Categorii

Indulgenţele pentru răposați prorogate pentru toată luna noiembrie

„Anul acesta, în actualele contingenţe datorate pandemiei de «covid-19», indulgenţele plenare pentru credincioşii răposați vor fi prorogate pentru toată luna noiembrie, cu adaptarea operelor pioase şi a condițiilor pentru a garanta nevătămarea credincioșilor”. Este ce stabilește Decretul dat de Penitenţiaria Apostolică răspunzând la cererile multor episcopi în faţa actualei situaţii care prevede în multe cazuri restricții anti-infectare. În colocviu cu Vatican News cardinalul Mauro Piacenza, penitenţiar major, se opreşte în detaliu asupra noutăților introduse de noul Decret „pentru a evita adunări acolo unde ar fi interzise” şi asupra referinţelor deosebite pe care el le conține la bolnavi şi bătrâni dar şi la preoţi, cu toții protagoniști, în manieră diferită, ai acestei perioade extrem de dificile.

R – Cutuma codificată este aceea a indulgenței plenare în fiecare zi a octavei de la 1 la 8 noiembrie pentru toţi cei care vizitează cimitirele rugându-se pentru cei răposați, şi la 2 noiembrie, în mod specific, vizita la o biserică sau la un oratoriu recitând Pater şi Credo. Acesta este standardul. De aici s-a continuat luând în considerat normele date de diferitele autorități civile din diferitele state, pentru a limita adunările în această perioadă de pandemie. Mulţi președinți ai Conferințelor Episcopale ne-au întrebat ce se poate face pentru a veni în întâmpinarea țărilor în care această devoțiune este foarte dezvoltat, ba chiar poate că este aceea care înregistrează cel mai mare număr de spovezi şi de împărtăşanii din timpul anului. Şi atunci ce este de făcut dacă ajungem să nu putem ieşi din casă sau ieșirea este puternic limitată? Pentru aceasta, ţinând cont că în multe locuri comemorarea celor răposați este foarte trăită şi se exprimă mai ales în Sfânta Liturghie şi în vizita la cimitire, s-a gândit să se dilueze în timp posibilitatea de a se bucura de indulgențe şi astfel toată luna noiembrie se va putea obține ceea ce era prevăzut pentru primele 8 zile din noiembrie. Așadar oamenii vor putea prelungi vizitele fără a crea aglomerări. După aceea, ținem cont şi de faptul că indulgența care poate fi obținută la 2 noiembrie în biserică se poate dobândi în orice zi a lunii – şi aceasta este a doua posibilitate nouă, a doua deschidere pe care am introdus-o – cu recitarea rugăciunii Tatăl Nostru şi a Crezului, lăsând credincioșilor alegerea liberă a zilei.

Un gând deosebit în Decret se îndreaptă către bolnavi şi către bătrâni, în ce termeni?

R – Cine nu poate ieşi, pentru că eventual este în izolare sau pentru că este bolnav, va putea dobândi indulgența rugându-se în faţa unei imagini a Domnului nostru sau a Sfintei Fecioare, rugându-se de exemplu Laudele, Vesperele de la Oficiul pentru morți, Rozariul, Coroniţa milostivirii sau rugăciuni mai obișnuite în fiecare tradiție sau vor putea face asta şi cu citirea meditată a Evangheliei de la una din cele trei Liturghii prevăzute pentru credincioşii răposați şi, în sfârşit, oferind fapte de milostenie. Pentru restul, indicațiile sunt cele date deja de Penitenţiarie la 19 martie – de exemplu în cazul celor grav bolnavi – în nota care venea în întâmpinarea posibilității unei asistenţe mai apropiate de bolnavi chiar fără prezența fizică.

Şi apoi Decretul se adresează şi preoţilor pentru care sunt prevăzute recomandări specifice…

R – Da, există un gând deosebit şi pentru preoţi pe care i-am invitat la o disponibilitate cât mai mare posibilă pentru că bogăția maximă pe care o avem pentru ajutorarea răposaților este Sfânta Liturghie. Şi atunci, deoarece preoţii la 2 noiembrie, încă din 1915 printr-o constituție a lui Benedict al XV-lea, au facultatea de a celebra trei Sfinte Liturghii, noi îi îndemnăm așadar, pe cât posibil, să le celebreze pe toate trei şi asta şi pentru că mai multe Liturghii vor comporta mai puţin aglomerări şi acesta ar putea să fie un mod pentru a-i ajuta pe credincioşi. Preoţii sunt îndemnați, de asemenea, să fie generoși în slujirea spovezilor şi în ducerea Sfintei Împărtăşanii la bolnavi, în aşa fel încât să aibă mai multă disponibilitate pentru a-i putea ajuta pe răposaţii lor, pentru a-i simți aproape, deci pentru a merge în întâmpinarea tuturor acestor sentimente nobile care compun comuniunea sfinților.

Cum pot fi ajutați credincioşii să trăiască intens comemorarea răposaților dar şi Sărbătoarea Tuturor Sfinților?

R – Unele persoane s-au cam obișnuit cu celebrările transmise la televizor şi asta, dacă pe de o parte este un lucru bun – în special pentru bătrânii care nu pot să iasă – poate să marcheze însă o anumită dezobişnuire de prezența la celebrări. Așadar, există în episcopi o căutare de a pune în practică toate soluțiile posibile pentru a readuce oamenii în biserică, respectând mereu tot ceea ce trebuie făcut pentru situația deosebită în care din păcate ne aflăm. Or, Sărbătoarea Tuturor Sfinților este şi o sărbătoare foarte educativă pentru familiile care se întâlnesc adesea şi pentru a-i comemora pe răposați împreună.

Există o legătură puternică între aceste două celebrări…

R – Sunt foarte unite, de fapt compun împreună sărbătoarea de a fi familie a lui Dumnezeu. În paradis sunt toţi sfinții canonizaţi pe care-i cunoaștem, dar sunt şi atâtea fețe pe care nu le cunoaștem, care au trăit o viaţă creştină în tăcere, fără niciun zgomot, asupra cărora nu s-au îndreptat reflectoarele din această lume. Așadar, cu toţi cei care, rude, prieteni, vecini, care fac parte din familia din cer, ne întâlnim în familia lui Dumnezeu. Există un text foarte frumos din Isaia care spune că Dumnezeu a scris numele nostru pe palma mâinii sale, pentru a spune că ne ține aproape, iar Sărbătoarea Tuturor Sfinților exprimă toate acestea. Mai mult, toţi răposaţii noştri pot să fie în poporul din paradis. Așadar, solemnitatea sfinților este o deschidere de viziune care, însoțită de comemorarea răposaților şi de vizita la morminte, ne dă sensul legăturii. Cu moartea, viaţa nu este luată ci este transformată şi noi menținem un raport cu cel care moare, un raport care nu mai este fizic dar este un raport real, ba chiar poate că şi mai real pentru că nu există nici limita timpului şi spațiului. În comuniunea sfinților persoana care a trecut în veșnicie poate să fie într-o legătură cu totul specială cu noi care suntem aici, deci eu cred că acesta este un alt aspect de a încerca să nu-l pierdem ba chiar să-l reinventăm acolo unde este un pic opacizat.

În schimb, gândindu-ne la răposaţii noştri, noi traducem toată credinţa noastră în Cristos înviat: este speranţa noastră că fraţii actualmente non-vizibili printre noi sunt însă în comuniune cu Domnul. Suntem chemaţi în aceste zile să reînsuflețim certitudinea noastră în gloria şi în fericirea veșnică şi cerem cu umilinţă şi încredere iertarea pentru cei care ne-au părăsit, pentru lipsurile lor mici sau mari, ei care oricum sunt deja mântuiţi în iubirea lui Dumnezeu, şi reînnoim angajarea noastră de credinţă. În fond paradisul este casa slujitorilor credincioşi. Cu toții într-o zi vom putea trăi fericiți în lumina lui Dumnezeu cu condiția să fi crezut nu numai în cuvinte, ci şi în fapte. Acesta este gândul pe care aş vrea să-l transmit.

De Gabriella Ceraso

(După Vatican News, 23 octombrie 2020)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.