Categorii

Un milion de copii se roagă Rozariul

De mai mulţi ani, în ziua de 18 octombrie are loc iniţiativa intitulată „Un milion de copii se roagă Rozariul” ce urmăreşte să îi implice pe copii într-o campanie de rugăciune pentru pace şi unitatea în lume. În special anul acesta, copiii sunt îndemnaţi să se roage pentru eliberarea de pandemia de coronavirus. Oficiul Naţional pentru Pastoraţia Tineretului şi-a propus să promoveze această iniţiativă în întreaga ţară, la care se asociază şi Oficiul pentru Pastoraţia Tineretului din Dieceza de Iaşi.

Ideea de a promova această iniţiativă s-a născut în anul 2005, în Caracas (Venezuela). În timp ce un grup de copii se ruga Rozariul în faţa unei grote de-a lungul unei străzi, multe mame ce erau de faţă au simţit prezenţa Sfintei Fecioare Maria. În acest context şi-au adus aminte de profeţia lui Padre Pio: „Dacă un milion de copii s-ar ruga Rozariul, lumea s-ar schimba”. Iniţiativa s-a răspândit în lumea întreagă ca semn al puterii rugăciunii înălţate de copii, fiind susţinută la nivel mondial de fundaţia de drept pontifical „Kirche in Not”.

În ziua de 18 octombrie se pot organiza grupuri de copii care să recite Rozariul în biserici sau în alte locuri din parohii. În ziua de 19 octombrie astfel de grupuri se pot ruga în grădiniţe sau şcoli. Intenţia de rugăciune este pentru eliberarea omenirii de pandemia de coronavirus.

Mai jos textele pentru acest an.

Pr. Felix Roca

Un milion de copii se roagă Rozariul

18 octombrie 2020

 

Cover letter_2020.romanian

Dragi prieteni!

Anul 2020 și poate că întreaga decadă va intra în cărțile de istorie ca „Anul-Corona”. În decursul istoriei, nu a existat niciodată o astfel de criză a sănătății și existenței răspândită la nivel mondial. Proporțiile acestei epidemii depășește tot ceea a trăit omenirea până acum. Întreaga lume a fost și încă este expusă unui virus invizibil, care a dus la moarte sute de mii de oameni și care a cauzat urmări devastatoare, de cele mai multe ori de neprevăzut încă la nivel economic și social. Lumea noastră nu mai este aceeași, și ceea ce altădată era de la sine înțeles, nu va mai fi acum. Virusul respectiv ne-a pus în fața ochilor cu toată claritatea fragilitatea noastră, limitarea și sfârșenia noastră. În ciuda tuturor măsurilor de protecție care au fost luate și a regulilor preventive de comportament, s-a răspândit peste tot un sentiment general de frică, de lipsă a orientării și ajutorului. Deși timpul pandemiei este caracterizat de mare solidaritate, de slujire plină de dăruire și de deschidere socială remarcabilă, virusul acesta, de altfel, ne-a distanțat și ne-a izolat între noi. Suntem tentați să nu-l mai vedem pe aproapele nostru ca pe o imagine a lui Dumnezeu, ci ca pe un pericol, ca pe un potențial purtător de virus. Cu cât durează mai mult criza sănătății și efectele ei – și nici alte catastrofe și războaie nu vor dispărea în viitor – cu atât mai mult va trebuie să se arate adevărata noastră umanitate. Dar umanitatea fără Dumnezeu ar fi condamnată la înfrângere. Ar fi fatal pentru viitorul nostru dacă se consideră că Dumnezeu nu are nimic de a face cu virusul, cu bolile și nevoile noastre și că nu poate face chiar nimic împotriva acestora.

Totuși, Dumnezeu l-a trimis în lume pe propriul său Fiu care a luat asupra sa suferințele noastre și care purtat durerile noastre (Mt 8,17). El s-a lăsat infectat cu cel mai teribil virus, cu păcatul, fără ca el însuși să păcătuiască. Prin aceasta a devenit el însuși un „antidot” contra oricărui rău și oricărei nenorociri din lume. El ne-a dăruit un „ser de vaccin” universal. Acesta ne poate face imuni împotriva oricărei forme de molimă care a lovit lumea noastră după îndepărtarea de Dumnezeu. Isus ne-a dăruit din nou încrederea și speranța că Dumnezeu vrea să ne mântuiască pe noi toți, chiar dacă mai trebuie încă să ne purtăm crucea. Și cu cât timpurie devin mai grele, cu atât mai puternic este harul său. Înainte de toate, el ne conduce prin sfinții săi pe calea mântuirii și ne dă curajul de a ne ruga mereu și să ne încredem în toate împrejurările vieții în ajutorul său. Într-un mod special, în timpurile noastre, pe care mulți sfinți le caracterizează ca fiind apocaliptice, o trimite pe Mama sa, ca să ne fie alături în marile nevoi. Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, de la a cărui naștere anul acesta se împlinesc o sută de ani, pe când încă era Cardinalul Karol Wojtyla, spunea în anul 1972 în fața episcopilor americani: „Noi ne aflăm acum în fața celei mai mari confruntări pe care omenirea a trăit-o vreodată în istoria ei. Acum stăm în fața luptei finale dintre Biserică și anti-biserică, între Evanghelie și anti-evanghelie, între Cristos și anticrist”. Pentru a putea duce cu curaj această luptă, avem nevoie de Mama lui Dumnezeu mai mult ca oricând. Prin ea Dumnezeu vrea să ne conducă la victoria asupra Satanei. În ultimii 200 de ani Maica Domnului a apărut în atât de multe locuri de pe toate continentele, încât epoca prezentă este numită și mariană. În ciuda tuturor așteptărilor oamenilor de știință, Maria ne anunță în mesajele ei un viitor plin de bucurie și de pace, chiar dacă ea nu trece sub tăcere faptul că omenirea are nevoie de o purificare și că va trece prin multe situații de suferință. Ea ne amintește de mijloacele de mântuire, pe care le poate folosi fiecare: purtarea unei medalii, rugăciunea statornică a Rozariului, împăcarea, consacrarea la Inima ei preacurată de Mamă, citirea Bibliei, jertfirea din iubire, celebrarea sacramentelor.

