„Tineri, stricaţi oglinda! Şi dacă unul se priveşte în oglindă, îi dau un sfat: să râdem de noi înşine, asta ne dă veselie şi ne eliberează de ispita narcisismului”. Aşa s-a adresat papa Francisc tinerilor din comunitatea catolică Shalom, la Roma pentru cei 35 de ani de la întemeiere, recomandând să nu cedeze în faţa actualei „culturi narcisiste şi consumiste” şi recomandându-le să intre în dialog cu bătrânii. Răspunzând unui tânăr brazilian cu un trecut de droguri, Francisc, care a pornit cu o glumă fotbalistică („Mai bine Pelè sau Maradona?”), a spus că dependenţa de droguri „taie rădăcinile inimii”.

Comunitatea catolică Shalom, născută în Brazilia în primii ani din Optzeci cu o pizzerie şi o librărie anexată pentru primirea şi evanghelizarea tinerilor, a obţinut în 2007 recunoaşterea Consiliului Pontifical pentru Laici ca asociaţie internaţională de credincioşi.

„Unul dintre lucrurile care caracterizează tinereţea şi tinereţea veşnică a lui Dumnezeu”, a spus papa ca răspuns la o întrebare a unei tinere franceze care s-a botezat în cursul recentului Jubileu al Milostivirii, „atât pentru tineri cât şi pentru cei care sunt tineri a doua oară, este veselia, bucuria. Veseliei i se opune tristeţea, o tristeţe din care voi aţi ieşit. Un tânăr care rămâne asupra sieşi, care trăieşte numai pentru sine, termină – folosesc un verb argentinian – empachado (constipat, nt) de autoreferenţialitate. Există o imagine care îmi vine acum în minte mă gândesc la persoana egoistă, o persoană care are o mare doză de narcisism, care se contemplă pe sine însăşi şi îi ignoră pe ceilalţi, care machiază în fiecare zi sufletul preocupată să apară mai bine decât este: o boală a spiritului. Tineri – a spus papa – stricaţi oglinda! Nu vă priviţi în oglindă pentru că oglinda înşeală. Trăim într-o cultură a autoreferenţialităţii, o cultură consumistă şi narcisistă. Dacă unul se priveşte în oglindă, îi dau un sfat: să se privească în oglindă pentru a râde de el însuşi: asta ne dă veselie şi ne salvează de ispita narcisismului”.

După aceea Jorge Mario Bergoglio a răspuns la întrebările a trei tineri, un chilian, o franţuzoaică şi un brazilian, în spaniolă, precizând cu ironie că va amesteca un pic de italiană şi de portugheză vorbin „un pic portagnol”. Papa argentinian s-a adresat unui tânăr brazilian care a povestit parcursurile sale de dependenţă de droguri mai întâi cu o glumă fotbalistică ce a provocat râsetele celor prezenţi: „Cine este mai bun, Pelè sau Maradona?”. Apoi a continuat: „Mult timp ai trecut prin tunelul drogurilor: este unul dintre instrumentele pe care le are cultura în care trăim pentru a ne ruina, ne face invizibili pentru noi înşine, ca şi cum am fi din aer. Drogurile ne fac să negăm tot ceea ce avem, drogurile taie rădăcinile inimii, rădăcinile carnale, rădăcinile istorice, rădăcinile problematice, şi te lasă să trăieşti într-o lume fără rădăcini, dezrădăcinat din toate, din proiect, din prezent, din istoria ta, din patria ta, din familia ta, din iubirea ta, din toate. Unul trăieşte într-o lume fără nicio rădăcină: aceasta este drama drogurilor. Tineri total dezrădăcinaţi. Fără angajamente reale, fără angajamente de carne”.

„A trece de la această experienţă de invizibilitate şi apoi a conştientiza – i-a spus papa tânărului brazilian – îţi spune câte rădăcini ai în inimă. Să ne întrebăm: sunteţi conştienţi de proiectele voastre, de iubirile voastre, de capacitatea voastră creativă, pentru că voi sunteţi ca nişte poeţi chemaţi să creaţi lucruri noi în lume?”. Pentru „a corespunde planului lui Dumnezeu” care vrea „să mângâie durerile omenirii”, este necesar, a continuat papa, „să dai gratuit. Să dăm gratuit ceea ce am primit. Asta te ajută «să te decomercializezi», te învaţă să îmbrăţişezi, te face să găseşti rădăcinile, te sustrage de la orice interes de tip egoist. A da gratuit ceea ce gratuit aţi primit”.

Papa a răspuns unui tânăr chilian care vorbea despre o „lume marcată de disperare şi de indiferenţă” citând parabola fiului risipitor şi a tatălui milostiv: „Tatăl l-a văzut venind de departe, cu mulţi ani înainte plecase: îmi vine să mă gândesc că acest tată în fiecare zi privea de la terasă pentru a vedea dacă venea, şi tot aşa Dumnezeu în fiecare moment dificil, de păcat, ne aşteaptă. În cea mai rea dintre situaţii, Tatăl ne aşteaptă, cu milostivire şi duioşie: nu dispera niciodată”. „De acord?”, a întrebat pontiful, care în faţa răspunsului slab al mulţimii de tineri, a comentat cu o glumă: „Dumnezeul meu, ce faceţi! Pare că în loc să vă însufleţesc vă dau un calmant nervos pentru a dormi!”.

În sfârşit, papa Francisc s-a adresat membrilor adulţi ai comunităţii Shalom, întrebându-se „ce slujire cere astăzi lumea de la această carismă”: „Dialogul: una dintre provocările prezente astăzi în această lume este dialogul dintre tineri şi bătrâni. Tinerii au nevie să-i asculte pe bătrâni, pentru a visa şi a-i încuraja să meargă înainte. Bătrânii nu trebuie să fie ţinuţi ascunşi. Acest dialog este o promisiune pentru viitor”.

Comunitatea Shalom celebrează în aceste zile cu 3000 de pelerini la Roma cei 35 de ani ai săi: „Nu bănuiam unde ne duce Dumnezeu”, a amintit fondatorul comunităţii, Mozsés Azevedo, „dar am fost învăluiţi de un har mult mai mare decât noi înşine. Tinerii au venit. Împreună cu ei, un întreg popor”. Comunitatea a reînnoit propria misiune împreună cu papa.

De Iacopo Scaramuzzi

(După Vatican Insider, 4 septembrie 2014)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu