfecțiunea comună, în ajutorul reciproc şi distribuirea egală a bunurilor, care sunt comoară a lui Dumnezeu încredinţată oamenilor. Preaiubiți fii, dacă ni se pare aceasta o ocazie propice pentru a-i îndemna pe conducătorii popoarelor la gânduri de pace, aceasta a Anului Sfânt ni se pare deosebit de oportună. Ea este şi vrea să semnifice şi o chemare puternică şi în acelaşi timp o contribuție la fraternitatea neamurilor.

Obligația apărării păcii

În Anul Sfânt din 1975, Papa Paul al VI-lea prezidează duminică, 23 noiembrie, o concelebrare solemnă, în Piața „Sfântul Petru”, la care participă peste 16 mii de soldați. Formează o reprezentare numeroasă de militari care provin din douăzeci de țări. „Voi sunteți soldați; şi fără îndoială imaginea care vă reprezintă ca atare – subliniază Papa Montini – se profilează în termeni de tărie, de oboseală, de disciplină, de prestanţă, de cutezanţă şi de valoare. Însă soldatul nu este prin aceasta «autosuficient», adică suficient sieși în cutezanţa sa tinerească; poate el să se roage? Să ceară iertarea lui Dumnezeu?”. Pentru ce – mai întreabă Papa Montini – aţi venit la Roma? „Voi aţi venit – explică Pontiful – pentru că şi voi sunteți oameni; şi omul are nevoie de Dumnezeu, de Cristos, de religie, de mântuire; şi simte urgenţa de a satisface setea sa în contact cu Fiul lui Dumnezeu”.

Voi aţi venit pentru că, mai mult decât toţi, voi aveți nevoie de pace; şi pentru pace voiţi şi trebuie să vă angajați. Şi aici amintirea războaielor recente – cele două conflicte mondiale şi ciocnirile locale recurente – devine dureroasă şi plină de lacrimi pentru căzuţii pe care i-a cauzat, vieți tinere secerate, şi pentru prea mult sânge nevinovat care a fost vărsat! Să fie fidelă şi reverențioasă amintirea noastră pentru atâția căzuți, şi să fie pace în milostivirea lui Cristos Mântuitorul pentru sufletele lor nemuritoare! Apoi: armele pentru voi nu vor să fie pentru ofensă, ci numai şi mereu şi peste tot pentru apărare; şi o apărare, să dea Dumnezeu, care să nu aibă nevoie de folosirea armelor, ci să tindă numai să dea forță dreptății şi păcii (cf. Rom 13,4; Lc 3,14; 14,31): adică în prevenire, în acordul leal, în compunerea mărinimoasă, în iertarea generoasă”. Iată așadar, iată în sfârşit, că această prezență a voastră devine o mare apologie: voi aţi venit pentru a celebra dreptatea, care garantează civilizația, ordinea, respectul între fiecare popor şi între naţiuni. Pentru această dreptate, al cărei rod este pacea, armele voastre să fie simbol şi apărare: şi în această lumină funcţia voastră în societatea civilă ia semnificaţia sa deplină.

O angajare zilnică

În anul 2000 mii de militari celebrează Marele Jubileu cu Papa Ioan Paul al II-lea care indică în pace „un drept fundamental al fiecărui om”. Papa Wojtyła, fiu al unui militar din armata poloneză, aminteşte „opera de pacificare în țări devastate de războaie absurde”, ajutorul prestat „populațiilor lovite de calamități naturale”. Pontiful, în omilia rostită la 19 noiembrie din acel An Sfânt se opreşte apoi asupra angajării zilnice pentru pace.

