PREGĂTIRE SPIRITUALĂ
„Coboară din ceruri, o, Duhule Sfinte,
Lumină revarsă-ne-n suflet şi minte.
Din mâinile tale atotcreatoare
O ploaie de har peste noi să coboare.
Tu eşti mângâierea trimisă în lume,
Eşti focul aprins şi menit să consume
Tot răul. Izvor eşti de apă curată
Ce setea o-nlături şi speli orice pată.
Eşti daru-nşeptit ce tot omul l-aşteaptă,
A Tatălui veşnic eşti mâna cea dreaptă
Lăuntrică şoaptă-a gândirilor bune
Şi cel ce pe buze cuvinte ne pune.
Din cer ne trimite lumina pe cale
Şi focul puternic al dragostei tale,
Suntem fără forţe, trăim întru frică;
Slăbiţi, ne-ntăreşte, căzuţi, ne ridică”.
TEXTUL BIBLIC: Marcu 13,33-37
În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: 33 „Luaţi aminte, vegheaţi şi vă rugaţi, căci nu ştiţi când va veni vremea aceea. 34 Se va întâmpla ca şi cu un om care a plecat într-o călătorie; lăsându-şi casa, el a dat puterea în mâna slugilor şi a rânduit fiecăreia lucrul ei, iar portarului i-a poruncit să vegheze. 35 Vegheaţi, aşadar, căci nu ştiţi când va veni stăpânul casei; poate veni fie seara, fie la miezul nopţii, fie la cântatul cocoşului, fie dimineaţa. 36 Nu cumva, venind pe neaşteptate, să vă găsească dormind. 37 Iar ceea ce vă zic vouă, o spun tuturor: vegheaţi!”.
1 – LECTURA: Ce spune textul?
Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…
De ce trebuie să fim treji şi vigilenţi? Unde urma să meargă omul? Care a fost misiunea pe care omul a dat-o servitorilor săi? Ce a lăsat fiecăruia? Cui i-a poruncit să vegheze? Ce se poate întâmpla dacă Domnul vine pe neaşteptate? Cui îi face Domnul recomandarea?
Câteva consideraţii pentru o lectură rodnică…
Pr. Fidel Oñoro, cjm
În această duminică începem lectura din Evanghelia lui Marcu. Textul ales pentru această primă duminică din Advent este încheierea discursului final al lui Isus, în care discipolii sunt invitaţi la perseverenţă în aşteptarea venirii sale.
„Venirea” Domnului (în greacă „parusia”), în general este interpretată ca „întoarcerea” Domnului. Asta se înţelege bine în textul de astăzi, unde se vorbeşte despre întoarcerea unui stăpân acasă care plecase în călătorie după ce le-a încredinţat servitorilor săi diferite misiuni.
Cuvânt care răsună încontinuu în urechile discipolilor este: „Vegheaţi!”. Aşadar, ne aflăm în faţa unei învăţături fundamentale a uceniciei.
În drumul său istoria ne învaţă că discipolii trebuie să fie atenţi în faţa pericolelor externe cum sunt profeţii falşi, persecuţia; şi în faţa pericolelor interne, cum ar fi pierdea din vedere a Domnului.
Astfel se înţelege neliniştea discipolilor, Petru, Iacob şi Ioan, care observând frumuseţea templului şi în faţa avertismentului Învăţătorului că acesta va fi distrus, au solicitat: „Spune-ne când se va întâmpla asta şi care este semnul că toate aceste lucruri urmează să se împlinească”. Nu se pot face previziuni matematice cu privire la ziua în care va veni sfârşitul, nici nu cunoaşte cineva timpul celei de-a doua veniri a lui: „Cât despre ziua şi ceasul acela, nu ştie nimeni, nici îngerii în cer, nici Fiul, ci doar Tatăl” (13,32).
Cu această idee începe textul pe care îl medităm: nu se ştie timpul „venirii”. Discipolilor le spune: „căci nu ştiţi când va veni vremea aceea… căci nu ştiţi când va veni stăpânul casei” (13,33b.35b). În lumina acestei realităţi se trag consecinţele pentru ucenicie: care trebuie să fie atitudinea noastră în timpul aşteptării?
„Iar ceea ce vă zic vouă o zic tuturor: Vegheaţi!”
Emfaza repetiţiei se observă din nou la final. De data aceasta există un nou fapt: ceea ce Isus le spune primilor discipoli care au fost chemaţi (vezi 1,16-20), este valabil pentru toată comunitatea, mai mult, pentru toată omenirea. Această frază are o valoare misionară: discipolii au misiunea de a comunica întregii lumi ceea ce au învăţat de la Isus. Una dintre acestea este „vigilenţa”: trebuie învăţată întreaga lume să trăiască „vigilenţa” în cadrul istoriei.
