Capitolul 25 din Evanghelia lui Matei, cel al faptelor de milostenie, era busola sa. Mandatul lui Cristos – „tot ceea ce aţi făcut unuia dintre aceşti fraţi ai mei mai mici, mie mi-aţi făcut” – cifrul gândirii sale. „Opțiunea pentru săraci” obsesia sa. În noaptea de ieri, marți 22 octombrie, a murit în conventul „Sfântul Dominic” din Lima (Peru) Gustavo Gutiérrez, teolog şi călugăr dominican considerat „părinte” al teologiei eliberării. Avea 96 de ani. O viaţă lungă, petrecută pentru a studia, a gândi, a reflecta, a vorbi şi adesea a lupta. A lupta pentru o gândire teologică uneori criticată sau privită cu suspiciune, dar care, aşa cum afirma el, îşi înfigea rădăcinile în nimic altceva decât în Evanghelie. Acea Veste Bună şi mesajul său năvalnic că pe primul loc sunt săracii, cei din urmă, cei simpli.

Opțiunea preferențială pentru cei săraci

El a creat expresia „opțiune preferențială pentru cei săraci”, integrată apoi în Magisteriul Bisericii ca drum fundamental pentru a trăi credinţa. De fapt, Ioan Paul al II-lea a recunoscut „că opțiunea preferențială pentru cei săraci nu este exclusivă nici excluzătoare, ci este fermă şi irevocabilă”. În timp ce Benedict al XVI-lea, în 2007, în sanctuarul de la Aparecida, în Brazilia, a afirmat că „opțiunea preferențială pentru cei săraci este implicită în credinţa cristologică în acel Dumnezeu care s-a făcut sărac pentru noi”.

Liturghia cu Papa la „Sfânta Marta”

Sunt multe amintirile care se succed în aceste ore despre acest om care „mic cum era, cu micimea sa a știut să ne vestească Evanghelia cu forță şi curaj”, cum scrie într-o notă de condoleanțe arhiepiscopul de Lima, cardinalul Carlos Castrillo. Sunt multe şi imaginile care revin în minte, începând de la cea simbolică din 11 septembrie 2013 a lui Gutiérrez care celebrează Liturghia la „Sfânta Marta” împreună cu Francisc, papă de circa şase luni. Ei doi, unul lângă celălalt, la altarul din capela din Domus vaticana.

„Mulţumesc pentru mărturia dumneavoastră”, era ceea ce Gutiérrez i-a spus papei argentinian, aşa cum destăinuia într-un interviu lung pentru L’Osservatore Romano, publicat chiar la 11 septembrie 2013. În acelaşi colocviu, dominicanul clarifica liniile directoare ale teologiei sale, „plină de resurse” pentru că centrul său – sărăcia – era „mereu acolo”, „tot mai urgent”. Şi nu este vorba de „poverologie”, explica el: „Trebuie clarificat că termenul sărăcie este complex, pentru că există sărăcia reală, care se referă la situația celui care nu contează nimic, a celui care este nesemnificativ, din motive economice dar şi datorită culturii, limbii, culorii pielii, sau pentru că aparține lumii feminine care este între cei mai penalizaţi. Noi suntem clari în a afirma că sărăcia nu este niciodată una singură şi mai ales că nu este niciodată bună”.

Mesajul lui Francisc pentru cei 90 de ani

Pentru cei 90 de ani ai călugărului, născut în 1928 la Lima, Papa Francisc i-a trimis o scrisoare, subliniind „slujirea teologică” şi mulţumindu-i pentru „trudele” şi modul de „a interpela conştiinţa fiecăruia, pentru ca nimeni să nu rămână indiferent în faţa dramei sărăciei şi a excluderii”.

Fidel şi în momentele dificile

Cardinalul Castillo, în nota citată mai sus, observă că Gustavo Gutiérrez „a însoţit Biserica toată viaţa sa, rămânând fideli în momentele mai dificile, amintindu-ne mereu că adevăratul păstor trebuie să se îngrijească de oile sale, mai ales de cele sărace”. „Îi mulțumim lui Dumnezeu – adaugă Castrillo – pentru că am avut un preot teolog fidel care nu s-a gândit niciodată la bani, la luxuri, sau la orice lucru care părea să se creadă superior”.

Studiile şi cărţile

Sunt numeroase operele scrise de teolog în aceste ultime patru decade, începând de la opera principală, Teologia eliberării, editată în 1971. În ea, fost student de medicină şi literatură în Peru, apoi de psihologie şi filozofie la Louvain, în Belgia, de asemenea de teologie la Universitatea Catolică din Lyon, la Roma şi la Paris, teoretiza o eliberare politică şi socială, adică eliminarea cauzelor imediate de sărăcie şi nedreptate; o eliberare umană, adică emanciparea de marginalizați şi oprimați; o eliberare teologică de egoism şi păcat. Durerea socială a Americii Latine, învățăturile Conciliului şi, aşa cum s-a spus, referința constantă la Evanghelie animau aceste reflecții explicate după aceea în numeroase alte volume.

Volumul la patru mâini cu cardinalul Müller

Unul din ultimele era De partea săracilor. Teologia eliberării, teologie a Bisericii (Edizioni Messaggero – Editrice Missionaria Italiana), publicat în 2013 şi scris cu fostul prefect al Congregației pentru Doctrina Credinţei, cardinalul Gerhard Ludwig Müller. Teologi, vaticanişti, angajați au primit cartea ca un fapt singular: o operă la patru mâini între unul din cei mai mari exponenți ai Teologiei Eliberării şi prefectul acelui fost Sfânt Oficiu care tocmai cu privire la acest curent s-a exprimat cu două instrucțiuni în anii ’80. Însă între cei doi era o prietenie de mulţi ani în afară de preocuparea comună pentru dezvoltarea economiei mondiale şi a teologiei europene. Au explicat asta ei înșiși la Roma, într-o prezentare la care au participat foarte mulţi în Via della Conciliazione, care s-a încheiat cu darul oferit cardinalului german al unui poncho caracteristic al țăranilor săraci din Anzii peruvieni.

„Biserică samariteană”

Rămân imprimate cuvintele pe care Gutiérrez le-a spus la eveniment, vorbind despre o „Biserică samariteană”, sinteză a ideii de slujire împrumutată de la parabola „bunului samaritean” îndrăgită de Papa Francisc. O parabolă care, a spus teologul, determină să se reflecte despre „Cine este aproapele meu?”, dar şi despre „Cine s-a făcut aproape?”. Müller, la rândul său, a împărtășit parcursul care l-a făcut să aibă o sensibilitate deosebită faţă de tema sărăciei: din origini umile la Mainz cu un tată muncitor şi o mamă casnică şi cu cinci copii, trecând prin experienţa sa în anii ’80 în mijlocul oamenilor fără hrană, apă, îmbrăcăminte şi îngrijiri medicale, până la episcopatul de la Regensburg, cu atâția preoţi care proveneau din țările sărace ale lumii. Experiențe din care cardinalul a maturat convingerea că Biserica este sacrament de mântuire pentru şi între oameni şi că acțiunea sa nu poate decât să fie de evanghelizare precum şi de eliberare. Ceea ce a încercat să afirme Gustavo Gutiérrez de-a lungul anilor.

De Salvatore Cernuzio

(După Vatican News, 23 octombrie 2024)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu