Categorii

Scurte note biografice ale cardinalilor care vor fi creați

E.S. Mons. Mario Grech – secretar general al Sinodului Episcopilor

S-a născut la Qala (Malta), dieceza de Gozo, la 20 februarie 1957. A făcut studiile primare şi școala secundară la liceul Victoria la Gozo; pe cele de filozofie şi teologie în seminarul din Gozo. După hirotonirea sa sacerdotală, la 26 mai 1984, a continuat la Roma studiile superioare obținând licenţa in Utroque Iure la Universitatea Laterană şi doctoratul în drept canonic la Angelicum. Întors În patrie a exercitat slujirea la catedrala din Gozo, în sanctuarul național Tá-Pinu; şi a fost paroh în parohia din Kercem. A ocupat funcţiile de vicar judecătoresc al diecezei, membru al tribunalului mitropolitan din Malta, profesor de drept canonic în Seminar şi membru al colegiului consultanților, al consiliului prezbiteral şi al altor comisii diecezane. La 26 noiembrie 2011, Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea l-a numit episcop de Gozo până la 2 octombrie 2019 când a fost numit de papa Francisc ca pro-secretar al Sinodului Episcopilor. La 15 octombrie 2020 a fost numit secretar general al Sinodului Episcopilor.

E.S. Mons. Marcello Semeraro – prefect al Congregației Cauzelor Sfinţilor

Născut la Monteroni din Lecce la 22 decembrie 1947. Hirotonit preot la 8 septembrie 1971. A primit formarea inițială în Seminarul Pontifical Regional din Puglia „Pius al XI-lea” din Molfetta şi, după aceea, a perfecționat studiile de teologie la Facultatea Teologică Pontificală Universitatea Lateran din Roma unde a obţinut gradele academice de licență şi doctorat în teologia sacră. După aceea a început slujirea predării teologiei dogmatice în Institutul Teologic din Puglia şi apoi şi a ecleziologiei în Facultatea de Teologie din P.U.L. Ales pentru sediul episcopal de Oria la 25 iulie 1998. Transferat la Biserica suburbană de Albano la 1 octombrie 2004 până la 15 octombrie 2020 când a fost numit de papa Francisc ca prefect al Congregației Cauzelor Sfinților. Actualmente este şi administrator apostolic ad nutum Sanctae Sedis al mănăstirii exarhe „Sf. Maria de Grottaferrata”. Delegat pontifica al Ordinului Bazilitan din Italia. În decursul anilor a fost secretar special al celei de-a X-a Adunări Generale a Sinodului Episcopilor despre Episcopul: Slujitor al Evangheliei lui Isus Cristos pentru speranţa lumii. A participat ca membru cu numire pontificală la a XIV-a Adunare Generală Ordinară despre Vocația şi misiunea familiei în Biserică şi în lumea contemporană; la a XV-a Adunarea Generală Ordinară despre Tinerii, credinţa şi discernământul vocațional şi la Adunarea Specială pentru Regiunea Panamazoniană din 2019. Preşedinte pentru Conferința Episcopală din Lazio al Comisiei Regionale pentru doctrina credinţei, vestire şi cateheză. Membru al Comisiei Episcopale CEI pentru doctrina credinţei, vestire şi cateheză. Preşedinte al Consiliului de Administrație al „Avvenire – Nuova Editrice SpA”. Membru al Congregației Cauzelor Sfinților şi al Secretariatului pentru Comunicare. Consultant al Congregației pentru Bisericile Orientale. La 13 aprilie a fost numit ca secretar al „Consiliului Cardinalilor” pentru ajutorarea Sfântului Părinte în conducerea Bisericii universale. Despre temele de ecleziologie a publicat mai multe cărți, articole şi termeni din dicţionar.

