Categorii

Călătoria lui Francisc printre sinistraţii cutremurului şi celelalte vizite ale Papilor

Papa-cutremur„Imediat ce va posibil şi eu sper să vin ca să vă vizitez, pentru a vă duce persona mângâierea credinţei, îmbrăţişarea de părinte şi frate şi sprijinul speranţei creştine”, a spus la Angelus de duminică 28 august Papa Francisc, manifestând apropierea sa de populaţiile sinistrate în urma cutremurului din Lazio şi din Marche. Acel „imediat ce va fi posibil” nu este legat de agenda Papei, care ar fi plecat şi a doua zi după cutremurul puternic, cât mai ales de situaţia comunităţilor pe care le va vizita: de fapt, prezenţa sa nu trebuie să fie o încurcare al muncii pompierilor, a protecţiei civile, a forţelor de ordine.

La numai 48 de ore de la seismul care la 23 noiembrie 1980 a lovit Campania şi Basilicata provocând 2.914 morţi, 8.848 de răniţi şi 280 de mii de sinistraţi, Ioan Paul al II-lea a voit să facă o vizită fulger la populaţiile cele mai lovite. A ajuns cu elicopterul, s-a oprit la Bavano şi jurnalistului de la Tg1 care i-a spus: „Sanctitate, aici oamenii nu se mai roagă”, după o clipă de tăcere, a răspuns serios: „Nu, aici oamenii se roagă cu suferinţa”. În salutul său a amintit îndeosebi pe atâţia copii morţi în timp ce se aflau în biserica din localitate. Wojtyla i-a vizitat şi pe răniţii din spitalul din Potenza, strângând mâini, mângâind feţe, îmbrăţişând persoane, apoi s-a îndreptat spre Avellino.

Nu au lipsit accente polemice faţă de acea vizită: Papa a ajuns când încă erau oameni vii sub dărâmături, morţii încă sub cerul liber, oamenii fără apă şi fără lumină. Desigur că populaţiile sinistrate s-au bucurat mult de prezenţa sa, dar au fost unii care au spus că Ioan Paul al II-lea a încurcat ajutoarele şi a angajat forţele de ordine distrăgându-le de la alte îndatoriri mai urgente. Şi pentru asta bliţul în apropierea evenimentului catastrofal nu se va repeta.

De fapt, Papa Wojtyła va merge să-i îmbrăţişeze pe sinistraţii cutremurului din Umbria după seismul grav din 26 septembrie 1997, dar va face asta la 3 ianuarie 1998. Şi Benedict al XVI-lea va aştepta 22 de zile înainte de a vizita Aquila devastată de seismul din 6 aprilie 2009, şi 36 de zile înainte de a merge în Emilia, după seismul din 20 mai 2012. Vizitându-i pe sinistraţii cutremurului din Aquila, Papa Ratzinger a invitat să fie reconstruite „case solide” şi a cerut comunităţii să facă o „serioasă examinare a conştiinţei”, pentru ca „nivelul responsabilităţilor, în orice moment, să nu dispară niciodată”. La Onna după ce s-a urcat pe o estradă a spus: „Am fost alături de voi încă din primul moment, am urmărit cu îngrijorare ştirile împărtăşind suferinţa voastră şi lacrimile voastre… Acum sunt aici, între voi: aş vrea să vă îmbrăţişez cu afect pe fiecare. Întreaga Biserică este aici cu mine, alături de suferinţele voastre”.

Imaginile care în aceste zile sunt difuzate la televizor şi ni-i prezintă pe episcopii de Rieti şi de Ascoli Piceno – Domenico Pompilli şi Giovanni D’Ercole – angajaţi zi şi noapte alături de comunităţile lovite nu trebuie să ne facă să credem că aceasta este o noutate din ultimele timpuri datorată pontificatului lui Francisc. De fapt, o privire la istorie ne face să redescoperim exemple semnificative din trecut, ca acela legat de cutremurul care a lovit Umbria la 13 ianuarie 1832, devastând Bevagna, Trevi, Montefalco şi alte localităţi mai mici, aproape toate în teritoriul diecezei de Spoleto.

Arhiepiscopul de atunci a mers brusc în zonele lovite şi profund înduioşat faţă de ceea ce a văzut a dat toţi banii pe care-i avea la dispoziţie. După un prim tur în localităţile care au suferit în urma cutremurului, prelatul s-a întors la Spoleto, singurul oraş rămas neatins. Şi aici a publicat o invitaţi cu care le cerea credincioşilor să dea pomeni pentru a ajuta victimele. Apoi a reluat un nou tur prin localităţi, care se va termina la 26 februarie 1832. Situaţia tragică a populaţiilor a fost înrăutăţită de flagelul grindinei care loveşte Trevi şi Montefalco. Arhiepiscopul, cu această ocazie, cu cereri oportune la autorităţile romane, se străduieşte pentru ca scutirile fiscale acordate să nu favorizeze fără deosebire pe cei avuţi şi pe cei săraci, iar banii din taxe să fie adunaţi pentru a fi folosiţi în ajutorarea celui care era efectiv în necesitate. Angajarea sa personală în a fi aproape şi în a ajuta material şi spiritual victimele cutremurului şi a grindinei, l-au făcut pe acel episcop foarte popular în dieceză. Era Giovanni Maria Mastai Ferretti şi după paisprezece ani avea să fie ales Papă cu numele de Pius al IX-lea.

De Andrea Tornielli

(După Vatican Insider, 29 august 2016)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.