Categorii

Vatican: nu eutanasiei, vaccinurile sunt „o obligaţie socială”

Un categoric „nu” eutanasiei şi îndârjirii terapeutice, în lumina şi a dezbaterii parlamentare italiene cu privire la sfârşitul vieţii, şi o incitare la vaccinare pentru că „o scădere a vaccinurilor în populaţie ar putea duce la un mare pericol pentru cel care nu are posibilitatea de a se vaccina din motive imunitare”. Vaticanul publică „Noua cartă a lucrătorilor sanitari” care aduce la zi ediţia din 1995, dar care reafirmă poziţia contrară a Bisericii despre „dreptul la moartea dulce”, dictând liniile-călăuză „cât mai clare posibil” pentru problemele etice de înfruntat în lumea sănătăţii.

Documentul a fost ilustrat astăzi în Sala de Presă vaticană în timpul prezentarea celei de-a XXV-a Zi Mondială a Bolnavului (ZMB), care se va desfăşura la Lourdes de vineri 11 până sâmbătă 12 februarie şi care va fi prezidată de delegatul papal cardinalul secretar de stat Pietro Parolin. Printre cei care au luat cuvântul au fost secretarul noului Dicaster pentru Dezvoltarea Umană Integrală, monseniorul Jean-Marie Mupendawatu (prefectul, cardinalul Peter Appiah Turkson, n-a putut participa pentru că este răcit), Alessandro De Franciscis, preşedinte al Oficiului constatărilor medicale din Lourdes, şi Antonio Spagnolo, profesor de bioetică şi director al Institutului de Bioetică de la „Università Cattolica” din Roma.

Chiar Spagnolo a prezentat noutăţile din noul document faţă de ediţia precedentă, care, tradusă în 19 limbi, a reprezentat timp de circa 20 de ani un vademecum teologic-moral-medical pentru lucrătorii sanitari. Înainte de toate, „Noua Cartă” nu se adresează numai clasicelor figuri profesionale sanitare (medici, infirmieri, etc.) ci cheamă în cauză şi biologi, farmacişti, administratori, legislatori în materie sanitară, lucrători în sectorul public şi privat. Apoi, ea introduce conceptul de „dreptate sanitară”, asupra căreia se repercutează „distribuirea inegală a resurselor economice, mai ales în ţările cu retribuţie scăzută sau mai puţin dezvoltate”.

În acest context, se citeşte în document, „strategiile sanitare menite pentru urmărirea dreptăţii şi a binelui comun, trebuie să fie sustenabile economic şi etic. De fapt, în timp ce trebuie să salvgardeze sustenabilitatea fie a cercetării fie a sistemelor sanitare, ar trebui în acelaşi timp să facă disponibile medicamente esenţiale în cantităţi adecvate, în forme farmaceutice accesibile şi de calitate garantată, însoţite de o informare corectă şi cu costuri accesibile pentru fiecare şi pentru comunităţi”.

De aceea, toţi industriaşii şi cei care sunt legaţi de producerea de medicamente ar trebui să plece „de la o viziune de solidaritate şi dreptate”, a subliniat directorul Institutului de Bioetică de la „Università Cattolica” din Roma: „Trebuie eliminate cam toate acele situaţii care duc la un acces mai mic la medicamente, dintre care multe sunt astăzi deosebit de scumpe”.

Spaţiu amplu în Cartă şi pentru problema „sfârşitului vieţii”. Într-o secţiune dedicată lui „A muri” se reafirmă datoria de „a respecta bolnavul în faza finală a vieţii, excluzând fie să se anticipeze moartea (eutanasia), fie să se amâne cu aşa numita «îndârjire terapeutică»”. „Circa zece ani de literatură ştiinţifică – a amintit De Franciscis – afirmă că unei persoane bolnave îi este dată libertatea de a-i prezenta medicului sau celui care-l asistă sentimentele sale religioase, binefacerile asupra eficacităţii terapiei şi asupra calităţii vieţii sunt neîndoielnice”. Totuşi, deşi trebuie să se respecte „voinţa raţională şi interesele legitime ale pacientului”, medicul „nu este un simplu executant”, ci „păstrează dreptul şi obligaţia de a se sustrage de la voinţa care nu este în acord cu propria conştiinţă”.

La fel de relevantă, în acest context, este tema hrănirii şi hidratării, chiar şi artificial administrate, care trebuie considerate „printre îngrijirile de bază datorate muribundului, când nu sunt prea grele sau când nu aduc nicio ameliorare”. „Suspendarea lor nejustificată – afirmă Carta – poate avea semnificaţia unui adevărat act de eutanasie, dar este obligatorie”.

De aceeaşi actualitate, chestiunea vaccinurilor. Interpelat în această privinţă, Spagnolo a remarcat în timpul conferinţei că „a reduce la minim posibilitatea de contagiere pentru aceea care nu se pot vaccina, este o datorie socială”. Trebuie ţinut cont, a spus el, că „o scădere a vaccinurilor în populaţie ar putea duce la un mare pericol pentru cel care nu are posibilitatea de a se vaccina din motive imunitare”.

Noua Cartă este pentru moment disponibilă în italiană: „Este un dar pentru a XXV-a Zi Mondială a Bolnavului – a explicat mons. Jean-Marie Mupendawatu, secretar al Dicasterului pentru Dezvoltarea Umană Integrală. Este aproape gata ediţia în engleză sub îngrijirea Conferinţei Episcopale din Statele Unite, şi se tratează cu Fundaţia Raoul Follereau pentru a finanţa o ediţie franceză în folosul mai ales al Africii francofone.

Cât priveşte Ziua Mondială a Bolnavului, au explicat vorbitorii, ea se va deschide solemn în după-amiaza zilei de vineri 11 februarie cu o Liturghie a cardinalului Parolin şi o conferinţă a cardinalului Turkson. Sunt în program momente de rugăciune şi conferinţe, până la încheierea, luni dimineaţa, cu Liturghia în sanctuarul din Lourdes. Organizatorii aşteaptă peste zece mii de participanţi.

De Salvatore Cernuzio

(După Vatican Insider, 6 februarie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.