E.S. Mons. Antoine Kambanda – arhiepiscop de Kigali (Rwanda)

S-a născut la 10 noiembrie 1958 în arhidieceza de Kigali. Toţi membrii familiei sale au fost uciși în timpul războiului din 1994, în afară de un frate, care trăieşte actualmente în Italia. A frecventat școala primară în Burundi şi în Uganda, completând după aceea școala secundară în Kenya. S-a întors în Rwanda după ce a terminat filozofia şi doi ani de teologie. A încheiat studiile teologice în Seminarul Mare din Nyakibanda (dieceza de Butare). A fost hirotonit preot la 8 septembrie 1990 de sfântul Ioan Paul al II-lea, cu ocazia vizitei sale pastorale în Rwanda. După hirotonire a desfășurat următoarele funcţii: 1990-1993: profesor şi prefect al Seminarului Mic din Ndera (Kigali); 1993-1999: studii superioare la Academia Alfonsiana, la Roma, unde a obţinut doctoratul în teologie morală, locuind la Colegiul Pontifical „San Paolo”; 1999-2005: director al Caritas diecezană din Kigali, director al Comisiei diecezane a Dreptății şi Păcii, profesor de teologie morală în Seminarul Mare de Teologie la Nyakibanda şi director spiritual în Seminarul Mare din Rutongo; 2005-2006: rector al Seminarului Mare filozofic din Kabgayi; din 2006: rector al Seminarului Mare Saint Charles din Nyakibanda, în dieceza de Butare. La 7 mai 2013 a fost numit episcop al diecezei de Kibungo până în 19 noiembrie 2018 când Sfântul Părinte Francisc l-a numit arhiepiscop de Kigali.

E.S. Mons. Wilton D. Gregory – arhiepiscop de Washington

S-a născut la 7 decembrie 1947 la Chicago (Illinois). După ce a frecventat școala elementară la Chicago, a intrat în Quigley Preparatory Seminary. A făcut studiile filozofice la Niles College şi cele teologice la Saint Mary of the Lake Seminary la Mundelain (Illinois). După aceea a obţinut doctoratul în liturgie la Ateneul Pontifical „Sfântul Anselm” din Roma (1980). A fost hirotonit preot la 9 mai 1973 pentru arhidieceza de Chicago. După hirotonirea sacerdotală, a desfășurat următoarele funcţii: vicar parohial la Our Lady of Perpetual Help Parish la Glenview; student la Roma (1976-1979); profesor de liturgie la Saint Mary of the Lake Seminary la Mundelain, membru al Oficiului arhidiecezan pentru liturgie şi maestru de ceremonii al cardinalilor Cody şi Bernardin (1980-1983). A fost numit episcop titular de Oliva şi auxiliar de Chicago la 18 octombrie 1983. La 29 decembrie 1993 a fost transferat la sediul din Belleville (Illinois) şi a luat în posesie canonică la 10 februarie 1994. A fost numit arhiepiscop mitropolit de Atlanta (Georgia) la 9 decembrie 2004. În cadrul Conferinței Episcopale din SUA a fost preşedinte (2001-2004), vicepreşedinte (1998-2001), membru al Comitetelor Executiv şi Administrativ, al Committee on Doctrine, al Committee on International PolicyChair al Committee on Personnel, al Committee on the Third Millennium/Jubilee Year 2000 (1998-2001) şi al Committee on Liturgy (1991-1993). La 4 aprilie 2019, papa Francisc l-a numit arhiepiscop mitropolit de Washington. În afară de engleză, vorbește italiană şi spaniolă.

E.S. Mons. José F. Adnvincula – arhiepiscop de Capiz (Filipine)

S-a născut la Dumalag, în arhidieceza de Capiz, la 30 martie 1952. După ce a terminat studiile elementare la Dumalag, a trecut la High School de la Seminarul „St. Pius X” la Roxas City, unde a rămas şi pentru studiile filozofice. După aceea a frecventat cursurile de teologie la Universitatea „Santo Tomas” din Manila. A fost hirotonit preot pentru arhidieceza de Capiz la 14 aprilie 1976. După aceea a fost numit director spiritual „St. Pius X”, desfășurând de asemenea funcţiile de profesor şi decan de studii. Ulterior a început studiile, mai întâi de psihologie la De la Salle University din Manila şi apoi de drept canonic, atât la Universitatea „Santo Tomas” cât şi la Angelicum la Roma, obținând licenţa în drept canonic. Întors în patrie, a prestat activitate în Seminarul din Vigan, Nueva Segovia şi apoi în cel regional din Jaro. În 1995 a fost numit rector al Seminarului „St. Pius X” din Capiz, devenind de asemenea apărător al legământului, promotor de justiție şi în sfârşit vicar judecătoresc la Capiz. În 1999 a devenit paroh de „Santo Tomas de Vilanueva” la Dao. Numit la 15 iulie 2001 episcop de San Carlos, a primit consacrarea episcopală la 8 septembrie 2001. La 9 noiembrie 2011 a fost transferat la sediul mitropolitan din Capiz, în insula Panay, în arhipelagul Visayas (Filipine Centrale). A fost membru al Comisiei pentru Doctrina Credinţei şi al Comisiei pentru Populațiile Indigene.

E.S. Mons. Celestino Aós Braco, O.F.M. Cap. – arhiepiscop de Santiago de Chile

S-a născut la Artaiz, arhidieceza de Pamplona (Spania), la 6 aprilie 1945. A făcut studiile filozofice la Zaragoza şi cele teologice la Pamplona. A obţinut licenţa în psihologie la Universitatea din Barcelona (Spania). A depus voturile călugărești temporale ca franciscan capucin la 15 august 1964 la Sangüesa şi voturile perpetue la 16 septembrie 1967 la Pamplona. A fost hirotonit preot la Pamplona la 30 martie 1968. Ca preot a desfășurat pe rând următoarele funcţii: în Spania a fost profesor la Lecaroz – Navarra, vicar la Tudela, profesor la Pamplona şi vicar la Zaragoza. Trimis în 1983 în Chile a fost vicar parohial în parohia din Longavi, superior al comunităţii la Los Ángeles, paroh de „San Miguel” la Viña del Mar, superior al comunităţii din Recreo, vicar episcopal pentru viaţa consacrată al diecezei de Valparaiso şi, din 2008, vicar parohial al parohiei „San Francisco de Asís” la Los Ángeles, dieceza de Santa María de Los Ángeles. E.S. Mons. Aós a mai fost econom provincial al capucinilor din Chile, promotor de justiție în Tribunalul ecleziastic din Valparaiso, judecător în Tribunalul arhidiecezei de Concepción şi trezorier al asociației chiliene de drept canonic. Numit episcop de Copiapó la 25 iulie 2014, a primit hirotonirea episcopală la 18 octombrie 2014. La 23 martie 2019 a fost numit administrator apostolic „sede vacante et ad nutum Sanctae Sedis” la arhidiecezei de Santiago de Chile. La 27 decembrie 2019, Sfântul Părinte Francisc l-a numit arhiepiscop de Santiago de Chile.

E.S. Mons. Cornelius Sim. – episcop tit. de Puzia di Numidia şi vicar apostolic de Brunei

S-a născut la Seria (Brunei) la 16 septembrie 1951. A obţinut licenţa în inginerie la Dundee University, Scoţia, Regatul Unit. A obţinut un master în teologie la Universitatea franciscană din Steubenville, Ohio, SUA. A fost hirotonit preot la 26 noiembrie 1989. După ce a lucrat în diferite parohii, în 1995 a fost numit vicar general de Brunei şi la 21 noiembrie 1997 prefect apostolic. La 20 octombrie 2004, sfântul Ioan Paul al II-lea a ridicat la rangul de vicariat apostolic prefectura apostolică de Brunei şi l-a numit ca prim vicar apostolic încredinţându-i sediul episcopal titular de Puzia di Numidia.

E.S. Mons. Augusto Paolo Lojudice – arhiepiscop de Siena – Colle Val d’Elsa – Montalcino

S-a născut la Roma la 1 iulie 1964. După bacalaureatul clasic, obţinut în 1983 la Liceul „San Benedetto da Norcia”, s-a pregătit pentru preoție la Seminarul Mare Pontifical Roman şi a frecventat cursurile de filozofie şi teologie la Universitatea Pontificală Gregoriana din 1983 până în 1988. A obţinut licenţa în teologie cu specializare în teologie fundamentală. A fost hirotonit preot la 6 mai 1989 pentru dieceza de Roma. După hirotonirea sacerdotală a desfășurat următoarele funcţii şi slujiri: vicar parohial la parohia „Santa Maria del Buon Consiglio” (1989-1992); vicar parohial la parohia „San Vigilio” (1992-1997); paroh la parohia „Santa Maria Madre del Redentore” la Tor Bella Monaca (1997-2005); părinte spiritual la Seminarul Mare Pontifical Roman (2005-2014). Din 2014 până în 2015 a fost paroh la parohia „San Luca” la Prenestino. La 6 martie 2015 a fost ales la sediul titular de Alba Maritima şi auxiliar de Roma. A primit consacrarea episcopală la 23 mai în acelaşi an. Este secretar al Comisiei Episcopale din CEI pentru Migrații. La 6 mai 2019, papa Francisc l-a numit arhiepiscop al arhidiecezei de Siena – Colle Val d’Elsa – Montalcino.

Fr. Mauro Gambetti, O.F.M. Conv. – custode al Conventului Sacru din Assisi

Născut la 27 octombrie 1965 la Castel San Pietro Terme (Bologna), după licenţa în inginerie mecanică la Universitatea din Bologna, în septembrie 1992 a început oficial drumul său în Ordinul Fraților Minori Conventuali unde, după anul de noviciat, a depus voturi, în mod temporar la 29 august 1995 şi definitiv la 20 septembrie 1998. După bacalaureatul în teologie la Institutul Teologic din Assisi (Perugia), a obţinut licenţa în antropologie teologică la Facultatea Teologică a Italiei Centrale din Firenze. A fost hirotonit preot la 8 ianuarie 2000 la Longiano (Forlì-Cesena) unde, în conventul „SS. Crocifisso”, a ocupat funcţia de animator al pastoraţiei tineretului şi vocaționale pentru Emilia-Romagna şi, din 2005 până în 2009, şi cea de responsabil şi animator al comunităţii călugărești (guardian). În primăvara din 2009, confrații din provincia bologneză „Sfântul Anton de Padova” cu competență asupra conventurilor fraților minori conventuali din Emilia-Romagna l-au ales ca superior al lor (ministru provincial), funcţie din care a încetat la 22 februarie 2013, chemat de ministrul general şi de definitoriul său să asume funcţia de custode general al Custodiei Generale a Conventului Sacru „Sfântul Francisc” din Assisi pe durata de patru ani, 2013-2017. Contextual episcopul de Assisi – Nocera Umbra – Gualdo Tadino l-a numit vicar episcopal pentru pastoraţie al bazilicii papale „Sfântul Francisc” şi al celorlalte locuri de cult conduse de fraţii minori conventuali în aceeaşi dieceză. Reconfirmat custode general pe durata de patru ani (2017-2021), a fost ales preşedinte al Federației Intermediteraneene a Miniștrilor Provinciali ai fraților minori conventuali în septembrie 2017.

E.S. Mons. Felipe Arizmendi Esquivel – episcop emerit de San Cristobal de las Casas

S-a născut la 1 mai 1940 la Chiltepec, municipiu din Coatepec Harinas (stat din Mexic, pe atunci arhidieceza de Mexic şi astăzi dieceza de Toluca). A făcut studii umaniste şi de filozofie în seminarul din Toluca şi cele de teologie în Universitatea Pontificală din Salamanca (Spania), unde a obţinut licenţa în teologie dogmatică, specializându-se ulterior şi în liturgie. Hirotonit preot la 25 august 1963 la Toluca, a desfășurat, printre altele, următoarele funcţii: vicar cooperator în trei parohii diferite (1963, 1964-1966, 1966-1967), prefect al filozofilor şi profesor în seminar (1963-1964), paroh (1967-1969), director spiritual şi profesor în seminarul mic (1969-1981), responsabil cu pastoraţia vocaţională, rector al seminarului (1981-1991), profesor de liturgie şi de teologie pastorală. A fost şi membru al Comisiei diecezane de liturgie (1967-1979), director al Oficiului Catehetic Diecezan (1968-1969), membru al „Equipo de Pastoral Juvenil” (1968-1978), secretar (1970-1973) şi preşedinte al consiliului prezbiteral (1976-1979), coordonator al Comisiei Diecezane pentru Comunicațiile Sociale (1982-1984) şi vicar general (1989-1991). La nivel național a făcut parte din „Equipo Nacional de Pastoral Vocacional” şi din „Organización de Seminarios de Mexico”, unde a fost şi preşedinte pentru un anumit timp. A fost şi membru al „Equipo Interdisciplinar de Asesores de la Conferencia del Episcopado Mexicano”. În trieniul 1986-1989 a prezidat „Organización de Seminarios de America Latina” şi după aceea a lucrat ca expert în „Departamento de Vocaciones” din CELAM. La 7 februarie 1991 a fost numit episcop de Tapachula şi a primit hirotonirea episcopală la 7 martie 1991. În această perioadă a fost secretar general al CELAM. La 31 martie 2000 Sfântul Părinte Ioan Paul al II-lea l-a numit episcop de San Cristóbal de Las Casas până în 3 noiembrie 2017.

E.S. Mons. Silvano M. Tomasi – arhiepiscop titular de Asolo, nunțiu apostolic

S-a născut la 12 octombrie 1940 la Casoni di Mussolente (Italia). A primit o formare educativă în Italia şi în Statele Unite unde a studiat teologie şi a fost hirotonit preot la 31 mai 1965 în congregația călugărească Misionarii Sfântului Carol – Scalabriniani. A obţinut licenţa în științe sociale şi un doctorat în sociologie la Fordham University din New York. A fost profesor asistent de sociologie la City University din New York şi la New School of Social Reserch (1970-1974). Ca director fondator al Center for Migration Studies, Inc., a fondat şi a îngrijit revista trimestrială International Migration Review. A fost superior provincial al congregației sale călugărești. Din 1983 până în 1987 a ocupat rolul de prim director al Oficiului Pastoraţiei pentru Migranţi şi Refugiaţi (PCMR) din Conferința Episcopilor Catolici din Statele Unite (NCCB/USCC). De la sfârşitul anului 1989 până în iunie 1996 a fost secretar al Consiliului Pontifical al Pastoraţiei pentru Migranţi şi Itineranți. La 27 iunie 1996 a fost numit arhiepiscop titular de Cercinia şi nunțiu apostolic în Etiopia, Eritreea şi observator la Uniunea Africană. La 24 aprilie 1999 a fost numit arhiepiscop de Asolo şi la 23 decembrie 2000 a fost numit nunțiu apostolic în Djibouti. La 10 iunie 2003 a fost numit observator permanent al Sfântului Scaun la Oficiul Națiunilor Unite şi Instituții Specializate la Geneva şi observator permanent la Organizația Mondială a Comerțului (OMC), funcţie ocupată până la 13 februarie 2016. La 9 aprilie 2016, Sfântul Părinte Francisc l-a numit membru al fostului Consiliu Pontifical al Dreptății şi Păcii astăzi Dicasterul pentru Slujirea Dezvoltării Umane Integrale.