Cine mai bine decât voi, preaiubiţi militari şi membri ai forțelor de poliție, tineri şi tinere, poate să dea mărturie cu privire la violență şi la forţele distrugătoare ale răului prezente în lume? Voi luptaţi în fiecare zi împotriva lor: de fapt sunteți chemaţi să apărați pe cei slabi, să-i ocrotiţi pe cei cinstiți, să favorizaţi conviețuirea popoarelor. Fiecăruia dintre voi i se potrivește rolul de santinelă, care priveşte departe pentru a înlătura pericolul şi a promova pretutindeni dreptatea şi pacea. Vă salut pe toţi cu mare afect, preaiubiţi fraţi şi surori, veniţi la Roma din atâtea părţi ale pământului pentru a celebra Jubileul vostru special. Sunteți reprezentanţi ai armatelor care s-au confruntat în decursul istoriei. Astăzi v-aţi dat întâlnire la Mormântul apostolului Petru pentru a-l celebra pe Cristos „pacea noastră, cel care a făcut din două una şi a dărâmat zidul despărțitor, desființând în trupul său ura” (Ef 2,14). La El, prezent misterios şi real în Euharistie, aţi venit să oferiți propunerile voastre şi angajarea voastră zilnică de constructori de pace.

Punţi şi semănători

În 2016 Papa Francisc adresează propriul salut, în timpul audienței jubiliare, reprezentanților forțelor armate şi ale poliției, care provin din atâtea părţi ale lumii, veniţi în pelerinaj la Roma cu ocazia Jubileului extraordinar al Milostivirii. Firul conducător al acestui eveniment, „Poarta sa este mereu deschisă”, aminteşte că milostivirea găsește un mare spațiu în cadrul realității militare. Pontiful subliniază rolul fundamental al militarilor pentru a garanta siguranța popoarelor şi a instituțiilor în toate regiunile lumii.

Forţele de ordine – militare şi de poliție – au ca misiune să garanteze un ambient sigur, pentru ca fiecare cetățean să poată trăi în pace şi seninătate. În familiile voastre, în diferitele domenii în care acționați, să fiți instrumente de reconciliere, constructori de punţi şi semănători de pace. De fapt, sunteți chemaţi nu numai să preveniţi, să gestionaţi sau să puneți capăt conflictelor, ci şi să contribuiţi la construirea unei ordini întemeiate pe adevăr, pe dreptate, pe iubire şi pe libertate, conform definiției păcii a sfântului Ioan al XXIII-lea în enciclica Pacem in terris. Afirmarea păcii nu este acțiune ușoară, mai ales din cauza războiului, care usucă inimile şi măreşte violenţa şi ura. Vă îndemn să nu vă descurajați. Continuați drumul vostru de credinţă şi deschideți inimile voastre lui Dumnezeu Tată milostiv care nu încetează niciodată să ne ierte. În faţa provocărilor de fiecare zi, faceţi să strălucească speranţa creştină, care este certitudine a victoriei iubirii asupra urii şi a păcii asupra războiului.

Forțe de pace

Primul din cele 36 de mari evenimente din acest An Sfânt a fost Jubileul comunicării. Cel al forțelor armate, de poliție şi de siguranță este a doua etapă a Anului jubiliar. Cuvintele Papilor adresate reprezentanților lumii militare sunt mereu o invitaţie de a fi de partea omului, a dreptății, a păcii. Un îndemn care răsună cu forță şi în acest Jubileul speranţei. Între constructorii de pace, peste 76 de mii sunt bărbați şi femei din Națiunile Unite şi provin din peste 120 de țări. Sunt angajați în operațiuni de peacekeeping în zone lovite de conflicte în Africa, Asia, Europa şi Orientul Mijlociu. Îi protejează pe civili, apără drepturile umane şi întăresc instituţiile în unele din locurile cele mai periculoase şi instabile din lume. De la prima operațiune în 1948 până astăzi peste 4300 dintre aceşti făcători de pace au murit în cadrul unei misiuni îndeplinite în teatre internaționale complexe. Nu se pot uita națiunile sfâșiate de conflicte care şi astăzi însângerează lumea. Şi nu se pot uita forţele de pace care protejează multitudini de refugiaţi care fug de război şi viitorul popoarelor.

De Amedeo Lomonaco

(După Vatican News, 8 februarie 2025)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu