Categorii

Uniţi în acţiunea pastorală. Relaţiile cu Bisericile ortodoxe slave

Anul 2016 a marcat o importantă cotitură în relaţiile dintre Sfântul Scaun şi Bisericile ortodoxe slave. La 12 februarie, pentru prima dată în istorie, un Papă a întâlnit un patriarh de Moscova, primat al Bisericii ortodoxe principale prin numărul de credincioşi. A fost surprinzător faptul că întâlnirea dintre conducătorii celor mai mari două Biserici din continentul european n-a avut loc în Europa, ci în Cuba. Această alegere neaşteptată n-a fost rod al întâmplării. Patriarhul Kiril, motivând-o, a subliniat importanţa de a se întâlni departe de un continent care ar putea aminti prea mult polemicile şi diviziunile dintre creştini, adică, aşa cum afirmă Declaraţia comună semnată de cei doi conducători de Biserică, „departe de vechile dispute din «Vechea Lume»”. Alegerea Cubei corespundea şi atenţiei privilegiate a Papei Francisc faţă de periferiile lumii şi privirii descentrate faţă de Europa, o privire definită pe bună dreptate „privirea lui Magelan”.

Însuşi faptul că a avut loc un asemenea eveniment a izolat adesea în planul al doilea Declaraţia comună semnată cu acea ocazie de Papa Francisc şi de patriarhul Kiril. Totuşi, tocmai Declaraţia a permis întâlnirea şi nu invers. Tentativele precedente de a organiza o întâlnire au eşuat mai ales din cauza imposibilităţii de a se pune de acord cu privire la un text comun. Un dialog lung şi aprofundat a permis să se găsească formule acceptabile pentru ambii conducători de Biserică. În introducerea documentului, Papa şi patriarhul constată în mod oficial sfârşitul secolelor marcate de polemici şi neîncrederi: „În determinarea noastră de a face tot ceea ce este necesar pentru a depăşi divergenţele istorice pe care le-am moştenit, vrem să unim eforturile noastre pentru a mărturisi Evanghelia lui Cristos şi patrimoniul comun al Bisericii din primul mileniu, răspunzând împreună la provocările din lumea contemporană” (nr. 7). Documentul tratează în continuare şase teme de natură în primul rând socială: persecuţia creştinilor, libertatea religioasă, solidaritatea cu săracii, familia, tinerii, misiunea.

Declaraţia comună trebuie să fie citită ca un text pastoral. Însuşi Sfântul Părinte a precizat asta: „nu este o declaraţie politică, nu este o declaraţie sociologică, este o declaraţie pastorală”. Aşadar ar fi greşit să se interpreteze acest text numai în lumina criteriilor geopolitice. Nici n-ar fi corect să se atribuie o importanţă teologică excesivă cuvintelor folosite: întâlnirea nu se situează în cadrul dialogului teologic, care face parte din competențele Comisiei mixte internaţionale pentru dialogul teologic dintre Biserica catolică şi Biserica ortodoxă. Ea se înscrie mai degrabă în dialogul carităţii şi, mai precis, în ecumenismul pastoral, conform celor exprimate de Papa Francisc, care a vorbit despre „doi episcopi care s-au întâlnit cu preocupare pastorală”. De altfel, introducerea de la Declaraţie evidenţiază imediat această perspectivă: „Conştiinţa noastră creştină şi responsabilitatea noastră pastorală nu ne autorizează să rămânem inerţi în faţa provocărilor care cer un răspuns comun” (nr. 7). Ultima parte a documentului, care se concentrează asupra misiunii, pune din nou accentul asupra acestei colaborări pastorale: „În lumea contemporană, multiformă şi totuşi unită de un destin comun, catolicii şi ortodocşii sunt chemaţi să colaboreze frăţeşte în anunţarea Veştii Bune a mântuirii, să mărturisească împreună demnitatea morală şi libertatea autentică a persoanei, «pentru ca lumea să creadă» (In 17,21)” (nr. 28). Aşadar dimensiunea pastorală este cheia de lectură a Declaraţiei comune.

