Categorii

Video-mesaj cu ocazia Întâlnirii promovate şi organizate de Congregația pentru Educaţia Catolică: „Global Compact on Education. Together to look beyond” (15 octombrie 2020)

Iubiți fraţi şi surori,

Când v-am invitat să începeţi acest drum de pregătire, participare şi proiectare a unui pact educativ global, nu-mi puteam imagina niciodată situația în care se va dezvolta; Covid a accelerat şi amplificat multe din urgențele şi necesităţile pe care le întâlneam şi a revelat multe altele. După dificultățile sanitare au urmat cele economice şi sociale. Sistemele educative din toată lumea au îndurat pandemia atât la nivel școlar cât şi academic.

Pretutindeni s-a încercat să se activeze un răspuns rapid prin platformele educative informatice, care au arătat nu numai o disparitate marcată a oportunităţilor educative şi tehnologice, ci şi că, din cauza izolării şi a atâtor carenţe existente deja, mulţi copii şi adolescenți au rămas în urmă în procesul natural de dezvoltare pedagogică. După unele date recente ale agenţiilor internaționale, se vorbește despre „catastrofă educativă” – este un pic puternic, dar se vorbește despre „catastrofă educativă” – în faţa celor circa zece milioane de copii care ar putea să fie constrânși să părăsească școala din cauza crizei economice generate de coronavirus, mărind o prăpastie educativă deja alarmantă (cu peste 250 de milioane de copii la vârsta școlară excluși de la orice activitate formativă).

În faţa acestei realităţi dramatice, ştim că măsurile sanitare necesare vor fi insuficiente dacă nu vor fi însoțite de un nou model cultural. Această situaţie a făcut să crească conştiinţa care trebuie să se imprime o cotitură modelului de dezvoltare. Pentru ca să respecte şi să protejeze demnitatea persoanei umane, el va trebui să pornească de la oportunitățile pe care interdependența planetară le oferă comunităţii şi popoarelor, îngrijind casa noastră comună şi protejând pacea. Criza prin care trecem este o criză globală, care nu se poate reduce sau limita la un singur domeniu sau sector. Este globală. Covid a permis să se recunoască în manieră globală că este în criză modul nostru de a înţelege realitatea şi de a ne relaționa între noi.

În acest context, vedem că nu sunt suficiente reţetele simpliste nici optimismele zadarnice. Cunoaștem puterea transformatoare a educației: a educa înseamnă a paria şi a da prezentului speranţa care strică determinismele şi fatalismele cu care egoismul celui puternic, conformismul celui slab şi ideologia utopistului vor să se impună de atâtea ori ca unicul drum posibil[1].

A educa este întotdeauna un act de speranţă care invită la co-participare şi la transformarea logicii sterile şi paralizante a indiferenței într-o altă logică diferită, care să fie în măsură să primească apartenența noastră comună. Dacă spațiile educative se conformează astăzi logicii înlocuirii şi repetării şi sunt incapabile să genereze şi să arate noi orizonturi, în care ospitalitatea, solidaritatea inter-generațională şi valoarea transcendenței să întemeieze o nouă cultură, oare nu vom lipsi la întâlnirea cu acest moment istoric?

Suntem conștienți şi că un drum de viaţă are nevoie de o speranţă întemeiată pe solidaritate şi că orice schimbare cere un parcurs educativ, pentru a construi noi paradigme capabile să răspundă la provocările şi la urgențele din lumea contemporană, să înțeleagă şi să găsească soluțiile la exigențele fiecărei generații şi să facă să înflorească omenirea de astăzi şi de mâine.

Noi considerăm că educaţia este una din căile cele mai eficace pentru a umaniza lumea şi istoria. Educaţia este mai ales o problemă de iubire şi de responsabilitate care se transmite în timp din generație în generație.

Așadar educaţia se propune ca antidot natural la cultura individualistă, care uneori degenerează în adevărat cult al eu-lui şi în primatul indiferenței. Viitorul nostru nu poate să fie dezbinarea, sărăcirea facultăților de gândire şi de imaginație, de ascultare, de dialog şi de înțelegere reciprocă. Viitorul nostru nu poate să fie acesta.

Astăzi este nevoie de o reînnoită perioadă de angajare educativă, care să implice toate componentele societății. Să ascultăm strigătul noilor generații, care scoate în evidență exigența şi, în acelaşi timp, oportunitatea stimulantă a unui reînnoit drum educativ, care să nu-şi întoarcă privirea în partea cealaltă favorizând nedreptăți sociale grele, încălcări ale drepturilor, sărăcii profunde şi rebutări umane.

Este vorba de un parcurs integral, în care se merge în întâmpinarea acelor situaţii de singurătate şi de neîncredere faţă de viitor care generează în rândul tinerilor depresie, dependențe, agresivitate, ură verbală, fenomene de bulism. Un drum împărtășit, în care nu se rămâne indiferenți în faţa plăgii violențelor şi abuzurilor asupra minorilor, a fenomenelor soţiilor fete şi a copiilor-soldat, a dramei minorilor vânduţi şi făcuți sclavi. La asta se unește durerea pentru „suferinţele” planetei noastre, provocate de o exploatare fără cap şi fără inimă, care a generat o gravă criză ambientală şi climatică.

În istorie există momente în care este necesar să se ia decizii de bază, care să dea nu numai o amprentă modului nostru de a trăi, ci în special o anumită poziție în faţa posibilelor scenarii viitoare. În actuala situaţie de criză sanitară – plină de descurajare şi rătăcire – considerăm că acesta este timpul de a semna un pact educativ global pentru şi cu tinerele generații, care să angajeze familiile, comunitățile, școlile şi universitățile, instituţiile, religiile, guvernanţii, întreaga omenire, în formare de persoane mature.

