PREGĂTIRE SPIRITUALĂ
Vino, Duhule Sfânt,
pentru a ne învăţa să ne rugăm şi să spunem „Isus”;
pentru a proclama mărturia ta cu cuvântul şi viaţa
şi pentru ca să gravezi în noi imaginea vie a lui Cristos.
Vino, Duhule Sfânt,
fii parfumul nostru cel mai bun, bucuria noastră secretă,
izvorul nostru nesecat, soarele nostru şi rugul nostru,
respiraţia noastră şi vântul nostru, oaspetele şi sfătuitorul nostru.
Vino, Duhule Sfânt.
Vino, Duhule prieten.
TEXTUL BIBLIC: Luca 13,1-9
În acel timp, au venit la Isus unii care i-au povestit despre galileenii al căror sânge Pilat îl amestecase cu cel al jertfelor lor. 2 El, răspunzând, le-a zis:
– Vi se pare că aceşti galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi galileeni pentru că au suferit aceasta? 3 Vă spun: nicidecum! Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel. 4 Sau vi se pare că cei optsprezece peste care a căzut turnul din Siloe şi i-a ucis erau mai vinovaţi decât toţi ceilalţi oameni care locuiau în Ierusalim? 5 Vă spun: nicidecum! Dar dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel.
6 Apoi le-a spus această parabolă:
„Un om a plantat un smochin în via sa şi a venit să caute fructe în el, dar nu a găsit 7 şi i-a spus viticultorului: «Iată, sunt trei ani de când vin să caut fructe în smochinul acesta, dar nu găsesc. Taie-l! De ce să mai secătuiască pământul?». 8 Acesta, răspunzând, i-a zis: «Stăpâne, mai lasă-l şi anul acesta pentru ca să-l sap de jur împrejur şi să-i pun gunoi la rădăcină! 9 Poate va face fructe la anul. Dacă nu, îl vei tăia»”.
- LECTURA: Ce spune textul?
Pr. Daniel Kerber
Câteva întrebări pentru a te ajuta la o lectură atentă…
Ce i-au povestit lui Isus? Ce le spune Isus că li se va întâmpla celor care nu se întorc la Dumnezeu? Ce le-a povestit Isus după aceea? Acest smochin a dat rod? Ce a spus viticultorului stăpânul? Ce i-a cerut acesta?
Câteva piste pentru a înţelege textul
Isus continuă drumul său spre Ierusalim, spre Paştele său (vezi 9,51) şi învaţă despre modul în care trebuie urmat. În acest text se evidenţiază importanţa convertirii.
Putem vedea două părţi în text: în prima (v. 1-5), în faţa comentariului despre cei pe care Pilat i-a ucis, Isus insistă asupra necesităţii convertirii. În a doua (v. 6-9), ilustrează învăţătura cu o parabolă.
Unii îi povestesc lui Isus despre ceea ce Pilat a făcut unor galileeni („al căror sânge îl amestecase” se înţelege în sens figurat, pentru a arăta că uciderea a coincis cu jertfele). Exista atunci o tradiţie după care dacă i se întâmpla cuiva ceva rău, era pentru că a făcut ceva rău. Este ca şi cum aceşti oameni i-ar povesti lui Isus: „Ce au făcut aceştia pentru ca Pilat să-i ucidă? Se vede că noi nu suntem aşa de răi pentru a merita aşa ceva”.
Isus avertizează cu privire la pericolul de a ne socoti mai buni decât alţii şi de a crede că suntem mai buni şi siguri. Pentru aceasta se adresează direct interlocutorilor săi şi le spune insistând de două ori: „dacă nu vă convertiţi, cu toţii veţi pieri la fel” (v. 3.5).
Expresia „a se converti la Dumnezeu” traduce un verb care literalmente înseamnă „a schimba mintea”. Convertirea este o „schimbare a minţii”, a schimba ceea ce gândim despre Dumnezeu, lăsându-ne conduşi de Cuvântul său; a schimba ceea ce gândim despre noi înşine, fără a ne considera mai buni decât ceilalţi, şi a schimba ceea ce credem despre ceilalţi.
Isus ilustrează învăţătura lui cu parabola care urmează (v. 6-9). Smochinul nu dă rod de trei ani, se pare că nu va mai da rod, pentru aceasta stăpânul se gândeşte să-l taie. Totuşi viticultorul are speranţa schimbării (convertirea), însă pentru asta trebuie luate nişte măsuri: „să-l sap de jur împrejur şi să-i pun gunoi la rădăcină” (v. 8). Aceste lucrări asupra terenului vor să ajute smochinul ca să dea rod. A săpa pământul când este tare, a pune gunoi şi a-l amesteca cu pământul pot să fie lucrări grele şi trudnice, însă viticultorul nu vrea ca să se piardă smochinul şi face tot posibilul pentru ca să aducă rodul său.
- MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?
Această Evanghelie ne cheamă din nou la reflecţie şi la schimbarea vieţii. Ca Biserică trăim convertirea în special în timpul Postului Mare, însă convertirea trebuie să fie ceva continuu. De fiecare dată când simţim o dorinţă puternică de a fi persoane, fii, studenţi, prieteni mai buni, trăim un moment de convertire; vrem să dăm cele mai bune roade şi lucrăm pentru asta, de aceea nu trebuie să încetăm pentru că şi Dumnezeu trudeşte să ne dăruiască iubirea sa şi să aşteptăm roade de milostivire cu fraţii noştri.
Papa Benedict al XVI-lea ne împărtăşeşte reflecţia sa.
„În Postul Mare, fiecare dintre noi este invitat de Dumnezeu să facă o cotitură în propria existenţă gândind şi trăind conform Evangheliei, corectând ceva în propriul mod de a se ruga, de a acţiona, de a lucra şi în relaţiile cu ceilalţi. Isus ne adresează acest apel nu cu o severitate scop în sine, ci tocmai pentru că este preocupat de binele nostru, de fericirea noastră, de mântuirea noastră. Din partea noastră, trebuie să-i răspundem cu un sincer efort interior, cerându-i să ne facă să înţelegem în ce puncte trebuie să ne convertim.
Concluzia textului evanghelic reia perspectiva milostivirii, arătând necesitatea şi urgenţa întoarcerii la Dumnezeu, de a reînnoi viaţa conform lui Dumnezeu. Referindu-se la un obicei din timpul său, Isus prezintă parabola unui smochin plantat într-o vie; însă, acest smochin este steril, nu dă rod (cf. Lc 13,6-9). Dialogul care se dezvoltă între stăpân şi viticultor manifestă, pe de o parte, milostivirea lui Dumnezeu, care are răbdare şi îi lasă omului, nouă tuturor, un timp pentru convertire; şi, pe de altă parte, necesitatea de a demara imediat schimbarea interioară şi exterioară a vieţii pentru a nu pierde ocaziile pe care milostivirea lui Dumnezeu ni le oferă, pentru a depăşi lenea noastră spirituală şi a corespunde iubirii lui Dumnezeu cu iubirea noastră filială.
Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:
Drumul Postului Mare ne face să ne întrebăm despre convertire, despre convertirea noastră, despre schimbarea minţii noastre. Care sunt terenurile dure pe care trebuie să le săpăm? Unde este gunoiul pe care, amestecându-l cu pământul, să poată ajuta ca să dăm adevărat rod?
- RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?
Când acţionez fără Tine, acţionez frecvent împotriva mea.
Nu este o faptă adevărată acea care nu-şi are rădăcini în Tine.
Tu eşti terenul bun în care viaţa mea
se transformă în recoltă de roade apetisante.
Tu eşti stânca tare care îmi oferă
refugiu şi sprijin în orice moment.
Nu te uimi, deci, că îţi cer cu insistenţă:
Inspiră Tu, Doamne, toate acţiunile mele.
Numai dacă harul tău susţine viaţa mea şi lucrarea mea
voi fi martor al Veştii Bune şi al speranţei.
- CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?
Doamne, dă-mi timp, îmi voi îmbunătăţi viaţa pentru a da roade.
- ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?
Fac o listă zilnică a roadelor pe care nu le-am dat şi mă angajez să primesc sacramentul reconcilierii pentru a începe o viaţă nouă.
„Convertire înseamnă a ne întoarce la Domnul cu toată inima”
Papa Francisc