Întâlnirea de la Havana a fost primită în lumea întreagă ca un semn de speranţă într-un moment istoric întunecat de numeroase conflicte. Dar n-au lipsit vocile critice. În Rusia, patriarhul Kiril a fost atacat în unele medii ecleziastice pentru pasul făcut în direcţia Bisericii catolice. Aceste polemici au permis să se înţeleagă mai bine, în Occident, până la ce punct a fost vorba de un gest curajos din partea patriarhului. În Ucraina, şi Biserica greco-catolică a exprimat rezerve puternice mai ales cu privire la câteva pasaje din Declaraţia comună. Ca în cazul oricărui eveniment istoric, cu siguranţă va fi nevoie de timp pentru ca întâlnirea de la Havana şi Declaraţia comună să poată da roadele lor. „Am prospectat o serie de iniţiative, care cred că sunt valabile şi care se vor putea realiza”, a afirmat Sfântul Părinte la sfârşitul întâlnirii cu patriarhul Kiril.

Am vrea să menţionăm aici trei posibile direcţii care pot să fie legate cu ecumenismul pastoral mărturisit de Declaraţia comună: ecumenismul sfinţilor, ecumenismul acţiunii comune şi ecumenismul cultural.

Unul din roadele întâlnirii istorice de la Havana a fost o intensificare a relaţiilor dintre Sfântul Scaun şi patriarhia de Moscova. La 13 februarie la Havana şi la 22 noiembrie la Moscova, cu ocazia împlinirii a şaptezeci de ani a primatului Bisericii ruse, cardinalul Kurt Koch l-a întâlnit privat pe patriarhul Kiril, în timp ce mitropolitul Hilarion, preşedinte al Departamentului pentru relaţiile ecleziastice externe al patriarhiei de Moscova, a fost primit în audienţă privată de Papa Francisc la 15 septembrie şi apoi din nou la 10 decembrie. Este interesant de notat că aceste diferite întâlniri au oferit o ocazie pentru a practica „ecumenismul sfinţilor”. La Havana, Sfântul Părinte i-a oferit patriarhului câteva relicve ale sfântului Ciril, apostol al slavilor şi patron al primatului Bisericii ortodoxe ruse. Ca „schimb de daruri”, la 15 septembrie, patriarhul Kiril a oferit Papei Francisc, prin intermediul mitropolitului Hilarion, câteva relicve ale sfântului Serafin de Sarov, unul dintre cei mai cunoscuţi sfinţi ruşi în Occident. La rândul său, Sfântul Părinte i-a dăruit patriarhului, la 22 noiembrie, cu intermedierea cardinalului Koch, relicve ale sfântului Francisc, sfântul său patron şi unul dintre sfinţii occidentali cei mai apropiaţi de sfântul Serafin prin experienţa bucuriei pascale şi prin dorinţa profundă de pace în toată creaţia. În urările adresate patriarhului, Papa Francisc a scris: „Fie ca aceşti doi martori extraordinari ai lui Cristos, deja uniţi în cer, să mijlocească pentru noi, pentru ca să lucrăm împreună în manieră tot mai strânsă în favoarea unităţii depline pentru care s-a rugat Isus Cristos”.

Declaraţia comună insistă şi asupra acestui ecumenism al sfinţilor: „Împărtăşim tradiţia spirituală comună din primul mileniu al creştinismului. Martorii acestei tradiţii sunt Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, Fecioara Maria, şi sfinţii pe care-i venerăm. Între ei sunt nenumăraţi martiri care au mărturisit fidelitatea lor faţă de Cristos şi au devenit «sămânţă de creştini»” (nr. 4). Un stimulent de scos din întâlnirea de la Havana ar putea să fie aprofundarea acestui ecumenism al sfinţilor, îndeosebi prin schimbul de relicve sau chiar printr-o recunoaştere reciprocă a sfinţeniei trăite în respectivele Biserici, aşa cum a făcut Biserica catolică faţă de Grigore de Narek, care, deşi aparţine unei perioade succesive despărţirii de Biserica armeană, a fost proclamat învăţător al Bisericii de Papa Francisc în 2015. Sfinţii din Bisericile noastre, deja uniţi în cer, sunt cei mai buni mijlocitori ai noştri pentru a realiza unitatea.

Paralel cu acest ecumenism al sfinţilor, Declaraţia comună deschide perspective ample „ecumenismului acţiunii comune” între Biserica catolică şi Biserica ortodoxă rusă. Pentru a exprima solidaritate faţă de populaţiile din Orientul Mijlociu, expuse violenţei conflictelor continue, şi apropiere spirituală faţă de creştinii din regiune, victime ale persecuţiilor, o delegaţie mixtă compusă din reprezentanţi ai Bisericii catolice (între care monseniorul Paolo Pezzi, ordinariu al arhidiecezei „Născătoarea de Dumnezeu” la Moscova) şi ai Bisericii ortodoxe ruse a mers în Liban şi în Siria la 6 şi 7 aprilie 2016. Alte iniţiative ar putea să fie întreprinse în acest context şi în alte domenii menţionate de Declaraţii, ca acela al libertăţii religioase, al ajutorului dat celor nevoiaşi, al familiei, al tinerilor. Este vorba, aşa cum a reafirmat Papa la sfârşitul întâlnirii, despre o unitate care se realizează înainte de toate mergând împreună: „Am vorbit despre Bisericile noastre şi concordăm cu privire la faptul că unitatea se face mergând”.

Întâlnirea de la Havana a adus deja numeroase roade în ceea ce poate fi definit „ecumenism cultural”. La 1 martie 2016 s-a reunit, la Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, grupul mixt de lucru pentru coordonarea proiectelor culturale între Sfântul Scaun şi Biserica ortodoxă rusă. Între primele iniţiative care au fost concretizate, amintim organizarea de vizite de studiu, atât la Roma cât şi la Moscova, a preoţilor tineri ortodocşi şi catolici. În acest cadru, de la 14 la 21 mai, în urma invitaţiei Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, o delegaţie de zece preoţi tineri ortodocşi din patriarhia de Moscova, profesori din diferite institute de studii superioare ale Bisericii ortodoxe ruse, a venit la Roma pentru a cunoaşte mai îndeaproape Curia Romană, universităţile, colegiile pontificale şi locurile sfinte din Urbe. De la 26 august la 4 septembrie, un grup de preoţi tineri catolici, studenţi din diferite universităţi pontificale romane, a fost invitat de Departamentul pentru relaţiile ecleziastice externe ale Bisericii ortodoxe ruse pentru o vizită de studiu la Moscova şi la Sankt Petersburg. Pentru preoţii tinerii din ambele Biserici, aceste vizite de studiu sunt ocazii unice pentru a depăşi orice prejudecată posibilă şi pentru a avea un schimb rodnic cu privire la respectivele preocupări pastorale, urmând exemplul primaţilor lor care s-au întâlnit la Havana.

Alte iniţiative culturale au fost organizate cu sprijinul grupului mixt de coordonare. Un concert comun al Capelei muzicale pontificale Sixtina şi al Corului sinodal al patriarhiei de Moscova a avut loc la 11 decembrie în bazilica „Sfânta Maria a Îngerilor şi a Martirilor” sub patronajul Consiliului Pontifical al Promovării Unităţii Creştinilor şi al Departamentului pentru relaţii ecleziastice al patriarhiei de Moscova, în prezenţa respectivilor lor preşedinţi, cardinalul Koch şi mitropolitul Hilarion. La începutul acestui concert excepţional, cardinalul Koch a explicat semnificaţia „ecumenismului cultural”: „Aceste proiecte culturale sunt motiva de convingerea că cultura este un aspect esenţial al drumului de apropiere a Bisericilor noastre. Este indispensabil de a cunoaşte cultura celorlalţi pentru a înţelege mai bine modul în care ei percep Evanghelia. Cu atât mai mult cu cât este vorba despre catolici şi despre ortodocşi, mi se pare că această cunoaştere reciprocă permite să se înţeleagă că, dincolo de diferenţele culturale legitime, împărtăşim aceeaşi credinţă exprimată în moduri diferite, în funcţie de geniul specific al fiecărui popor şi al fiecărei tradiţii. În cazul artei sacre, această abordare ne permite chiar să gustăm deja o anumită comuniune, care măreşte în noi dorinţa unităţii depline”.

Tot în domeniul cultural, din noiembrie 2016 până în februarie 2017, la galeria Tretyakov din Moscova, expoziţia „Roma Aeterna” prezintă unui public străin, pentru prima dată, patruzeci şi două de capodopere din pinacoteca Muzeelor Vaticane. Ea a fost inaugurată la 25 noiembrie de cardinalul Giuseppe Bertello, preşedinte al Guvernatoratului Statului Cetatea Vaticanului, care, cu acea ocazie, l-a întâlnit pe patriarhul Kiril. Expoziţia, descrisă de directoarea de atunci a Muzeelor Vaticane, Antonio Paolucci, ca un „act de recunoştinţă faţă de vechea iubire a Rusiei faţă de Roma Aeterna”, a avut un mare succes în Rusia. De asemenea trebuie amintită, în aceeaşi perioadă, vizita efectuată în Rusia de arhiepiscopul Jen-Louis Bruguès, arhivar şi bibliotecar al Sfintei Biserici Romane, care a întâlnit directorii bibliotecilor publice din Moscova şi din Sankt Petersburg şi pe responsabilul Agenţiei arhivelor federale din Rusia, pentru a cimenta colaborarea între diferitele institute.

La încheierea acestei scurte panorame despre anul 2016, menţionez cu plăcere intensificarea relaţiilor Sfântului Scaun cu o altă Biserică slavă: patriarhia de Serbia. De la 15 la 17 ianuarie 2016, o delegaţie sinodală a Bisericii ortodoxe sârbe, format din mitropolitul Amfilohije al Muntenegrului şi Litoralului, episcopul Irinej de Novi Sad şi de Bačka şi ambasadorul Darko Tanasković, a venit în Vatican pentru a schiţa mai precis, în urma propunerii Papei Francisc, îndatoririle şi compoziţia Comisiei mixte care trebuie să facă studiul istoric al vieţii fericitului cardinal Alojzije Stepinac înainte, în timpul şi după cel de-al doilea război mondial. Comisia s-a reunit pentru prima dată în zilele de 12 şi 13 iulie 2016 în Vatican şi, pentru a doua oară, la 17 şi 18 octombrie, la Zagreb. Instituirea însăşi a acestei Comisii, este un semn de speranţă. Trebuie să ne rugăm pentru ca munca sa să contribuie la „reconcilierea memoriei” dintre ortodocşi sârbi şi catolici croaţi, o reconciliere la care ne invită apostolul Paul în lectura propusă pentru această săptămână de rugăciune pentru unitatea creştinilor: „Aşadar, noi suntem împuterniciţi ai lui Cristos ca şi ai lui Dumnezeu care vă îndeamnă prin noi. Vă rugăm pentru Cristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu!”. De la 26 august la 4 septembrie, un grup de zece preoţi catolici tineri, studenţi din diferite universităţi pontificale romane, a fost invitat de Departamentul pentru relaţiile ecleziastice externe al Bisericii ortodoxe ruse pentru o vizită de studiu la Moscova şi la Sankt Petersburg. Pentru preoţii din ambele Biserici, aceste vizite de studiu sunt ocazii unice pentru a depăşi orice posibilă prejudecată şi pentru a avea un schimb rodnic cu privire la respectivele preocupări pastorale, urmând exemplul primaţilor lor care s-au întâlnit la Havana.

Alte iniţiative culturale au fost organizate cu sprijinul grupului mixt de coordonare. Un concert comun al Capelei muzicale pontificale Sixtine şi al Corului sinodal al patriarhiei de Moscova a avut loc la 11 decembrie în bazilica „Sfânta Maria a Îngerilor şi Martirilor” cu patronajul Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor şi al Departamentului pentru relaţiile ecleziastice externe al patriarhiei de Moscova, în prezenţa respectivilor lor preşedinţi, cardinalul Koch şi mitropolitul Hilarion. La începutul acestui concert excepţional, cardinalul Koch a explicat semnificaţia „ecumenismului cultural”: „Aceste proiecte culturale sunt motivate de convingerea că cultura este un aspect esenţial al drumului de apropiere a Bisericilor noastre. Este indispensabil de a cunoaşte cultura celorlalţi pentru a înţelege mai bine modul în care ei percep Evanghelia. Cu atât mai mult când este vorba despre catolici şi despre ortodocşi, mi se pare că această cunoaştere reciprocă permite să înţelegem că, dincolo de diferenţele culturale legitime, împărtăşim aceeaşi credinţă exprimată în diferite moduri, în funcţie de geniul specific al fiecărui popor şi al fiecărei tradiţii. În cazul artei sacre, această abordare ne primite chiar să pregustăm deja o anumită comuniune, care măreşte în noi dorinţa unităţii depline”.

Tot în domeniul cultural, din noiembrie 2016 până în februarie 2017, la Galeria Tretyakov din Moscova, expoziţia „Roma Aeterna” prezintă publicului străin, pentru prima dată, patruzeci şi două de capodopere din pinacoteca Muzeelor Vaticane. Ea a fost inaugurată 25 noiembrie de cardinalul Giuseppe Bertello, preşedinte al Guvernatoratului Statului Cetatea Vaticanului, care, cu acea ocazie, la întâlnit pe patriarhul Kiril. Expoziţia, descrisă de directorul de atunci al Muzeelor Vaticne, Antonio Paolucci, ca un „act de recunoştinţă faţă de vechea iubire a Rusiei faţă de Roma Aeterna”, a avut un mare succes în Rusia. De asemenea trebuie amintită, în aceeaşi perioadă, vizita efectuată în Rusia de arhiepiscopul Jean-Louis Bruguès, arhivar şi bibliotecare al Sfintei Biserici Romane, care i-a întâlnit pe directorii bibliotecilor publice din Moscova şi din Sankt Petersburg şi pe responsabilul Agenţiei arhivelor federale a Rusiei, pentru a cimenta colaborarea dintre diferitele instituţii.

În concluzia aceste scurte panorame despre anul 2016, menţionez cu plăcere intensificarea relaţiilor Sfântului Scaun cu o altă Biserică slavă: patriarhia de Serbia. Din 15 la 17 ianuarie 2016, o delegaţie sinodală a Bisericii ortodoxe sârbe, inclusiv mitropolitul Amfilohije al Muntenegrului şi al Litoralului, episcopul Irinej din Novi Sad şi de di Bačka e l’ambasciatore Darko Tanasković a venit în Vatican pentru a schiţa mai precis, în urma propunerii Papei Francisc, îndatoririle şi compunerea Comisiei mixte care are rolul studierii istorice a vieţii fericitului ALojzije Stepinac înainte, în timpul şi după cel de-al doilea război mondial. Comisia s-a reunit pentru prima dată în zilele de 12 şi 13 iulie 2016 în Vatican şi, pentru a doua oară, 17 şi 18 octombrie, la Zagreb. Însăşi instituirea acestei Comisii este un semn de speranţă. Trebuie să ne rugăm pentru ca munca sa să contribuie pentru ca munca să contribuie la „reconcilierea memoriei” dintre ortodocşi sârbi şi catolici croaţi, o reconciliere la care ne invită apostolul Paul în scrisoarea propusă pentru această săptămână de rugăciune pentru unitatea creştinilor: „noi suntem împuterniciţi ai lui Cristos ca şi ai lui Dumnezeu care vă îndeamnă prin noi. Vă rugăm pentru Cristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu” (2Cor 2,20).

De Hyacinthe Destivelle

Oficial pentru secţiunea orientală din Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.