Categorii

400 de preoţi morți de Covid-19: „Istorii de eroi care au permis tuturor să nu piardă speranţa”

Şi Bisericile catolice din Europa au plătit un preț foarte mare din cauza pandemiei: sunt 400 de preoţi şi călugări bătrâni care şi-au pierdut viaţa în lunile în care Coronavirusul a străbătut cu violență Europa, semănând boală şi moarte. O cifră aproximativă şi imprecisă care reiese dintr-un Raport gros redactat de Consiliul Conferințelor Episcopale Europene (CCEE) pentru a prezenta modul în care a reacționat Biserica în timpul pandemiei de Covid-19. Din țările scandinave până în Grecia, din Anglia până în Rusia: Raportul este compus din schițe completate de 38 de Conferințe Episcopale din continent. Între țările care au plătit tributul cel mai mare de victime în rândul clerului sunt Olanda cu 181 de morți (călugări bătrâni), Italia cu 121 şi Spania cu 70. Reiese apoi că în rândul preoţilor, în Polonia au fost 10 victime, în Belgia 5, în Ucraina 5, în Irlanda 3, în Austria 4 şi un mort în Lituania. Au fost diferite, de la ţară la ţară, datele de început şi sfârşit al restricțiilor celebrărilor liturgice. Însă ceea ce unește toate Conferințele Episcopale europene – spune la CCEE – a fost dialogul constant şi colaborarea strânsă pe care Bisericile le-au avut cu respectivele guverne şi autorități competente. Închiderea edificiilor de cult în timpul lockdown-ului a fost luată ca „un act de caritate făcut pentru a asigura înainte de toate sănătatea cetățenilor”. Măsurile prevăzute pentru redeschiderea lor – de la folosirea măștilor la distanţare, accesul în bănci, distribuirea împărtășaniei – fac în aşa fel ca „astăzi Bisericile din toată Europa să fie locuri sigure şi dezinfectate”.

Episcopii au discutat foarte atent asupra consecințelor pe care pandemia le lasă în viaţa Bisericilor lor. „Dat fiind că această criză este încă departe de a fi încheiată – afirmă Conferința Episcopală Irlandeză –, va fi nevoie de timp înainte de a se putea face o evaluare matură a adevăratului impact al pandemiei asupra Bisericii şi asupra societății. Totuşi, este evident că criza a scos la iveală ulterior dificultățile şi tensiunile din societate”. Preocupă mai ales efectele economice grave ale pandemiei. Bisericile, ca peste tot, au fost angajate în prima linie pentru a ajuta mai ales categoriile mai slabe ale populaţiei prin Caritas-uri şi asociațiile caritative. Între toate, exemplul Bisericii spaniole care – se citește în schiță – a ajutat în toate sectoarele: cu bătrânii, persoanele singure, mamele singure cu copii care aveau nevoie de hrană, medicamente. A fost şi continuă să fie prezentă în spitale, în închisori, pentru a-i ajuta să găsească de lucru pe cei care au devenit șomeri. „Am învățat să ne îngrijim de ceilalți”, se citește în schița Spaniei. „Am văzut slăbiciunea omului. Am conștientizat necesitatea de a colabora cu toate instituţiile pentru bunul comun”. În contribuția sa, Conferința Episcopală Italiană scrie: „Am învățat, măcar în parte, să fim atenți cu adevărat la lucrurile care ni se întâmplă. Atâta generozitate a rezultat, atâtea mici istorii de «eroi» care au permis tuturor să nu piardă speranţa”. Bisericile privesc la viitor şi se întreabă cu privire la provocările care se întrevăd deja. „În aceste luni am vorbit mult. Multe dieceze cu episcopii, preoţii şi laicii s-au întrebat despre care vor putea fi consecințele legate de coronavirus”, scriu episcopii italieni. „Cu siguranță una din teme va fi un nou mod de a vesti Evanghelia şi o nouă formă de prezență în mijlocul străzilor din lumea noastră”. Este o preocupare care îi unește pe toţi. Afirmă asta Conferința Episcopală din Anglia şi Ţara Galilor care în schița sa vorbește despre o „lentă întoarcere a persoanelor în bisericile lor” după ce liturghiile au putut să fie celebrate cu poporul. „Există un sentiment de paralizie socială care nu se observă numai în Biserică, ci în toate sectoarele societății. Va fi nevoie de timp înainte ca persoanele să se întoarcă la practicarea credinţei lor şi noi trebuie să fim gata să le primim aşa cum fac ele, furnizând un ambient sigur pentru a face asta”. În intervenția sa rezumativă, părintele Pavel Ambros, de la Facultatea de Teologie din Olomouc în Republica Cehă, afirmă: „După ce s-au terminat restricţiile drastice, multe persoane au început să spună că nu au nevoie să meargă la Liturghie” şi să ceară să se permită participarea la Sfânta Liturghie prin transmisiunea în direct, „nu numai ca excepție ci ca practică bună”. Însă atenţie: „Dacă persoanele se obişnuiesc cu predarea la domiciliu, vor adapta mintal acest model la «serviciile» religioase pentru a satisface propriile necesități. Este ca şi cum s-ar cumpăra o pizza şi s-ar duce acasă, unde o scoatem afară imediat din cutie. Ar putea să se întâmple cu ușurință ca persoanele să vrea ca un preot să consacre ostia pentru folosinţa lor familială. Această atitudine interioară este în sine prevestitoare şi are nevoie să fie oprită în timp”.

De M. Chiara Biagioni

(După agenția SIR, 29 septembrie 2020)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.