Pe de o parte „catastrofa educativă” a zeci de milioane de copii din lume excluși de orice rețea școlară. Pe de altă parte „pactul educativ” propus de papa pentru a contribui la vindecarea acestei profunde răni umane dar şi sociale. În spațiul de mijloc, ca să spunem aşa, se concentrează munca a treizeci de persoane […]

Pe de o parte „catastrofa educativă” a zeci de milioane de copii din lume excluși de orice rețea școlară. Pe de altă parte „pactul educativ” propus de papa pentru a contribui la vindecarea acestei profunde răni umane dar şi sociale. În spațiul de mijloc, ca să spunem aşa, se concentrează munca a treizeci de persoane care urmăresc, orientează, supraveghează, promovează formarea școlară şi academică a institutelor catolice din toată lumea. Cardinalul Giuseppe Versaldi relatează misiunea Congregației pentru Educaţia Catolică, a cărui bilanţ de misiune, în comunicarea oficială 2021 a Sfântului Scaun, este parte din cele 21 de milioane din buget alocate în ansamblu pentru treizeci de dicastere şi instituții vaticane.

Educaţia este una din temele centrale ale pontificatului lui Francisc, care în octombrie 2020 a relansat propunerea unui „pact global” adresat tuturor subiecților formativi ai societății pentru viitorul noilor generații. În ce mod susține şi realizează dicasterul angajarea solicitată de papa?

Încă de la începutul pontificatului, papa Francisc, urmând stilul său pastoral precedent, insistă asupra necesității de a investi talentele tuturor, şi mai ales ale tinerelor generații, pentru a face să se formeze o nouă solidaritate universală şi o societate mai primitoare. Cu lansarea pactului educativ, el a reînnoit invitaţia de a încheia o alianță care să permită găsirea convergenței globale pentru o educație care să ştie să unească toate persoanele şi toate componentele lor, cu scopul de a găsi soluții la problemele schimbării epocale aflate în desfăşurare, de a demara procese de transformare fără frică şi de a privi la viitor cu speranţă. O astfel de invitaţie a fost adresată tuturor: profesori, studenți, părinți, societate civilă; toate științele şi disciplinele; diferitele exprimări intelectuale, științifice, artistice, sportive, politice, economice, antreprenoriale în sprijinul tinerilor.

Congregația pentru Educaţia Catolică, responsabilă să însoțească realizarea acestui proiect, în afară de a promova o serie de întâlniri şi evenimente pentru a aprofunda diferitele profiluri ale pactului educativ, desfășurate imediat după primul mesaj al Sfântului Părinte – din 12 septembrie 2019 – a început să monitorizeze şi să adune experiențele mai semnificative demarate de școlile şi universitățile catolice şi de multe alte instituții educative în multe țări din lume. Dată fiind proliferarea inițiativelor şi în perspectiva unei dezvoltări constante a lor în următorii ani, a fost creat un Comitet – cu Fundația pontificală Gravissimum educationis, Universitatea Lumsa şi Universitatea Catolică „Sacro Cuore” – care a pregătit un vademecum ușor pentru educatori şi un volum cu liniile conducătoare pentru universități. În timp ce în primul instrument sunt dezvoltate obiectivele pactului indicate de papa, în liniile conducătoare sunt ilustrate cinci zone tematice în care pactul va putea găsi articulaţii adecvate pentru inițiative academice, științifice şi culturale: demnitate şi drepturi umane; fraternitate şi cooperare; tehnologii şi ecologie integrală; pace şi cetățenie; culturi şi religie.

Ţinând cont că propunerea unui pact educativ îşi propune să găsească o convergență globală într-o „casă comună” pentru locuitorii Pământului, şi a unei alianțe generatoare de pace, dreptate, primire între toate popoarele şi de dialog între religii, munca dicasterului se desfășoară în colaborare cu alte organisme ale Sfântului Scaun, într-o colaborare rodnică şi folositoare.

Ce tipuri de institute formative fac parte din competența Congregației şi ce îndatoriri le sunt încredințate la nivel de organizare, orientare şi promovare a activităţii lor?