2 – MEDITAŢIA: Ce-mi spune? Ce ne spune?
Invitaţia este adresată: să fim atenţi. Dumnezeu a decis să se întâlnească cu noi în situaţiile noastre zilnice, în adâncul inimii noastre şi pentru aceasta ne cheamă să ne menţinem treji şi vigilenţi. Ştim că a ne menţine treji şi a lupta împotriva somnului este una din cele mai dificile lupte cu noi înşine; pentru a ne însufleţi în această acţiune, sfântul Paul ne spune: „Voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, (…) Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului. Aşadar, să nu dormim precum ceilalţi, ci să veghem şi să nu ne pierdem cumpătul”. Numai eliberându-ne de întuneric, vom putea ajunge să-l întâlnim pe Tatăl nostru Dumnezeu care este Lumina (1Tes 5,4-6).
Pentru aceasta, este necesar ca să ne întrebăm în interior şi ca rezultat la aceasta, să putem fi mai bune de fiecare dată, pentru a merge în întâmpinarea Domnului. Astăzi, în această primă duminică din Advent, chemarea este de a sta în aşteptarea întâlnirii cu Isus. Această aşteptare trebuie să fie răbdătoare, aşa cum ne recomandă sfântul Iacob: „Fiţi îndelung răbdători până la venirea Domnului! Iată că agricultorul aşteaptă rodul preţios al pământului având răbdare ca să primească ploaia timpurie şi cea târzie! Fiţi şi voi îndelung răbdători, întăriţi-vă inimile, pentru că venirea Domnului este aproape!” (Iac 5,7-8).
Însă să ne întrebăm o clip: Ce poate fi contrariul la a fi atent? Desigur contrariul este distragerea, care din păcate este condiţia noastră obişnuită şi zilnică, mai ales în zilele noastre în care mereu alergăm, cu simţurile săturate de informaţie, de muzică, de mesaje electronice, şi în care nu găsim un moment pentru a asculta inima noastră, distragerea devine şi mai mare şi un pic mai greu de învins. Este greu să ne îndreptăm atenţia noastră spre un scop specific şi să putem lucra la el, urmărindu-l până la obţinerea lui cu fidelitate şi coerenţă. Îngrijorător în această situaţie este că putem face acelaşi lucru cu Dumnezeu.
Încă o dată să ne amintim de chemarea care ni se adresează în această primă duminică din Advent, care înseamnă aşteptare, a fi atenţi. Să începem puţin câte puţin să învingem distragerile care ne îndepărtează de la aşteptarea lui Isus, de la vederea lui, de la auzirea lui şi acest timp să fie oportunitatea pentru a pregăti şi a dispune inimile noastre pentru naşterea sa în noi.
Acum să ne întrebăm:
Mă menţin atent la glasul Domnului? Permit ca distragerile lumii să atragă atenţia mea dând puţină importanţă lucrurilor lui Dumnezeu? Lupt împotriva ispitei care vine cu lenea şi somnul, care vor să împiedice să fiu statornic în rugăciune? Acţiunea mea este în acord cu o viaţă în aşteptarea Domnului? Mă pregătesc pentru ca Isus să se nască în inima mea?
3 – RUGĂCIUNEA: Ce-i spun? Ce-i spunem?
Doamne:
Aprinde în noi fiii tăi,
la începutul Adventului,
dorinţa de a ieşi în întâmpinarea lui Isus care vine,
însoţiţi de faptele bune,
pentru ca atunci când într-o zi vom şedea cu El la dreapta sa,
să merităm să dobândim Împărăţia veşnică.
Amin.
4 – CONTEMPLAŢIA: Cum interiorizez mesajul? Cum interiorizăm mesajul?
Doamne Isuse Cristoase, te aştept atent, treaz şi veghind momentul în care vii în viaţa mea.
5 – ACŢIUNEA: La ce mă angajez? La ce ne angajăm?
În această săptămână voi revizui atitudinile şi comportamentele mele pentru a şti dacă mai am în viaţa mea situaţii care „mă fac să dorm” şi nu-mi permit să aştept atent şi vigilent venirea lui Isus.
„Sufletul nostru trebuie să fie deschis, în aşteptarea venirii Domnului. Un suflet deschis cheamă şi spune constant: Vino, vino, Doamne!”.
Papa Francisc