Astăzi ne este cerută parrhesia necesară pentru a merge dincolo de viziuni extrinsece despre procesele educative, pentru a depăși simplificările excesive aplatizate pe utilitate, pe rezultat (standardizat), pe funcționalitate şi pe birocraţie care confundă educaţia cu instruirea şi ajung să atomizeze culturile noastre; mai degrabă ne este cerut să urmărim o cultură integrală, participativă şi poliedrică. Este nevoie de curajul de a genera procese care asumă conștient fragmentarea existentă şi contrapoziţiile pe care de fapt le purtăm cu noi; curajul de a recrea țesutul de relaţii în favoarea unei umanități capabile să vorbească limba fraternității. Valoarea practicilor noastre educative nu va fi măsurată pur şi simplu de depășirea încercărilor standardizate, ci de capacitatea de a avea incidență asupra inimii unei societăți şi de a da viaţă unei culturi noi. O lume diferită este posibilă şi cere ca să învățăm s-o construim, şi asta implică toată umanitatea noastră, atât personală cât şi comunitară.

Facem apel în mod deosebit, în fiecare parte a lumii, la bărbații şi femeile din cultură, din știință şi din sport, la artiști, la lucrătorii din media, pentru ca ei să semneze acest pact şi, cu mărturia lor şi munca lor, să devină promotori ai valorilor de îngrijire, de pace, de dreptate, de bine, de frumusețe, de primire a celuilalt şi de fraternitate. „Nu trebuie să aşteptăm totul de la cei care ne guvernează, ar fi infantil. Să ne bucurăm de un spațiu de coresponsabilitate capabilă să demareze şi să genereze noi procese şi transformări. Trebuie să fim parte activă în reabilitarea şi în sprijinirea societăților rănite. Astăzi suntem în faţa marii ocazii de a exprima faptul că suntem fraţi, de a fi alți buni samariteni care iau asupra lor durerea eșecurilor, în loc să mărească uri şi resentimente” (Enciclica Fratelli tutti, 77). Un proces plural şi poliedric capabil să ne implice pe toţi în răspunsuri semnificative, unde diversităţile şi abordările să ştie să se armonizeze pentru căutarea binelui comun. Capacitate de a face armonie: este nevoie de asta, astăzi.

Pentru aceste motive ne angajăm personal şi împreună:

  • să punem în centrul fiecărui proces educativ formal şi informal persoana, valoarea sa, demnitatea sa, pentru a face să se evidențieze propriul său specific, frumusețea sa, unicitatea sa şi, în acelaşi timp, capacitatea sa de a fi în relație cu ceilalți şi cu realitatea care o înconjoară, respingând acele stiluri de viaţă care favorizează răspândirea culturii rebutului.
  • Al doilea: să ascultăm glasul copiilor, al adolescenților şi al tinerilor cărora le transmitem valori şi cunoștințe, pentru a construi împreună un viitor de dreptate şi de pace, o viaţă demnă pentru fiecare persoană.
  • Al treilea: să favorizăm participarea deplină a fetiţelor şi a adolescentelor la instruire.
  • Al patrulea: să vedem în familie primul şi indispensabilul subiect educator.
  • Al cincilea: să educăm şi să ne educăm la primire, deschizându-ne la cei mai vulnerabili şi marginalizați.
  • Al șaselea: să ne angajăm să studiem pentru a găsi alte moduri de a înţelege economia, de a înţelege politica, de a înţelege creșterea şi progresul, pentru ca să fie cu adevărat în slujba omului şi a întregii familii umane în perspectiva unei ecologii integrale.
  • Al şaptelea: să păstrăm şi să cultivăm casa noastră comună, proiectând-o de la exploatarea resurselor sale, adoptând stiluri de viaţă mai sobre şi tinzând spre utilizarea completă a energiilor renovabile şi care respectă ambientul uman şi natural conform principiilor de subsidiaritate şi solidaritate şi economia circulară.

Iubiți fraţi şi surori, în sfârşit, am vrea să ne angajăm cu curaj să dăm viaţă, în țările noastre de proveniență, unui proiect educativ, investind cele mai bune energii ale noastre precum şi demarând procese creative şi transformatoare în colaborare cu societatea civilă. În acest proces, un punct de referință este doctrina socială care, inspirată din învăţăturile Revelației şi din umanismul creştin, se oferă ca o bază solidă şi un izvor viu pentru a găsi căile de parcurs în actuala situaţie de urgență.

O astfel de investiție formativă, bazată pe o rețea de relaţii umane şi deschise, va trebui să se asigura tuturor accesul la o educație de calitate, la înălțimea demnității persoanei umane şi a vocației sale la fraternitate. Este timpul de a privi înainte cu curaj şi cu speranţă. De aceea, să ne susțină convingerea că în educație locuieşte sămânța speranţei: o speranţă de pace şi de dreptate. O speranţă de frumusețe, de bunătate; o speranţă de armonie socială.

Să ne amintim, fraţi şi surori, că marile transformări nu se construiesc la masa verde, nu. Există o „arhitectură” a păcii în care intervin diferitele instituții şi persoane dintr-o societate, fiecare după propria competență dar fără a exclude pe nimeni (cf. ibid., 231). Aşa trebuie să mergem înainte noi: toţi împreună, fiecare aşa cum este, și privind mereu înainte împreună, spre această construire a unei civilizații a armoniei, a unității, unde să nu fie loc pentru această pandemie rea a culturii rebutului. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

[1] Cf. M. DE CERTEAU, Lo straniero o l’unione nella differenza [Străinul sau unirea în diferență], Vita e Pensiero, Milano 2010, 30.

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.