Este 1 august 1917. Lumea este sfâșiată de marele război început cu trei înainte ca urmare a asasinării, la Sarajevo, a arhiducelui Francesco Ferdinando. Având înaintea ochilor săi „ororile teribilei furtuni care s-a abătut asupra Europei”, papa Benedict al XV-lea scrie o scrisoare conducătorilor popoarelor beligerante cerând să ajungă „cât mai repede la încetarea acestei […]

Este 1 august 1917. Lumea este sfâșiată de marele război început cu trei înainte ca urmare a asasinării, la Sarajevo, a arhiducelui Francesco Ferdinando. Având înaintea ochilor săi „ororile teribilei furtuni care s-a abătut asupra Europei”, papa Benedict al XV-lea scrie o scrisoare conducătorilor popoarelor beligerante cerând să ajungă „cât mai repede la încetarea acestei lupte teribile, care, în fiecare zi mai mult, apare un măcel inutil”.

Un apel în mod tragic actual care, şi în acest timp zguduit de conflictul din Ucraina, repropune o întrebare crucială pusă de pontif în acea scrisoare din 1917: „Europa, aşa de glorioasă şi înfloritoare, va alerga, aproape cuprinsă de o nebunie universală, în abis, spre o adevărată sinucidere?”. Benedict al XV-lea invită guvernele să găsească un acord pentru „o pace justă şi durabilă”. „Punctul fundamental trebuie să fie ca în locul forței materiale a armelor să intre forţa morală a dreptului”. „Așadar un acord just al tuturor în diminuarea simultană şi reciprocă a armamentelor după norme şi garanții care trebuie stabilite, în măsura necesară şi suficientă pentru menținerea ordinii publice în fiecare stat”.

Noi, nu prin ținte politice speciale, nici prin sugestia sau interesul vreuneia din părțile beligerante, ci determinați numai de conştiinţa datoriei supreme de părinte comun al credincioșilor, de suspinul copiilor care invocă lucrarea Noastră şi cuvântul Nostru pacificator, de însăși vocea omenirii şi a rațiunii, ridicăm din nou strigătul de pace şi reînnoim un apel cald celui care ține în mână destinele națiunilor.

Suspinând după pace

Scrisoarea lui Benedict al XV-lea, născut la Genova la 21 noiembrie 1854, se încheie cu cuvinte care şi astăzi, în acest timp devastat de multiple conflicte, pot fi adresate celor care au puterea de a face să tacă armele:

Așadar, ascultați rugăciunea Noastră, primiți invitaţia paternă pe care v-o adresăm în numele Răscumpărătorului divin, Principe al păcii. Reflectați la responsabilitatea voastră foarte gravă în faţa lui Dumnezeu şi în faţa oamenilor; de rezoluțiile voastre depind liniştea şi bucuria a nenumărate familii, viaţa a mii de tineri, fericirea însăși a popoarelor, pe care Voi aveți datoria absolută de a le procura. Să vă inspire Domnul decizii conforme cu voința Sa preasfântă şi să facă în aşa fel ca Voi, meritând aplauzele epocii prezente, să vă asiguraţi de asemenea la generațiile viitoare numele de făcători de pace. Între timp, Noi, unindu-ne cu fervoare în rugăciune şi în pocăință cu toate sufletele credincioase care suspină după pace, vă implorăm de la Duhul Divin lumină şi sfat.

De Amedeo Lomonaco

(După Vatican News, 1 august 2022)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu