Categorii

„Ura dintre religii este o idee a teroriştilor. Trebuie izolaţi”

„Papa Francisc este un om curajos. Este unicul care a avut curajul de a spune că islamul este o religie a păcii. El este un adevărat creşti, pentru că priveşte la persoana umană făcând abstracţie de apartenenţa religioasă”. Shaykh Ibrahim Mogra este unul dintre cei patru imami englezi care-l întâlnesc miercuri 5 aprilie pe Papa în Vatican, la puţine săptămâni de la atentatul care la 22 martie a tulburat Londra şi – printr-o teribilă conjunctură – la puţine zile de la atacul din Sankt Petersburg. Un gest de puternică semnificaţie, promovat de cardinalul arhiepiscop de Westminster Vincent Nichols, pentru a pecetlui voinţa religiilor de a rămâne unite şi de a contrasta valul de teroare care sfâşie Europa şi lumea. „Orice atentat este împotriva umanităţii, orice persoană ar trebui să le condamne”, afirmă imamul de 50 de ani, vicepreşedinte al Christian Muslim Forum, la Vatican Insider care îl întâlneşte în Venerabilul Colegiu Englez, în centrul istoric a Romei. „Cauzele acestor atacuri sunt destul de complicate. Totuşi nu cred că matricea este religioasă, ci provine mai degrabă dintr-un impas geopolitic”.

În ce sens?

Se joacă pe contrapoziţia dintre Occidentul văzut ca prevalent creştin şi Orientul prevalent musulman. Dar, insist, nu este o provocare de religie. Mai mult, orice religie este împotriva violenţei, învaţă să se trăiască paşnic ca nişte cetăţeni care respectă legea. Faptul este că noi ca guverne din Occident am arătat un „dublu standard” în tratarea ţărilor cu majoritate musulmană. De exemplu, avem Irakul şi Saddam Hussein ameninţat de rezoluţiile de la ONU care a atacat ţara pentru că nu a aderat la aceste indicaţii. În schimb Arabia Saudită încalcă încontinuu drepturile umane, însă noi continuăm să vindem arme şi să întreţinem raporturi comerciale. În Egipt, Statele Unite au permis ca armata să ia puterea cu toate că exista guvernul ales democratic al Fraţilor Musulmani. Toate sunt exemplu pentru a demonstra că tratamentul Occidentului faţă de ţările musulmane variază din loc în loc… Toate acestea au creat multă furie, de aceea cred că o soluţie ar putea să fie între timp aceea de a trata fiecare ţară în acelaşi mod, cu dreptate şi echitate.

Deci această furie justifică anumite masacre?

Nu, niciodată. Violenţa împotriva umanităţii este condamnabilă. Mereu şi în orice caz. Nu are niciodată o justificare. Însă trebuie să se înţeleagă de unde îşi trage origine, să se observe ce se întâmplă în lumea politică şi să se ţină cont de această furie… O furie politică, unde nu intră deloc credinţa.

Însă atentatele sunt săvârşite la strigătul „Allahu Akbar” şi împotriva „necredincioşilor”…

Când există persoane rele care fac rău şi vor să facă rău, unde dintre justificări este de a implica religia. Este uşor a urla „Allahu Akbar”: dă un pretext pentru a săvârşi gesturi oribile care n-au nimic de-a face cu religia. Aceştia nu acţionează în numele islamului. Dau un exemplu: dumneavoastră cu ce echipă ţineţi…?

Nu sunt suporter, dar simpatizez Roma…

Iată, să spunem că un suporter al Romei ia o cărămidă şi o aruncă în geamurile unei biserici strigând: „Roma, Roma”, nu înseamnă că face asta în numele echipei sau că Roma aprobă acest imbeci. Anul trecut au ucis-o în Marea Britanie pe Jo Cox (politician britanică). Asasinul său era un bărbat din mişcarea neonazistă care, înjunghiind-o, a strigat: „Britain first”. Asta înseamnă că a făcut-o în numele Marii Britanii? Absolut nu! Niciun jurnalist n-a vorbit despre terorism britanic.

Totuşi Papa, precum şi alţi reprezentanţi ai diferitelor credinţe, propun dialogul interreligios ca antidot la terorism. Dacă religiile nu sunt implicate, în ce mod poate contribui dialogul ca să elimine această plagă din lumea de astăzi?

Ura dintre religii este o idee a teroriştilor. În acest sens trebuie izolaţi, trebuie să eliminăm forţa acestei argumentări demonstrând că religiile n-au probleme între ele, sunt unite. Există creştini şi musulmani care trăiesc împreună, lucrează împreună, colaborează în foarte multe părţi din lume. Papa are dreptate: dialogul este primul pas.

Cum trăiţi valul de islamofobie care se radicalizează tot mai mult în Europa?

Este o mare problemă. La fiecare atacă se reaprinde ura împotriva musulmanilor şi se înmulţesc şi atacurile rasiale, de exemplu împotriva moscheilor. Adesea în rapoartele poliţiei britanice sunt înregistrate „crime împotriva islamului”, chiar cu această exprimare. Din partea noastră, încurajăm comunitatea musulmană să nu reacţioneze, să nu se răzbune, ci să menţină pacea, să participe la manifestaţii împotriva violenţei şi, dacă este necesar, să colaboreze cu poliţia.

Vorbeam despre Papa, ce semnificaţie are pentru dumneavoastră întâlnirea de mâine?

Între timp vreau să spun că sunt într-adevăr emoţionat. Este un moment cu adevărat istoric pentru că nu s-a mai întâmplat vreodată ca patru imami din Marea Britanie să-l întâlnească pe Papa. Suntem într-adevăr onoraţi şi este un mod pentru a stabili o angajare comună pentru refugiaţi, pentru cei fără adăpost, pentru săraci şi pentru alte activităţi de caritate. Fiecare dintre noi va împărtăşi cu Papa propriile istorii de convieţuire paşnică între creştini şi musulmani.

Dumneavoastră personal ce-i veţi spune Papei Francisc?

(Zâmbeşte) Vreau să-i spun „mulţumesc” pentru că i-a apărat pe musulmani. A fost unicul lider care a spus că islamul este o religie a păcii. Asta ne-a încurajat foarte mult…

… dar a ridicat şi unele critici, înăuntrul şi în afara Bisericii…

Ştiu asta. Dar Papa Francisc este un om curajos. Mai ales este un adevărat creştin, pentru că priveşte la persoana umană făcând abstracţie de apartenenţa sa religioasă. Suntem mai întâi umani şi apoi musulmani. Sau creştini. Vreau să-i spun aşadar „mulţumesc” şi să-i spun şi că îl apreciază mult comunitatea musulmană.

Papa vorbeşte adesea despre un „al treilea război mondial pe bucăţi”. Ce părere aveţi despre asta?

Cred că este o analiză precisă a realităţii internaţionale de astăzi care vede cum conflictele se intensifică zi după zi. Riscăm să ajungem la un război mondial: s-a întâmplat în trecut, se poate întâmpla şi acum.

De Salvatore Cernuzio

(După Vatican Insider, 4 aprilie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.