Categorii

Video-mesaj al Sfântului Părinte pentru Festivalul Doctrinei Sociale a Bisericii (24 noiembrie 2016)

festival-doctrina-sociala-2016Un salut drag vouă tuturor care participaţi la al VI-lea Festival al Doctrinei Sociale a Bisericii. Tema din acest an este: „În mijlocul oamenilor”. Ea exprimă un mare adevăr: noi suntem făcuţi pentru a sta cu alţii – aminteam asta în ziua de după alegerea mea ca episcop de Roma. Umanitatea noastră se îmbogăţeşte mult dacă stăm cu alţii şi în orice situaţie se află ei. Izolarea e cea care face rău nu împărtăşirea. Izolarea dezvoltă frică şi neîncredere şi împiedică să se bucure de fraternitate. Chiar trebuie să ne spunem că riscăm mai mult când ne izolăm decât atunci când ne deschidem celuilalt: posibilitatea de a ne face rău nu se află în întâlnire ci în închidere şi în refuz. Acelaşi lucru este valabil când ne îngrijim de un altul: mă gândesc la un bolnav, la un bătrân, la un imigrat, la un sărac, la un şomer. Când ne îngrijim de celălalt ne complicăm mai puţin viaţa decât atunci când suntem concentraţi numai asupra noastră.

A sta în mijlocul oamenilor nu înseamnă numai a fi deschişi şi a-i întâlni pe alţii ci şi a ne lăsa întâlniţi. Noi suntem cei care avem nevoie să fim priviţi, chemaţi, atinşi, interpelaţi, noi suntem cei care avem nevoie de alţii pentru a putea fi făcuţi părtaşi de tot ceea ce numai ceilalţi ne pot da. Relaţia cere acest schimb între persoane: experienţa ne spune că de obicei de la alţii primim mai mult decât dăm. Printre oamenii noştri există o autentică bogăţie umană. Sunt nenumărate istoriile de solidaritate, de ajutor, de sprijin care se trăiesc în familiile noastre şi în comunităţile noastre. Este impresionant cum unele persoane trăiesc cu demnitatea limitarea economică, durerea, munca dură, încercarea. Întâlnind aceste persoane atingi cu mâna măreţia lor şi primeşti aproape o lumină prin care devine clar că se poate cultiva o speranţă pentru viitor; se poate crede că binele este mai puternic decât răul pentru că există ei. Stând în mijlocul oamenilor avem acces la învăţătura faptelor. Dau un exemplu: mi-au povestit că în urmă cu puţin timp a murit o tânără de 19 ani. Durerea a fost imensă, foarte mulţi au participat la înmormântare. Ceea ce i-a uimit pe toţi a fost nu numai lipsa de disperare, ci percepţia unei anumite seninătăţi. Persoanele după înmormântare îşi comunicau uimirea că au ieşit de la celebrarea eliberate de o povară. Mama tinerei a spus: „Am primit harul seninătăţii”. Viaţa zilnică este ţesută din aceste fapte care marchează existenţa noastră: ele nu-şi pierd niciodată eficacitatea chiar dacă nu fac parte din titlurile cotidienelor. Se întâmplă chiar aşa: fără discursuri sau explicaţii se înţelege ce valorează sau nu valorează în viaţă.

A sta în mijlocul oamenilor înseamnă şi a simţi că fiecare dintre noi este parte a unui popor. Viaţa concretă este posibilă pentru că nu este suma atâtor individualităţi, ci este articularea atâtor persoane care concură la constituirea binelui comun. A fi împreună ne ajută să vedem ansamblul. Când vedem ansamblul, privirea noastră este îmbogăţită este devine evident că rolurile pe care fiecare le desfăşoară în cadrul dinamicilor sociale nu pot fi niciodată izolate sau absolutizate. Când poporul este separat de cel care comandă, când se fac alegeri în virtutea puterii şi nu a împărtăşirii populare, când cel care comandă este mai important decât poporul şi deciziile sunt luate de puţini, sau sunt anonime, sau sunt dictate mereu de urgenţe adevărate sau presupuse, atunci armonia socială este pusă în pericol cu consecinţe grave pentru oameni: creşte sărăcia, este pusă în pericol pacea, comandă banii şi oamenii se simt rău. A sta în mijlocul oamenilor face bine deci nu numai vieţii fiecăruia ci este un bine pentru toţi.

A sta în mijlocul oamenilor evidenţiază pluralitatea de culori, culturi, rase şi religii. Oamenii fac să se atingă cu mâna bogăţia şi frumuseţea diversităţii. Numai cu o mare violenţă s-ar putea reduce varietatea la uniformitate, pluralitatea de gândiri şi de acţiuni la un unic mod de a face şi de a gândi. Când se stă cu oamenii se atinge umanitatea: nu există niciodată numai capul, există mereu şi inima, există mai multă concreteţe şi mai puţină ideologie. Pentru a rezolva problemele oamenilor trebuie pornit de jos, să ne murdărim mâinile, să avem curaj, să-i ascultăm pe cei din urmă. Cred că ne vine în mod spontan să ne întrebăm: cum se poate face aşa? Putem găsi răspunsul privind la Maria. Ea este slujitoare, este umilă, este milostivă, este în drum cu noi, este concretă, nu este niciodată în centrul scenei ci este o prezenţă constantă. Dacă privim la ea găsim cel mai bun mod de a sta în mijlocul oamenilor. Privind la ea putem parcurge toate cărările umanului fără frici şi prejudecăţi, cu ea putem deveni capabili să nu excludem pe nimeni. Aceasta este urarea mea pentru voi toţi.

Înainte de a vă saluta doresc să-i mulţumesc episcopului de Verona pentru primire, tuturor voluntarilor pentru disponibilitatea şi generozitatea lor, părintelui Adriano Vincenzi pentru munca desfăşurată pentru cunoaşterea şi actualizarea doctrinei sociale a Bisericii. Şi vă rog: nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.