Providența divină, care se ocupă cu duioșia infinită a fiecărei creaturi, într-o zi luminoasă din aprilie 1858 a condus şi pașii unei tinere femei franceze, Azélie-Marie Guérin, numită de toţi simplu Zélie, care, trecând pe podul Saint-Léonard la Alençon, a întâlnit un domn al cărui aspect a impresionat-o. Era Louis Martin, ceasornicar şi bijutier, cu o istorie foarte asemănătoare cu aceea a lui Zélie. Amândoi erau copii de militari şi aveau un sentiment religios puternic. O soră a lui Guérin, Marie-Louise, intrase în rândul călugărițelor vizitandine luând numele de sora Marie-Dosithée, iar şi Zélie ar fi voit să se consacre Domnului în rândul Fiicelor carității ale Sfântului Vincenţiu de’ Paoli, dar n-a fost acceptată din cauza sănătății sale delicate. Astfel s-a dedicat fabricării de dantele minunate, demarând o activitate înfloritoare şi angajantă. Şi Martin a dorit viaţa călugărească în rândul canonicilor regulari din Congregația spitalicească a Marelui Sfânt Bernard, dar n-a fost primit.

De la acea primă întâlnire pe pod s-a născut o intensă şi delicată istorie de iubire, facilitată, în fazele inițiale, de mama lui Louis care, la un curs despre dantele, a avut ocazia de a cunoaște şi a aprecia calitățile umane şi spirituale ale lui Zélie. Căsătoria civilă a avut loc la 12 iulie 1858, la ora 22.00. După două ore, la miezul nopții, în reculegere în biserica „Notre-Dame”, a fost ceremonia religioasă. Căsătoria soților Martin, caracterizată de o profundă unire spirituală şi de o puternică iubire reciprocă, a fost pentru amândoi izvor de mare fericire, chiar dacă nu au lipsit încercări, dolii, boli. Au avut nouă copii dar au supraviețuit numai cinci fete. Din epistolarul lui Zélie ştim cu câtă grijă şi înţelepciune ea şi soțul au însoţit educaţia fiicelor, mărturisind şi învățând o credinţă profundă, atenţia faţă de ceilalți, caritatea faţă de săraci, manierele gentile. Rezultatele acestei activități pedagogice au fost excelente: o fiică, Thérèse, sfânta Tereza a Pruncului Isus şi a Sfintei Fețe (sau de Lisieux), la 19 octombrie 1997 a fost proclamată învățătoare a Bisericii; pentru o altă fiică, Léonie, vizitandină la Caen cu numele de sora Françoise-Thérèse, este în curs procesul de canonizare.

Azélie-Marie Guérin a murit datorită unui cancer la sân la 28 august 1877; Louis Martin a murit la 29 iulie 1894 după o boală dureroasă. Papa Francisc i-a canonizat în piața „Sfântul Petru” la 18 octombrie 2015. La Alençon sanctuarul adiacent casei unde a trăit familia Martin din 1871 până în 1877, unde s-a născut sfânta Tereza cea Mică şi a murit Zélie, este un centru important pentru pastoraţia familială care de-a lungul întregului an atrage pelerini din Franţa şi din diferite țări ale lumii, inclusiv Italia. Grație angajării rectorului sanctuarului, părintele Thierry Hénault-Morel, a fraților şi a surorilor carmelite mesagere ale Duhului Sfânt, precum şi a voluntarilor laici formați înadins pentru slujirea primirii, este dusă înainte o intensă activitate de formare spirituală şi de întâlniri de rugăciune pentru logodnici, cupluri, familii, grupuri, dar şi pentru mame singure, persoane singure, despărțite, divorţate. La sanctuar a apărut „Familia lui Louis şi Zélie”, deschisă oricui dorește să facă parte din ea. Membrii săi „formează o adevărată familie spirituală şi se susțin reciproc în rugăciune. Iau la inimă intențiile reciproce şi se angajează să se roage pentru familii”. În fiecare lună primesc o scrisoare de legătură.

Programul din 12 şi 13 iulie, în sărbătoarea care aminteşte căsătoria sfinților soți Martin, prevede un parcurs propriu pentru bărbați care după-amiază vor fi invitați să scrie o scrisoare propriei soţii. Pentru femei este stabilit un itinerar diferit, cu etapa de după-amiază pentru a scrie un mesaj soțului. La ora 18.00 perechile se vor reuni pe Podul întâlnirii. La 20.30 veghe de rugăciune în bazilica „Notre-Dame” la Alençon, cu intervenții ale lui Bruno Feillet, episcop de Séez. La 13 iulie, în biserica „Saint-Pierre de Montsort”, la ora 10.00, învățătură spirituală a monseniorului Feillet, la 11.00 liturghia cu reînnoirea promisiunilor matrimoniale şi binecuvântarea unei icoane dedicate sfinților soți Martin, operă a lui Laurence Pierso-Bonenberger.

De Donatella Coalova

(După L’Osservatore Romano, 12 iulie 2024)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu