Angelo Comastri, A te ruga astăzi o provocare de depăşit, Iași 2024, 80 p., 14×20, ISBN 978-606-578-562-5, 15 lei.

La Editura „Sapientia” a apărut de curând cartea A te ruga astăzi o provocare de depăşit, scrisă de Cardinalul Angelo Comastri și tradusă în limba română de Paula Bordei. Cartea apare în colecția „Spiritualitate”, în formatul 14×20, are 80 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 15 lei.

Acesta este primul volum din seria de 8 care vor apărea în seria „Note despre rugăciune”, ediție îngrijită de Dicasterul pentru Evanghelizare, Secțiunea pentru problemele fundamentale ale evanghelizării în lume. Toate volume sunt prefațate de Papa Francisc. Redăm în continuare Prefața Pontifului:

Rugăciunea este suflul credinţei, este expresia sa cea mai proprie. Ca un strigăt tăcut care iese din inima celor care cred şi se încredinţează lui Dumnezeu. Nu este uşor să găsim cuvinte pentru a exprima această taină. Cât de multe definiţii ale rugăciunii putem culege de la sfinţii şi maeştrii spiritualităţii, precum şi din reflecţiile teologilor! Totuşi, ea se lasă întotdeauna descrisă numai în simplitatea celor care o trăiesc. Domnul, pe de altă parte, ne-a avertizat că, atunci când ne rugăm, nu trebuie să risipim cuvintele, amăgindu-ne că vom fi auziţi. El ne-a învăţat mai degrabă să preferăm tăcerea şi să ne încredinţăm Tatălui, care ştie de ce avem nevoie chiar înainte să i-o cerem (cf. Mt 6,7-8).

Jubileul ordinar din 2025 bate la uşă. Cum ne putem pregăti pentru acest eveniment atât de important pentru viaţa Bisericii dacă nu prin rugăciune? Anul 2023 a fost rezervat pentru redescoperirea învăţăturilor conciliare, cuprinse mai ales în cele patru Constituţii ale Conciliului al II-lea din Vatican. Este un mod de a păstra vie recomandarea pe care Părinţii reuniţi în Conciliu au dorit să o pună în mâinile noastre, astfel încât, prin punerea ei în aplicare, Biserica să îşi întinerească faţa şi să proclame frumuseţea credinţei bărbaţilor şi femeilor din timpul nostru într-un limbaj adecvat.

Acum este momentul să ne pregătim pentru anul 2024, care va fi dedicat în întregime rugăciunii. Într- adevăr, în timpurile noastre, se simte tot mai mult nevoia cultivării unei spiritualităţi adevărate, capabilă să răspundă marilor întrebări care apar în fiecare zi în viaţa noastră, provocate şi de un scenariu mondial care nu este cu siguranţă senin. Criza ecologico-economico-socială, agravată de recenta pandemie; războaiele, în special cel din Ucraina, care seamănă moarte, distrugere şi sărăcie; cultura indiferenţei şi a lepădării de ceea ce nu mai e util, care tinde să înăbuşe aspiraţiile de pace şi solidaritate şi să-l dea la o parte pe Dumnezeu din viaţa personală şi socială… Aceste fenomene se combină pentru a genera un climat greu, care îi împiedică pe atât de mulţi oameni să trăiască cu bucurie şi seninătate. De aceea, este necesar ca rugăciunea noastră să se ridice cu mai multă insistenţă către Tatăl, pentru ca el să audă glasul celor care se îndreaptă către el cu încrederea de a fi ascultaţi.

Acest an dedicat rugăciunii nu afectează în niciun fel iniţiativele pe care fiecare Biserică în parte consideră că trebuie să le planifice pentru angajamentul său pastoral cotidian. Dimpotrivă, reaminteşte fundamentul pe care diferitele planuri pastorale ar trebui să se dezvolte şi să-şi găsească consistenţa. Este un timp în care, atât personal, cât şi comunitar, se poate redescoperi bucuria rugăciunii în varietatea formelor şi expresiilor. Un timp semnificativ pentru a creşte certitudinea credinţei noastre şi încrederea în mijlocirea Fecioarei Maria şi a sfinţilor. Pe scurt, un an în care să experimentăm aproape o „şcoală de rugăciune”, fără a lua nimic de la sine înţeles sau evident, mai ales în ceea ce priveşte modul nostru de a ne ruga, dar însuşindu-ne în fiecare zi cuvintele ucenicilor când i-au cerut lui Isus: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm!” (cf. Lc 11,1).

În acest an suntem invitaţi să devenim mai umili şi să facem loc rugăciunii care se revarsă de la Duhul Sfânt. El este cel care ştie cum să pună cuvintele potrivite în inimile noastre şi pe buzele noastre pentru a fi auzite de Tatăl. Rugăciunea în Duhul Sfânt este cea care ne uneşte cu Isus şi ne permite să aderăm la voinţa Tatălui. Duhul Sfânt este Maestrul interior care ne arată calea; datorită lui, rugăciunea unei singure persoane poate deveni rugăciunea întregii Biserici şi viceversa. Nimic nu-i face pe creştini să se simtă uniţi ca familia lui Dumnezeu precum rugăciunea în Duhul Sfânt, care ştie să recunoască nevoile fiecăruia pentru a le face să devină invocarea şi mijlocirea tuturor.

Sunt sigur că episcopii, preoţii, diaconii şi cateheţii vor găsi în acest an modalităţile cele mai potrivite pentru a pune rugăciunea la baza proclamării speranţei pe care Jubileul 2025 intenţionează să o facă să răsune în aceste timpuri tulburi. Contribuţia persoanelor consacrate, în special a comunităţilor de viaţă contemplativă, va fi foarte valoroasă în acest sens. Sper ca în toate sanctuarele lumii, locuri privilegiate pentru rugăciune, să crească iniţiativele pentru ca fiecare pelerin să poată găsi o oază de seninătate şi să plece cu inima plină de mângâiere. Fie ca rugăciunea personală şi comunitară să devină neîncetată, fără întrerupere, conform voinţei Domnului Isus (cf. Lc 18,1), pentru ca împărăţia lui Dumnezeu să se extindă şi evanghelia să ajungă la fiecare persoană care cere iubire şi iertare.

Pentru a facilita acest An al Rugăciunii, au fost elaborate o serie de texte scurte care, prin simplitatea limbajului lor, vor ajuta la pătrunderea în diferitele dimensiuni ale rugăciunii. Le mulţumesc autorilor pentru contribuţia lor şi pun cu bucurie aceste „Note” în mâinile dumneavoastră, pentru ca fiecare să redescopere frumuseţea de a se încredinţa Domnului cu smerenie şi bucurie. Şi nu uitaţi să vă rugaţi şi pentru mine.

Papa Francisc

Lista celor 8 volume din seria „Note despre rugăciune”

1.  A te ruga astăzi, o provocare de depăşit, scrisă de Cardinal Angelo Comastri, Arhipreot Emerit al Bazilicii Papale Sfântul Petru din Vatican şi Vicar General Emerit al Sanctităţii Sale pentru Cetatea Vaticanului.

2. Rugăciunea cu Psalmii, scrisă de Cardinal Gianfranco Ravasi, unul dintre cei mai renumiţi scriitori internaţionali pe teme biblice. Fost preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Cultură, el prezidează Curtea Neamurilor.

3. Rugăciunea lui Isus, scrisă de Juan López Vergara, biblist, fost preşedinte al Asociaţiei Bibliştilor din Mexic, profesor la Instituto Bìblico Católico din Guadalajara şi membru al Echipei Naţionale de Animaţie Biblică.

4. Rugăciunea cu sfinţii şi păcătoşii, scrisă de părintele Paul Brendan Murray, dominican irlandez, teolog şi profesor de literatură mistică la Universitatea Pontificală Sfântul Toma de Aquino din Roma.

5. Parabolele rugăciunii, scrisă de Monseniorul Antonio Pitta, biblist şi profesor la Universitatea Pontificală Lateran. Specialist în Noul Testament, este şi preşedinte al Asociaţiei Biblice Italiene.

6. Biserica în rugăciune, scrisă de călugări certozini care trăiesc în diferite mănăstiri din Brazilia, Argentina, Coreea de Sud şi Statele Unite. Fondată de sfântul Bruno în 1084, aceşti călugări consacraţi sunt dedicaşi rugăciunii, în tăcere, în comunitate.

7. Rugăciunea Mariei cu sfinţii care au întâlnit-o, scrisă de sora Catherine Aubin, dominicană, licenţiată în psihologie şi teologie.

8. Rugăciunea pe care ne-a învăţat-o Isus: „Tatăl nostru”, scrisă de părintele Ugo Vanni, teolog şi exeget, unul dintre cei mai mari experţi în Apocalips. A predat exegeza Noului Testament la Universitatea Pontificală Gregoriană şi la Institutul Biblic Pontifical.