R.P. Raniero Cantalamessa, O.F.M. Cap. – predicator al Casei Pontificale

S-a născut la Colli del Tronto (AP) la 22 iulie 1934. Hirotonit preot în 1958, a obţinut licenţa în teologie la Friebourg, Elveția, şi în litere clasice la Universitatea Catolică din Milano. Fost profesor ordinar de istorie a originilor creştine şi director al Departamentului de științe religioase din Universitatea „Sacro Cuore” din Milano, a fost membru al Comisiei Teologice Internaționale din 1975 până în 1981 şi, timp de doisprezece ani, membru al delegației catolice pentru dialogul cu Bisericile penticostale. În 1979 a părăsit învățământul pentru a se dedica total slujirii Cuvântului. A fost numit de Ioan Paul al II-lea predicator al Casei Pontificale în 1980; confirmat de Benedict al XVI-lea în 2005 şi la 18 iulie 2013 a fost confirmat de papa Francisc în această funcţie. În acest rol dictează în fiecare săptămână, în Advent şi în Postul Mare, o meditație în prezența papei, a cardinalilor, episcopilor, prelaților şi superiorilor generali ai ordinelor călugărești. Este chemat să vorbească în multe țări din lume, adesea şi de fraţi din alte denominațiuni creştine. A primit titlul de Doctor Honoris Causa în jurisprudenţă la Universitatea Notre Dame din South Bend (Indiana), în științe ale comunicației la Universitatea din Macerata şi în teologie la Universitatea Franciscană din Steubenville (Ohio). În afară de cărțile științifice scris ca istoric al originilor creştine, despre cristologia Sfinților Părinți, Paștele în Biserica antică şi alte teme, a public alte numeroase cărți de spiritualitate, rod al predicii sale la Casa Pontificală, traduse în circa douăzeci de limbi.

Mons. Enrico Feroci – paroh la „Santa Maria del Divino Amore” la Castel di Leva

S-a născut la 27 august 1940 la Pizzoli. A intrat la unsprezece ani în Seminarul Mic Pontifical Roman şi după studiile liceale a trecut la Seminarul Mare Roman. Hirotonit preot la 13 martie 1965, a fost timp de un an asistent la Seminarul Mic Pontifical Roman şi după aceea (1966-1968) la Seminarul Mare; în 1968 se întoarce la Seminarul Mic ca vice-rector. În 1976 părăsește Seminarul Mic pentru a deveni vice-paroh de „San Frumenzio ai Prati Fiscali” (1976-1980) şi apoi paroh al aceleiaşi parohii (1980-2004). A fost pentru multe mandate prefect al Prefecturii a IX-a, membru al consiliului prefecţilor, al consiliului prezbiteral, al consiliului pentru probleme economice, al colegiului consultanților diecezei, participând şi colaborând de aproape la realizarea tuturor evenimentelor diecezane din acei ani: Sinodul Bisericii de Roma (1987-1992), Misiunea Citadină care a precedat Jubileul anului 2000. A fost numit capelan al Sanctității Sale la 13 octombrie 1995. Părăsește „San Frumenzio” la 1 iulie 2004 şi devine paroh de „Sant’Ippolito” la piazzale delle Province, până la 1 septembrie 2009, când cardinalul vicar l-a numit director al Caritas Diecezan. Ca director Caritas este numit şi preşedinte al Fundației „Caritas Roma” şi al Fundației anti-uzură „Salus Populi Romani”. A prezidat apoi „Cooperativa Roma Solidarietà”, firmă care gestionează serviciile promovate de Caritas de Roma. Este şi consultant al Consiliului Pontifical al Pastoraţiei pentru Migranţi şi Itineranți. La 10 noiembrie 2017, cardinalul vicar l-a numit preşedinte al Asociației Publice Clericale a „Oblati Figli della Madonna del Divino Amore”, încredinţându-i responsabilitatea de rector al „Santuario del Divino Amore” şi de rector al Seminarului „Madonna del Divino Amore” (1 septembrie 2018). L-a numit canonim şi camerier al bazilicii papale „Preasfântul Mântuitor şi sfinții Ioan Botezătorul şi Evanghelistul” în Lateran şi canonic. La 1 septembrie 2019 a fost numita paroh la parohia „Santa Maria del Divino Amore” la Castel di Leva.

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.