„Înainte de a veni aici, l-am întrebat pe Sfântul Părinte dacă avea un mesaj pentru voi. El a spus, „convertire la Euharistie”. Cardinalul Luis Antonio Tagle începe astfel omilia care pecetluiește Congresul Euharistic Naţional în Statele Unite, celebrat la Lucas Oil Stadium din Indianapolis prin mandatul Papei. Cardinalul se inspiră din invitaţia lui Francisc pentru a reflecta asupra legăturii dintre convertirea euharistică şi convertirea misionară, de vreme ce, afirmă el, Congresul „va fi urmat de trimiterea de misionari euharistici”.

Relaţii artificiale

Cu primul punct, pe care-l definește „Misiune şi Dar”, pro-prefectul Dicasterului pentru Evanghelizare se opreşte asupra paginilor din Evanghelie în care Isus vorbește despre misiunea sa. Cristos, afirmă el, „are o profundă conștiință că a fost trimis” de Tatăl, „trimis pentru a fi dăruit”. Misionarul, subliniază cardinalul Tagle, „este un dar” şi probabil că, observă el, „unde lipsește zelul misionar, probabil că în parte este datorat unei slăbiri a aprecierii faţă de daruri şi faţă de gratuitate”. Dacă acest orizont dispare, continuă el, „dacă orizontul nostru este numai cel al succesului şi al profitului, nu există spațiu pentru a vedea şi a primi daruri gratuite”. Unele persoane, spune cardinalul, „preferă să se relaționeze cu «prieteni» sau «întâlniri» generate de inteligența artificială pentru că nu văd daruri în persoanele în carne şi oase”. Şi după această subliniere continuă cu o serie de întrebări adresate conștiinței bărbaților, femeilor, preoţilor şi laicilor, episcopilor şi taților şi mamelor de familie, îndemnându-i să se dăruiască asemenea lui Isus.

Să nu pierdem inima

Dar „Isus este un dar sau o problemă”, continuă cardinalul filipinez trecând la al doilea punct. Când a spus discipolilor că a-l primi „înseamnă mai întâi a crede în El, şi în al doilea rând a mânca trupul său şi a bea sângele său”, aceştia „au început să se îndoiască” şi mulţi l-au părăsit. Şi aici cardinalul Tagle pune o serie de întrebări care ajung direct la inimă: „Este posibil ca noi discipolii să contribuim la plecarea altora de la Isus”, la îndepărtarea lor de credinţă? „Comunitățile noastre parohiale oferă o experienţă de apropiere şi grijă a lui Isus? Familiile noastre sunt încă principalii educatori şi transmiţători ai credinţei? Tinerii se simt ascultați şi înțeleși în căutarea lui Isus?”. Atâția din aşa-numiții „ascunși” – săraci, migranţi, bătrâni, cei fără adăpost, indigeni – „ar putea să se simtă străini”. Dar, este invitaţia, „să nu pierdem inima. Isus nu va înceta să vină la noi cu dăruirea de sine, şi atunci când este rănit”.

Isus nu se impune nimănui

Vorbind la al treilea punct despre aspectul misiunii, mai bine zis despre „misionarii euharistici”, cardinalul Tagle se întoarce la momentul în care Isus îi întreabă pe apostoli dacă vor să plece şi ei. Sper, este auspiciul cardinalului, „că putem răspunde ca sfântul Petru: «Voi rămâne cu tine. Refuzăm să trăim departe de prezența ta». Dar acestea – susține el – nu trebuie să fie cuvinte goale. Ca sfântul Petru, trebuie să credem cu convingere. Isus nu se impune nimănui. El face apel la libertatea noastră interioară”. Pro-prefectul Dicasterului pentru Evanghelizare le cere misionarilor să meargă şi să împărtăşească „iubirea duioasă a lui Isus” cu persoanele obosite, cu aceia care au nevoie de compasiune. În scrisoarea sa adresată mie, revelează cardinalul Tagle, „Papa Francisc a exprimat speranţa «ca participanții la Congres, conștienți pe deplin de darurile universale pe care le primesc din hrana cerească, să le poată transmite celorlalţi»”.

O experienţă

Cardinalul Tagle conclude împărtășind o experienţă. Ca paroh a observat o femeie „extraordinar de devotată Bisericii”, care duminica ajungea devreme pentru a ajuta la toate Liturghiile şi la celelalte activități şi pleca acasă numai atunci când biserica era curată şi ușile erau închise. Într-o zi, aminteşte el, „i-am mulțumit pentru dedicarea sa şi am mulțumit familiei sale pentru că i-au permis să slujească. Răspunsul său m-a surprins: «Părinte, nu vă preocupați de familia mea. Rămân aici în biserică şi particip la toate Liturghiile pentru că nu vreau să-i văd pe soțul meu şi pe copiii mei. Aş vrea ca fiecare zi să fie o duminică, astfel aş putea evita familia mea»”. Dragi prieteni, este concluzia cardinalului, „când preotul sau diaconul spune: «Liturghia s-a sfârşit. Mergeți în pace», vă rog mergeți! Mergeți! Ceea ce aţi ascultat, aţi atins şi aţi gustat, trebuie să împărtășiți cu ceilalți” pentru „viaţa lumii”.

(După Vatican News, 21 iulie 2024)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu