Categorii

Welby despre Reformă: a nu se uita violenţele care au avut loc

Un eveniment care trebuie celebrat dar şi o memorie care trebuie purificată, cerând iertare. Este privirea cu care arhiepiscopul de Canterbury, Justin Welby – împreună cu John Sentamu, arhiepiscop de York, al doilea sediu mai important al Bisericii din Anglia – invită să se privească în ocazia celor 500 de ani de la „Reforma” lui Luther. Este ceea ce reiese dintr-o scrisoare pe care cei doi prelaţi au trimis-o comunităţilor anglicane cu ocazia Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, începută astăzi; iniţiativă care cade şi în ajunul sinodului în timpul căruia luna viitoare Biserica din Anglia va aminti aniversarea.

A aminti Reforma la Londra înseamnă a chema direct în cauză istoria Marii Britanii, din moment ce pe calea deschisă de Luther în 1517 – câţiva ani după aceea, în timpurile lui Henric al VIII-lea – s-a consumat ruptura dintre Canterbury şi Roma. Cu persecuţiile violente care au urmat. „Numai în Anglia – aminteşte astăzi Guardian – peste 800 de mănăstiri, abaţii şi conventuri au fost sechestrate, biblioteci distruse, manuscrise pierdute, comori şi opere de artă confiscate. Mii de persoane au fost spânzurate, spintecate sau arse în numele convingerilor lor religioase”.

„Reforma a fost fie un proces de reînnoire fie de diviziune între creştinii din Europa – scriu Welby şi Sentamu –. La această aniversare mulţi creştini vor vrea să aducă mulţumire pentru marile binecuvântări primite, precum proclamarea evangheliei harului, disponibilitatea Bibliei în propria limbă sau recunoaşterea vocaţiei laicilor de a-l sluji pe Dumnezeu în lume şi în Biserică. Mulţi vor aminti şi daună adusă unităţii Bisericii în urmă cu cinci secole şi care încă mai continuă, sfidând porunca clară a lui Isus la unitatea în iubire”.

„Acei ani tulburi – continuă cei doi prelaţi anglicani – au văzut creştini în competiţie unii împotriva altora, până acolo încât mulţi au îndurat persecuţii şi chiar moartea din partea altora care susţineau că-l urmează pe acelaşi Domn. O moştenire de neîncredere şi competiţie care după aceea avea să însoţească extraordinara răspândire globală a creştinismului în secolele care au urmat. O istorie asupra căreia ar trebui să reflectăm mult”.

„A aminti Reforma – conclud arhiepiscopul de Canterbury şi arhiepiscopul de York – ar trebui să ne conducă din nou la ceea ce reformatorii voiau să pună în centrul vieţii fiecărei persoane, adică încrederea în Isus Cristos. Trebuie să fie un an pentru a reînnoi încrederea în Cristos şi numai în El”. Însă, împreună cu asta, „a aminti Reforma trebuie să ne ducă şi la căinţă pentru partea pe care am avut-o în perpetuarea diviziunilor. O căinţa care va trebui să fie legată cu acţiunea pentru a întâlni celelalte Biserici şi a întări raporturile cu ele”.

Deşi nepropunând mesajul lui Welby şi Sentamu o cerere explicită de iertare din partea Bisericii din Anglia pentru violenţele care au avut loc după schismă, ideea că un gest de acest tipă poate să aibă loc cu ocazia apropiatului Sinod provoacă oricum discuţii la Londra. Fostul parlamentar şi ministru Ann Widdecombe (o fostă anglicană trecută la catolicism) a catalogat-o ca o iniţiativă „complet inutilă”. În timp ce Catherine Pepinster – fostă directoare a Tablet, cel mai mare săptămânal catolic englez – a amintit că Reforma a fost „o istorie de politici şi nu de dispute teologice” şi că nu este sigură că „o cerere de iertare este pasul cel mai potrivit”.

De Giorgio Bernardelli

(După Vatican Insider, 18 ianuarie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.