Congregația are misiunea de a aprofunda, a dezvolta şi a promova principiile fundamentale ale educației catolice, aşa cum sunt propuse de magisteriul Bisericii, atât în contextul poporului lui Dumnezeu cât şi în cadrul societății civile; în acest sens, se angajează pentru ca în această materie credincioşii să-şi poată îndeplini obligațiile lor şi să acționeze pentru ca şi societatea civilă să recunoască şi să ocrotească drepturile lor. În acest context este semnificativ dialogul constructiv care este dus înainte cu instituţiile statale şi cu organismele internaționale.

Îndeosebi Congregația stabilește orientări pentru școlile catolice, dintre care multe sunt create şi gestionate de congregații călugărești, îi asistă pe episcopii diecezani în misiunea lor de a supraveghea calitatea slujirii oferite de aceste școli, formarea formatorilor, educaţia religioasă şi îngrijirea pastorală a elevilor. În afară de școli, dicasterul urmărește universitățile catolice asistându-i pe episcopi pentru ca elaborând normele aplicative ale constituției Ex corde Ecclesiae să poată însoți aceste instituții academice în aprofundarea diferitelor discipline, ţinând cont de inspirația creştină, şi în promovarea diferitelor forme de pastoraţie universitară.

În afară de asta, o competență specifică a Congregației se referă la universități şi la institutele de studii ecleziastice. Punând în aplicare constituția apostolică Veritatis gaudium (aprobată de papa Francisc la 8 decembrie 2017), ea ratifică statutele acestor instituții, exercită înalta conducere asupra lor şi supraveghează pentru ca în învățământul doctrinal să fie garantată calitatea şi să fie salvgardată integritatea credinţei catolice. Școlile catolice în lume sunt circa 217 mii, cu peste 60 de milioane de elevi. Universitățile catolice sunt 1.360 şi universitățile şi facultățile ecleziastice, cu institutele afiliate şi agregate la ele, sunt 487. Studenţii din instituţiile superioare sunt circa 11 milioane.

Câte persoane lucrează în dicaster şi cum este articulată activitatea sa? Care cheltuieli au incidență mai mare asupra bilanţului şi căror domenii de „misiune” corespund?

În dicaster lucrează 29 de persoane, provenind din 12 țări diferite, distribuite la oficiul Școli, oficiul Universități, departamentul pentru organismele internaționale şi diferitele servicii: contabilitate, protocol, arhivă, bibliotecă, aspecte informatice, portari. Cheltuielile care au incidență mai mare sunt cele ale personalului, la care se adaugă serviciile informatice, devenite recent absolut indispensabile pentru a putea însoți munca instituțiilor educative distribuite în toată lumea. Apoi sunt cheltuielile de tipărituri (revista dicasterului şi diferitele documente), precum şi contribuția pentru munca de consultanță care este încredinţată grupului de consultanți. Evenimentele deosebite, adică întâlniri, seminarii de studiu sau congrese care sunt organizate în diferite circumstanțe, au incidență în parte asupra dicasterului şi în parte sunt susținute cu intervenții externe. De şase ani este găzduită la Congregație Fundația pontificală Gravissimum educationis, creată de papa Francisc pentru a susține cercetări şi noi proiecte în domeniul educației, la care lucrează patru persoane.

Prin dicaster, Sfântul Scaun asigură şi acțiunea sa „diplomatică” la nivel internațional în domeniul cultural şi academic, aderând la acorduri şi inițiative la diferite niveluri. Ce principii o inspiră şi care sunt rezultatele mai semnificative ale acestei acțiuni?

Dicasterul, în afară de a colabora cu numeroasele asociații internaționale a școlilor, a universităților catolice, a părinţilor, a foştilor studenți, desfășoară o atentă acțiune de contact cu organismele internaționale, cum sun UNESCO, Consiliul Europei, Uniunea Europeană, în strânsă colaborare cu Secretariatul de Stat. Sunt garantate raporturi constante cu observatorii Sfântului Scaun la aceste organisme de la care Congregația primeşte informații cu privire la strategiile elaborate, la temele de studiu, la evenimentele promovate. În afară de munca internă a oficialilor care urmăresc aceste activități, în diferite circumstanțe deosebite se aleg experți calificați pentru a fi trimiși la întâlnirile programate ca să ducă părerea Bisericii şi pentru a cunoaște orientările care se formează şi care au reflexii clare asupra muncii instituțiilor educative catolice.

Tocmai ca urmare a aderării la Procesul Bologna a fost instituită în 2007 agenția AVEPRO: ce rol desfășoară în domeniul promovării unei culturi de calitate în cadrul instituțiilor academice? În schimb care sunt îndatoririle Centrului internațional pentru recunoaştere?

În septembrie 2003, într-una din întâlnirile periodice ale miniștrilor universităților din țările apartenente deja la Procesul Bologna, şi Sfântul Scaun a aderat şi a fost primită în acest important parcurs de colaborare demarat inițial la nivel european şi acum răspândit în celelalte continente. Scopul este acela de a facilita mobilitatea internațională a profesorilor şi studenților de studii superioare, adoptând o serie de criterii care fac posibilă recunoaşterea studiilor academice între țările aderente la Proces. Pentru instituţiile ecleziastice a fost vorba de o trecere importantă care, sub conducerea dicasterului, le-a făcut să revizuiască diferite aspecte ale vieţii academice, insistând mai ales asupra calității studiilor. Unul din obiectivele inerente în Procesul Bologna a fost angajarea de a crea în fiecare ţară membru o agenție de control al calității studiilor. Şi în Sfântul Scaun, Benedict al XVI-lea a creat în 2007 o astfel de Agenție, numită AVEPRO pentru a sublinia nu numai misiunea sa de a evalua ci mai ales aceea de a ajuta la promovarea dezvoltării şi calității studiilor ecleziastice. Aşa cum se întâmplă în toate celelalte țări, şi în fiecare instituție de studii superioare a Bisericii este prevăzută crearea unui nucleu de autoevaluare cu scopul de a monitoriza coerența şi eficacitatea vieţii academice; AVEPRO, care este un organism independent de dicaster, face la fiecare cinci ani o evaluare externă a fiecărei instituții, elaborând un raport final cu privire la ea.

Cât priveşte Centrul internațional pentru recunoaştere, toate țările aderente la una din convenţiile UNESCO despre această materie sunt ținute să aibă un oficiu special pentru promovarea recunoașterii şi a informa cu privire la sistemele educative naţionale, inclusiv o bancă de date a tuturor instituțiilor de educație superioară recunoscute. Şi Sfântul Scaun, fiind semnatar al patru convenții regionale şi angajându-se pentru a promova convenţia globală, adoptată recent la UNESCO, a creat Centrul internațional pentru recunoaştere (ICR), în cadrul Congregației pentru Educaţia Catolică. Competența sa se extinde la toată lumea, cu dreptul de a lua decizii obligatorii şi de a gestiona banca de date, accesibilă pe un sit web, a tuturor instituțiilor de educație superioară înființate sau aprobate de Sfântul Scaun.

Pandemia a avut incidență profundă asupra modalităților didacticii la nivel planetar, penalizând sistemul de relaţii personale şi sărăcind şi resursele şi sursele de sprijinire a instituțiilor educative. Cât va influența această situaţie asupra formării noilor generații? Şi care sunt în acest domeniu indicațiile şi prioritățile de intervenție sugerate de Congregație?

Pandemia a accelerat şi a amplificat multe din urgențele care se întâlneau şi a revelat multe altele, între care cele care se referă la domeniul educativ. Suntem în faţa unui soi de „catastrofă educativă” datorată faptului că circa zece milioane de copii la vârstă școlară care sunt excluși de la orice activitate formativă. Au fost activate în mod rapid platforme educative informatice pentru a face faţă acestei situaţii, dar disparitatea tehnologică, împreună cu alte carenţe, a făcut şi mai marcată prăpastia educativă peste tot. În această situaţie, care nu se va rezolva în scurt timp, Congregația sugerează două indicații: pe de o parte, trebuie făcut faţă cât mai repede urgenței cu instrumentele tehnologice şi cu o actualizare a profesorilor pentru un efort imediat de însoțire didactică pentru a vinde noile marginalităţi care s-au creat. Pe de altă parte trebuie făcut un efort pentru a elabora un nou model cultural pentru a imprima o cotitură la actualul model de dezvoltare şi a adopta paradigme pedagogice în măsură să tuteleze demnitatea persoanelor, să promoveze procese adecvate de socializare în perspectiva fraternității universale şi să stimuleze abordarea trans-disciplinară a științei pentru a forma noile generații ca protagoniste ale binelui comun.

De Gabriella Ceraso

(După L’Osservatore Romano, 22 noiembrie 2021)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu