Anselm Grün, Cartea răspunsurilor, Iași 2021, 310 p., 14×20, ISBN 978-606-578-438-3, 30 lei.
La Editura „Sapientia” a apărut recent cartea: Cartea răspunsurilor, scrisă de Anselm Grün și tradusă în limba română de pr. Ioan Bișog. Cartea apare în colecția „Spiritualitate”, în formatul 14×20, are 310 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 30 lei.
Nu numai teologilor li s-a reproşat că dau răspunsuri fără să cunoască adevăratele probleme ale oamenilor. Însă ei sunt acuzaţi destul de des că dau răspunsuri la ceva ce nu mai interesează pe nimeni. Dusă la extrem, o atare acuză este exprimată ca reacţie la sloganul creştinilor evanghelici, conform cărora Isus este răspunsul la toate întrebările: „Isus este răspunsul. Dar care era întrebarea?”
Cine primeşte mereu răspunsuri la întrebări pe care nu le-a pus, acela va înceta curând să mai asculte. Însă cine pune întrebări juste poate descoperi răspunsuri care să-l ajute să meargă înainte. Într-o discuţie, se întâmplă adesea că cine pune întrebări mai bune duce înainte conversaţia şi contribuie mai mult decât toţi la soluţia unei probleme. Şi invers, nu doar politicienilor li se reproşează că dau răspunsuri fără să fi ascultat ce-i interesează pe oameni cu adevărat.
Răspunsul depinde întotdeauna de întrebare, şi la începutul oricărui gând se află dorinţa de a şti, curiozitatea, se află întrebările. Filosofii consideră că în aceasta constă practica maieuticii de a descoperi adevărul. Socrate, de exemplu, practica filosofia continuând să întrebe ce vor cu adevărat oamenii, ce gândesc şi ce aşteaptă de la propria viaţă. Şi în timpul nostru, Martin Heidegger a definit toată existenţa umană plecând de la acest impuls: existenţa umană poate – şi trebuie – să întrebe. Centrală pentru filosof este întrebarea asupra sensului existenţei ca atare. Omul trebuie să-şi pună această întrebare asupra sensului existenţei. Numai după aceea poate să pună şi întrebări cu privire la sensul fiecărui lucru, sensul existenţei, cum spune Heidegger. Teologul Karl Rahner şi-a asumat punctul de vedere al maestrului său Heidegger, care formulează astfel: „Omul este nevoit să întrebe”. Antropologia filosofică vede poziţia particulară a omului tocmai în faptul că este o fiinţă care întreabă şi că tot ceea ce el întâlneşte îi apare într-un prim moment ca dubiu.
Nu numai marii gânditori, din Antichitate până în prezent, îşi pun întrebări cu privire la sensul oricărui lucru. Fiecare persoană reflexivă şi le pune mereu, până astăzi: „Cine suntem? De unde venim? Unde mergem? La ce să ne aşteptăm? Ce lucruri ni se vor întâmpla?” Toate aceste întrebări ne pun într-o relaţie: cu noi înşine, cu alţii, cu Dumnezeu. Şi numai atunci când căutăm un răspuns la aceste întrebări, înaintea noastră se vor contura într-un mod nou aceste relaţii şi sensul care se desprinde din ele.
Întrebările de care mă ocup în această carte nu sunt inventate. Dacă ţin o conferinţă, ofer mereu posibilitatea unei discuţii. Uneori sunt puse puţine întrebări, dar alteori întrebările sunt multe şi importante. Atunci îmi dau seama ce-i preocupă pe oameni. Unele întrebări sunt repetate. Adeseori în mod direct, alteori se ascund chiar în spatele problemelor aparent complet diferite. Sunt întrebări ale oamenilor cu totul normali, şi totuşi este vorba despre întrebări fundamentale, (întrebări regeşti), care privesc toate temele principale ale vieţii. Este vorba despre întrebări la care nicio ştiinţă, oricât de specializată ar fi, nu poate să ofere un răspuns sigur în interiorul propriului spaţiu de competenţă. Dincolo de aceasta, întrebările vin din toate părţile, nu ne dau linişte. Întrebările sunt puse de persoane tinere, de persoane aflate în diverse situaţii de viaţă. De aceea, sper, cu răspunsurile conţinute în această carte, să venim în întâmpinarea întrebărilor celui mai mare număr de cititori şi cititoare.
Dat fiind că nu este vorba despre întrebări noţionale şi nici măcar de răspunsuri verificabile din punct de vedere obiectiv, răspunsul meu este întotdeauna subiectiv, plecând de la experienţa de viaţă. Şi, desigur, îl ofer pe fondul teologiei pe care eu însumi am studiat-o. Dar, în acelaşi timp, caut mereu să-mi dau un răspuns satisfăcător mie însumi, un răspuns pe care eu însumi îl înţeleg şi pentru care îmi pot asuma răspunderea înaintea mea, a raţiunii şi a credinţei mele.
Întrebările cu care mă confrunt în această carte mă pun pe gânduri. Nu cunosc răspunsurile dinainte, dar, căutând să mă confrunt cu ele şi să răspund, sunt provocat la rândul meu să reflectez. Şi uneori pot experimenta mulţumirea că înăuntrul meu se nasc răspunsuri pe care nu le cunoşteam înainte şi care, deci, sunt scoase la lumină de cei care-mi pun întrebările.
În noua ediţie, am adăugat şi alte întrebări care mi-au fost puse deseori în ultima perioadă. Problemele ridicate reflectă de fiecare dată tocmai situaţia în care se află oamenii şi cu care se confruntă. Au existat mai ales trei situaţii în care se aflau oamenii.
Una dintre acestea a fost discuţia din societate, mult controversată, despre schimbările care deseori au evoluat razant, despre noile posibilităţi tehnice, despre noile mijloace de comunicare socială sau despre inteligenţa artificială, şi, legat de acestea, despre provocările care ne afectează viaţa de toate zilele şi care-i neliniştesc pe mulţi.
Apoi, pentru mulţi Biserica însăşi a devenit discutabilă, pe de o parte, din cauza disputei legate de abuzuri, pe de altă parte, din cauza ieşirilor crescânde din Biserică. Ce mai are Biserica de spus astăzi oamenilor, ce trebuie să reînnoiască şi ce semnificaţie mai are, într-un timp când multele tradiţii sunt puse sub semnul întrebării şi când însuşi rolul religiilor în ansamblul lor este reevaluat?
Şi, în cele din urmă, criza legată de virusul Corona, care a dus la multe întrebări ce îi apasă pe oameni: Cum trebuie să înţelegem această criză? Cum trebuie să avem încredere în viitor dacă totul apare atât de nesigur? Cum putem ieşi cu bine din această criză? Îşi va urma totul cursul obişnuit sau putem spera într-o schimbare a convieţuirii noastre?
Răspunsurile pe care le dau la întrebările din această carte ar putea să te stimuleze şi pe tine, dragă cititor/cititoare să reflectezi şi să cauţi tu însuţi răspunsuri la întrebările cele mai profunde pe care ţi le pui. E posibil ca întrebările şi răspunsurile din această carte să trezească în tine alte întrebări. Poate că tocmai acestea devin întrebări centrale pentru tine, de al căror răspuns depinde reuşita ta în viaţă. Să ai încredere în întrebările care se nasc în tine. Încearcă, plecând de la întrebările puse în carte, să îţi răspunzi tu însuţi, având încredere că Duhul Sfânt lucrează în tine şi îţi sugerează ceea ce poate să aducă pacea la întrebările şi dubiile tale.
Anselm Grün