Categorii

Vizita la Casa de Caritate din Nalukolongo, Kampala (Uganda), Sâmbătă, 28 noiembrie 2015

Papa-Uganda-caritateDragi prieteni,

Vă mulţumesc pentru primirea voastră călduroasă. Am dorit mult să vizitez această Casă a Carităţii, pe care cardinalul Nsubuga a întemeiat-o aici la Nalukolongo. Acest loc a fost legat mereu cu angajarea Bisericii faţă de săraci, neputincioşi şi bolnavi. Aici, în primele timpuri, au fost răscumpăraţi din sclavie copii şi au primit o educaţie religioasă femei. Salut Surorile Samariteanului Milostiv, care duc înainte această excelentă operă şi le mulţumesc pentru anii de slujire tăcută şi bucuroasă în apostolat. Şi aici, aici este prezent Isus, pentru că El a spus că va fi mereu prezent printre cei săraci, cei bolnavi, ce închişi, cei dezmoşteniţi, cei care suferă. Aici este Isus.

Salut şi pe reprezentanţii multor alte grupuri de apostolat, care se îngrijesc de necesităţile fraţilor noştri şi ale surorilor noastre în Uganda. Mă gândesc îndeosebi la munca mare şi rodnică făcută cu persoanele bolnave de SIDA. Mai ales, salut pe cel care locuieşte în această Casă şi în altele ca aceasta, şi pe toţi cei care beneficiază de faptele carităţii creştine. Pentru că aceasta este chiar o casă! Aici puteţi găsi afect şi grijă; aici puteţi simţi prezenţa lui Isus fratele nostru, care iubeşte pe fiecare dintre noi cu acea iubire care este proprie a lui Dumnezeu.

Astăzi, din această Casă, aş vrea să adresez un apel tuturor parohiilor şi comunităţilor prezente în Uganda – şi în restul Africii – să nu-i uitaţi pe săraci, să nu-i uitaţi pe săraci! Evanghelia ne impune să ieşim spre periferiile societăţii şi să-l găsim pe Cristos în cel suferind şi în cel care este în nevoie. Domnul ne spune, cu cuvinte incontestabile, că ne va judeca despre asta! Este trist când societăţile noastre permit ca bătrânii să fie rebutaţi sau uitaţi! Este reprobabil când tinerii sunt exploataţi de actuala sclavie a traficului de fiinţe umane! Dacă privim atent la lumea care ne înconjoară, se pare că în multe locuri se răspândeşte egoismul şi indiferenţa. Câţi fraţi şi surori ai noştri sunt victime ale actualei culturi a lui „foloseşte şi aruncă”, ce dă naştere la dispreţ mai ales faţă de copiii nenăscuţi, faţă de tineri şi faţă de bătrâni!

Fiind creştini, nu putem pur şi simplu să stăm ca să privim, să stăm ca să privim ce se întâmplă, şi să nu facem nimic. Ceva trebuie să se schimbe! Familiile noastre trebuie să devină semne şi mai evidente ale iubirii răbdătoare şi milostive a lui Dumnezeu, nu numai pentru copiii noştri şi bătrânii noştri, ci pentru toţi cei care se află în nevoie. Parohiile noastre nu trebuie să închidă porţile şi urechile la strigătul săracilor. Este vorba despre calea maestră a uceniciei creştine. În acest mod dăm mărturie Domnului, care a venit nu pentru a fi slujit, ci pentru a sluji. Astfel arătăm că persoanele contează mai mult decât lucrurile şi că ceea ce suntem este mai important decât ceea ce posedăm. De fapt, chiar în cei pe care îi slujim, Cristos se revelează în fiecare zi pe sine însuşi şi pregăteşte primirea pe care sperăm s-o primim într-o zi în Împărăţia sa veşnică.

Dragi prieteni, prin gesturi simple, prin fapte simple şi evlavioase care îl cinstesc pe Cristos în fraţii şi surorile săi mai mici, facem să intre forţa iubirii sale în lume şi o schimbăm realmente. Încă o dată vă mulţumesc pentru generozitatea voastră şi pentru caritatea voastră. Vă voi aminti mereu în rugăciunile mele şi vă cer, vă rog, să vă rugaţi pentru mine. Vă încredinţez pe voi toţi ocrotirii duioase a Mariei Mama noastră şi vă dau binecuvântarea mea.

Omukama Abakuume! [Dumnezeu să vă ocrotească!]

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.