Iubiți fraţi şi surori, Vă salut pe toţi cu afect şi vă mulţumesc pentru că aţi voit această întâlnire, deşi cea mai mare parte dintre voi participă de departe. Dar suntem apropiaţi, ba mai mult, uniţi în unicul Trup şi în unicul Duh! Îl salut pe cardinalul Francis Xavier Kovithavanij, care n-a putut să vină […]

Iubiți fraţi şi surori,

Vă salut pe toţi cu afect şi vă mulţumesc pentru că aţi voit această întâlnire, deşi cea mai mare parte dintre voi participă de departe. Dar suntem apropiaţi, ba mai mult, uniţi în unicul Trup şi în unicul Duh!

Îl salut pe cardinalul Francis Xavier Kovithavanij, care n-a putut să vină datorită bolii: ne rugăm pentru o refacere rapidă! Şi mulţumesc episcopilor care au prezentat experienţa acestor întâlniri ale voastre, începute în urmă cu patruzeci de ani. Un drum de prietenie care are o rădăcină puternică, o rădăcină solidă. Şi cu privire la asta aş vrea să reflectez cu voi.

Opera Mariei, sau Mișcarea Focolarilor, a cultivat mereu, prin carisma primită de la fondatoarea Chiara Lubich, simțul şi slujirea unității: unitate în Biserică, unitate între toţi credincioşii, unitate în lumea întreagă, „în cercuri concentrice”. Asta ne face să ne gândim la definiția pe care Conciliul al II-lea din Vatican a dat-o despre Biserică: „sacramentul, adică semnul şi instrumentul unirii intime cu Dumnezeu şi al unității întregului neam omenesc” (Constituția Lumen gentium, 1). În mijlocul sfâşierilor şi distrugerilor războiului, Duhul a pus în inima tânără a lui Chiara o sămânță de fraternitate, o sămânță de comuniune. O sămânță care din acel grup de prietene, la Trento, s-a dezvoltat şi a crescut, atrăgând bărbați şi femei de orice limbă şi națiune cu forţa iubirii lui Dumnezeu, care creează unitate fără a anula diversităţile, dimpotrivă, valorizându-le şi armonizându-le. Îmi vine în minte ceea ce spune Vasile [din Cezareea] despre Duhul: „Ipse unitas est, ipse est harmonia”.

Este evidentă „rudenia” – ca să spunem aşa – care există între această carismă şi slujirea episcopilor. Noi episcopii suntem în slujba poporului lui Dumnezeu, pentru ca să se edifice în unitatea credinţei, a speranţei şi a carității. În inima episcopului, Duhul Sfânt imprimă voința Domnului Isus: ca toţi creştinii să fie una, spre lauda şi gloria Dumnezeului Unul şi Întreit şi pentru ca lumea să creadă în Isus Cristos (cf. In 17,21). Papa, episcopi, suntem în slujba nu a unei unităţi exterioare, a unei „uniformităţi”, nu, ci a misterului de comuniune care este Biserica în Cristos şi în Duhul Sfânt, Biserica drept Trup viu, ca popor pe cale în istorie şi în acelaşi timp dincolo de istorie. Popor trimis în lume pentru a-l mărturisi pe Cristos, pentru că El, Lumen gentium, Lumina neamurilor, să poată atrage pe toţi la sine, cu forţa blândă şi milostivă a Misterului său pascal.

Iubiți fraţi, putem spune că acesta este „visul” lui Dumnezeu. Este planul său de a reconcilia şi a armoniza în Cristos totul şi pe toţi (cf. Ef 1,10; Col 1,20). Acesta este şi „visul” fraternității, căreia am dedicat enciclica Fratelli tutti. În faţa „umbrelor unei lumi închise”, unde atâtea vise de unitate „se sfărâmă”, unde lipsește „un proiect pentru toţi” şi globalizarea navighează „fără o direcție comună”, unde flagelul pandemiei riscă să exaspereze inegalitățile, Duhul ne cheamă „să avem curajul – parresia – de a fi una”, cum spune titlul întâlnirii voastre. A îndrăzni unitatea. Pornind de la conştiinţa că unitatea este dar – este cealaltă parte a titlului.

Curajul unității ni-l mărturisesc mai ales sfinții: în urmă cu puține zile i-am celebrat pe sfântul Corneliu, papă, şi pe sfântul Ciprian, episcop. Tocmai acestuia din urmă îi datorăm definiția minunată a Bisericii ca „popor adunat în unitatea Tatălui, a Fiului şi a Duhului Sfânt” (De Orat. Dom. 23: PL 4, 553). Dar să ne gândim şi la atâția martori din timpurile noastre, păstori şi laici, care au avut „curajul unității”, plătind personal un preț uneori foarte mare. Pentru că unitatea pe care ne-a dăruit-o şi ne-o dăruiește Isus Cristos nu este unanimism, nu înseamnă a fi de acord cu orice preț. Ascultă de un criteriu fundamental, care este respectarea persoanei, respectarea feței celuilalt, în special a săracului, a celui mic, a celui exclus.

Iubiți fraţi şi surori, vă mulţumesc iar pentru această întâlnire. Mai ales vă mulţumesc pentru angajarea cu care duceți înainte acest drum de prietenie – vă rog: mereu deschis, niciodată exclusiv –, pentru a crește în slujirea adusă comuniunii. Continuați să zâmbiţi, care este parte a carismei voastre. Mă rog pentru voi şi pentru comunitățile voastre. Domnul să vă binecuvânteze şi Sfânta Fecioară Maria să vă păzească. Şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine.

Să ne binecuvânteze pe toţi Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu