Categorii

În inima evanghelizării. 18 octombrie: Ziua Misionară Mondială

Are aproape o sută de ani, dar nu-i arată. Ziua Misionară Mondială este celebrată de poporul lui Dumnezeu din toată lumea de când, la 14 aprilie 1926, papa Pius al XI-lea a instituit-o la cererea Operei pentru Răspândirea Credinţei, fixând-o pentru penultima duminică din octombrie, recunoscută în mod tradițional ca lună misionară prin excelență. De atunci, credincioşii din toate continentele sunt chemaţi să deschidă inima lor la exigențele spirituale ale misiunii şi să se angajeze cu gesturi concrete de solidaritate în sprijinul tinerelor Biserici. Cu ofertele din această Zi se susțin proiecte pentru a consolida comunitățile catolice în Asia, Africa, America Latină, Oceania: construirea de capele, ajutor dat cateheţilor, viaţa seminariilor, formarea clerului local, asistența educativă dată copiilor, sunt printre multele domenii pe care colecta universală le susține.

„Ziua anuală tinde mai ales la formarea conștiinței misionare în sânul poporului lui Dumnezeu, atât a indivizilor cât şi a comunităţilor, la îngrijirea vocațiilor misionare, la creșterea progresivă a cooperării, spirituale şi materiale, la activitatea misionară în toată dimensiunea sa eclezială (…). Această Zi a adus Bisericii roade mângâietoare şi copioase nu numai cu privire la apostolatul misionar direct, ci şi pentru păstrarea şi creșterea credinţei atât în Bisericile vechi, ca şi în cele întemeiate recent”. Cu aceste cuvinte papa Montini amintea în 1976 a 50-a aniversare a întemeierii Zilei Misionare Mondiale care acum se pregătește să împlinească o sută de ani. Şi cu niște ani înainte, în mesajul din anul 1968, acelaşi Paul al VI-lea amintind credincioșilor necesitatea aşa-numitelor „teritorii de misiune” (școli, spitale, biserici, oratorii, leprozerii, seminarii, centre de formare, călătorii, personal) remarca faptul că popoarele din acele țări „pot oferi destul de puţin pentru acest scop” deoarece „este vorba în general de regiuni în curs de dezvoltare, uneori foarte sărace”. Şi atunci „binefacerea este nesigură, întâmplătoare, încredinţată inimii bune şi posibilităților donatorilor ocazionali”.

În acest sens devine prețioasă, așadar, munca Operelor Misionare Pontificale care implică poporul lui Dumnezeu „în întemeierea Bisericii printre neamuri, prin aportul ajutoarelor spirituale şi materiale”. Acțiunea lor organizată, sublinia Benedict al XVI-lea în 2011, este expresie a „misiunii lui Cristos răscumpărătorul, încredinţată Bisericii”, care „este încă foarte departe de împlinirea sa”, dacă mai există „popoare care nu-l cunosc pe Cristos şi încă n-au ascultat mesajul său de mântuire”. Această vestire este coresponsabilitate a tuturor celor botezați, este universală şi implică pe fiecare credincios: „Evanghelia nu este un bun exclusiv al celui care a primit-o, este un dar de împărtășit, o veste bună de comunicat. Şi acest dar-angajare este încredințat tuturor celor botezați, care sunt «descendenţă aleasă, neam sfânt, poporul luat în stăpânire de Dumnezeu» (1Pt 2,9), pentru ca să proclame lucrările sale minunate”, concludea papa Ratzinger.

Pe aceeaşi linie este mesajul papei Francisc pentru Ziua din anul 2020 (duminică 18 octombrie), intitulat „Iată-mă, trimite-mă pe mine” (Is 6,8), interpelând şi subliniind vocația misionară a fiecărui botezat. Acel răspuns al „iată-mă” pare astăzi să se refere tot mai mult şi la credincioşii laici: faptul că misiunea evanghelizatoare nu este numai apanajul preoţilor, călugărilor şi surorilor este o realitate care se evidenţiază grație creșterii constante a misionarilor laici în lume. Aşa cum prezintă raportul statistic publicat cu ocazia Zilei Misionare de Agenția Fides, expresie a Operelor Misionare Pontificale, numărul lor la nivel global depășește cota de 376.000 cu o creștere anuală de peste 20.000 de unităţi, care se înregistrează mai ales în Asia (+12.433) şi în America (+8.129). După aceea sunt diferite asociațiile şi mișcările ecleziale care trimit familii întregi în misiune, pentru că familia, în sine, mărturiseşte credinţa şi evanghelizează.

Având conştiinţa că „misiunea este pretutindeni”, nu numai şi nu în mod necesar în ținuturi îndepărtate, s-a născut în Italia şi se răspândește grupul aşa-numitelor „familii misionare la kilometrul zer”, care găsesc evanghelicele „margini ale pământului” în periferiile din metropolele europene, marcate de degradare, suferinţă, violență şi criminalitate, punându-se la dispoziție pentru o prețioasă operă pastorală şi socială. În această privință, în vederea evenimentului, Comisia Conferințelor Episcopale din Comunitatea Europeană (COMECE) a afirmat că lupta faţă de aceste crime împotriva umanității, îndeosebi traficul de persoane, trebuie să fie o prioritate a UE.

Spiritul care însuflețește aceste experiențe, şi care este inima Zilei Misionare Mondiale, este acela de a răspunde la chemarea, fiecărui botezat, de a face cunoscută bunătatea, milostivirea şi iubirea lui Dumnezeu faţă de toţi oamenii, înainte de toate printr-o atitudine de primire şi un stil de viaţă bazat pe fraternitate.

Într-un timp marcat, la nivel internațional, de pandemie şi de izolare, credincioşii au experimentat nostalgia relațiilor de familiaritate şi de prietenie. Pentru această intenționează să trăiască noi relaţii cu aproapele, îndeosebi cu aceia care plătesc consecințele negative ale crizei datorate lui Covid-19. Aceasta este vocația misionară pe care o aduce în atenţie astăzi Ziua Misionară Mondială: de a dărui tuturor oamenilor experienţa iubirii lui Dumnezeu care transformă din interior şi țese legături de fraternitate în orice latitudine.

De Paolo Affatato

(După L’Osservatore Romano, 17 octombrie 2020)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.