Categorii

Femeia din Nazaret

Rolul femeii, cu Maria, este „esenţial pentru istoria mântuirii” şi „nu poate decât să fie esenţial pentru Biserică şi pentru lume”. Pontiful s-a întors asupra rolului femeii, vorbind despre Maria, Femeia prin excelență. A făcut asta ultima dată la audiența acordată profesorilor şi studenților de la Facultatea Teologică Pontificală Marianum din Roma, la 24 octombrie. Despre cuvintele pontifului am cerut un comentariu părintelui Stefano Cecchin (o.f.m.), preşedinte al Academiei Pontificale Mariane Internaționale.

Papa Francisc s-a oprit asupra rolului mariologiei în prezentul nostru. Asupra importanței sale, astăzi. S-a întrebat şi v-a întrebat: „Mariologia foloseşte astăzi Bisericii şi lumii? Desigur, răspunsul este da. A merge la școală la Maria înseamnă a merge la școală de credinţă şi de viaţă”. Așadar, vă întreb pe dumneavoastră, cât de mult poate să aibă incidență mariologia asupra drumului Bisericii, în contemporaneitatea noastră?

Astăzi, mariologia trebuie să se confrunte mai ales cu privire la o realitate: să dea praful la o parte de pe Maria. O spune bine pontiful: trebuia dat la parte „praful care s-a depus peste ea de-a lungul secolelor”. De fapt s-a făcut în timp? Am îmbrăcat-o pe mama lui Isus, cu coroane şi argintărie, cu haine foarte splendide pentru a evidenția gloria în care ea se află acum. Însă, exaltând asta, în mod inevitabil am pus pe al doilea plan sau am uitat că Maria este – înainte de toate – servitoarea Domnului, slujitoare umil. A o acoperi cu supra structuri nu face bine figurii sale, pentru că a făcut-o o femeie „la care nu se poate ajunge”. Așadar, este necesar să se redea Mariei imaginea sa evanghelică. Exact cum spune Conciliul, citat de pontif. Numai întorcându-ne la valoarea antropologică este posibil s-o regăsim pe adevărata Marie. Aşa încât s-o putem imita aşa cum este chemată s-o facă Biserica.

Așadar, care sunt noile orizonturi ale mariologiei?

Mariologia este o realitate pe care trebuie s-o cunoaștem şi apoi s-o studiem toţi. Cu privire la asta toţi suntem de acord. Biserica, având-o pe Maria ca model al său, pentru a se realiza trebuie să înțeleagă, să priceapă cine este realmente Maria. Nu se poate imita „modelul” decât dacă este cunoscut. Riscul de astăzi este că avem atâtea realităţi mariane, atâtea cărți despre ea (eventual cu profil teologic scăzut), dar puțini cunosc „adevărata doctrină catolică despre Maria”. Aşa cum a spus sfântul Paul al VI-lea la Conciliu, „va constitui mereu cheia pentru înțelegerea exactă a misterului lui Cristos şi al Bisericii”. Așadar, aspectul mariologic este fundamental pentru cel marian: este foarte bun tot aparatul devoţional, cum ar fi rozariul, diferitele consacrări, însă nu putem şi nu trebuie să uităm că trebuie să conducă la imitarea valorilor şi virtuților femeii din Nazaret, devenită născătoare de Dumnezeu. Pentru toate acestea este necesar studiul mariologiei, care, din păcate, pare că dispare din multe centre de studiu cu consecințele incontestabile de a o reduce la mama lui Dumnezeu la o simplă devoțiune, care adesea – de acum – ajunge într-o devoțiune exagerată sau în căutarea de fenomene fantastice şi în mesajele apocaliptice (mai ales în timpul de pandemie).

Şi atunci întrebarea vine în mod spontan: așadar, cine este Maria?

Este mai ales o femeie. O femeie de credinţă, de rugăciune, care a ascultat Cuvântul şi care s-a făcut slujitoare a Cuvântului, aşa încât să dea naștere trupului Fiului lui Dumnezeu. Al Cuvântului. „Şi Cuvântul s-a făcut trup”, nu trebuie să uităm niciodată acest lucru.

„Sfânta Fecioară Maria l-a făcut pe Dumnezeu frate al nostru şi ca mamă poate să facă mai fraterne Biserica şi lumea”. Cu aceste cuvinte pontiful se întoarce la conceptul de fraternitate umană, temă a ultimei sale enciclice, „Fratelli tutti”. Cum ne putem apropia de acest mister de a o vedea pe Maria ca mamă a noastră?

Pontiful este foarte clar: subliniază că este posibil să găsim în ea pe mama întregii familii umane. Aceasta nu poate decât să fie interpretată ca şi creația. Pontiful încearcă să continue discursul pe care îl începuse deja Ioan Paul al II-lea cu Mulieris dignitatem şi Scrisoare către femei, scoțând în evidență maternitatea Mariei. Pe bună dreptate papa Francisc se întreabă: poate exista o lume fără mame? Răspunsul este nu. În Maria se întâmplă ceva special, unic: Tatăl se revelează ca Mamă pentru că are în sân pe Fiul. Creează universul prin Fiul şi prin Fiul. Scopul însuși al creației este, așadar, întruparea Cuvântului. Şi unde se întâmplă dacă nu în sânul unei mame? În sânul unei femei. Este mama care reușește să primească viaţa şi lasă spațiu vieţii. Aşa face Maria. Acest simț al primirii este profund în Maria, aşa încât o face să ierte imediat chiar şi pe cel care l-a renegat, pe cel care l-a trădat pe Fiul. Este Sfânta Fecioară Maria pe care o găsim în cenacol. Nu închide ușa, dimpotrivă reușește – tocmai pentru că este mamă – să-i primească pe toţi.

A primi pe toţi: așadar, vine în minte imaginea Bisericii. Corect?

Desigur. Maria este primire, aşa cum trebuie să fie Biserica. De ce? Pentru că a o trăi pe Maria – aşa cum este chemată Biserica să facă – înseamnă înainte de toate a trăi sfânta Evanghelie. Noi toţi, fiii săi, trebuie s-o păstrăm pe Maria: şi asta înseamnă a trăi Evanghelia. Alături de asta, nu putem uita însă studiul despre ea, precum şi aşa-numita „cale a Frumuseții”, atât de îndrăgită de papa Paul al VI-lea. În scrisoarea pe care ne-a adresat-o pontiful la 15 august 2020, în sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, la aceste două căi o adaugă pe cea a solidarității. Academia Pontificală Mariană Internațională îşi îndreaptă propriile eforturi tocmai spre aceste trei căi indicate de pontif.

De Antonio Tarallo

(După L’Osservatore Romano, 29 octombrie 2020)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.