De aceea, și în anul acesta dorim să vă invităm la 18 octombrie sau la 19 octombrie (în cazul în care vă veți ruga Rozariul împreună cu copiii în școli sau grădinițe, întrucât ziua de 18 octombrie din anul acesta cade într-o duminică), să participați la inițiativa mondială de rugăciune „Un milion de copii se roagă Rozariul”. Această rugăciune mondială a Rozariului cu copiii trebuie să ne umple de o nouă încredere în iubirea și protecția lui Dumnezeu, pe care el vrea să ni le ofere prin Mama sa. În scrisoarea adresată copiilor, vrem să vă amintim de începutul epocii mariane, care a avut loc în anul 1830, în Rue du Bac în Paris. Aici, Maica Domnului, deja cu 28 de ani înainte de dogma Neprihănitei Zămisliri, i-a apărut sfintei Ecaterina Labouré ca Imaculata. Ea i-a vorbit despre evenimentele dureroase care trebuiau să vină asupra Franței și a întregii lumi. „Întreaga lume va fi dusă în rătăcire de o nenorocire multiformă… Se va crede că totul este pierdut… Crucea va fi disprețuită, va fi aruncată la pământ.” Dar Maica Domnului ținea în mâinile ei globul pământesc, care îl reprezenta pe fiecare om în parte, și i-a promis sorei Ecaterina ocrotire și ajutor dacă omul are încredere în Dumnezeu, dacă se roagă cu stăruință și dacă trăiește iubirea. I-a dat chiar și o imagine pe care trebuia să o impregneze ca medalie, și o scurtă rugăciune de invocare, o cerere pe care o putem spune adesea în rugăciune. În imagine este șarpele sub picioarele ei, iar din brațele ei întinse vin harurile peste întreaga lume. Ea este Mama noastră, mijlocitoarea tuturor harurilor și învingătoarea șarpelui, cea care vrea să înfrângă răul, pe Satana. De aceea, pentru a trece cu bine prin lupta spirituală prezentă în întreaga lume, trebuie să ne consacrăm ei cu totul și prin Rozariu să căutăm ocrotire sub mantia ei. Vă mulțumim Vouă, pentru că îi puneți pe copii sub mantia protectoare a Maicii Domnului. Atunci când îi învățăm să o cunoască pe Maria ca pe o mamă personală și să se roage Rozariul, luăm pentru ei cea mai importantă măsură de protecție și le dăm cel mai bună „armură” pe drumul spre viitor.

Cardinal Mauro Piacenza                                                                      Pr. Martin M. Barta
Președinte                                                                                                 Asistent spiritual

 

Scrisoare către copii

letter to the children_2020.rumania

Salutare, dragă prietenă

Salutare, dragă prietene,

Cu siguranță că încă îți amintești bine de timpurile neobișnuite în care nu puteai să mergi la școală. Și nici nu puteai să-ți vizitezi prietenii și să te joci cu ei. În întreaga lume s-a răspândit un virus care poate cauza o boală grea. Milioane de oameni din întreaga lume s-au infectat și s-au îmbolnăvit. Mii și mii au murit din cauza virusului. Pentru a-i proteja pe oameni de infectare, au fost luate multe măsuri de protecție: trebuia să se păstreze distanța între ei, să se poarte masca la gură, să nu se facă zboruri și călătorii, magazinele au trebuit să închidă. Din acest motiv, mulți oameni și-au pierdut și locul lor de muncă și suferă pentru nu-și pot îngriji familiile lor.

În astfel de situații dificile, este deosebit de important ca noi toți să rămânem uniți și să ne ajutăm reciproc. Dar nu trebuie să uităm că cel mai mare ajutor vine de la Dumnezeu. El vrea să ne protejeze de orice boală, iar când cineva se îmbolnăvește sau suferă, îi poate oferi putere și mângâiere. Cu ajutorul nostru, Dumnezeu vrea să înfrângă orice rău, toate bolile, orice suferință și să ne ofere un paradis. De aceea noi trebuie să învățăm să ne încredem cu totul în el, să-l iubim mult pe el și pe ceilalți și cu ajutorul lui să evităm orice păcat. Păcatul este cea mai rea infecție. Ca să reușim lucrul acesta, Dumnezeu ne-a dat o învățătoare specială, pe Mama sa. Ea vrea să ne ia de mână, să ne ferească de rău și să ne ajute în fiecare zi ca să trăim asemenea lui Isus. În mod special îi simțim apropierea când ne rugăm Rozariul. Rozariul este ca o „vaccinare” împotriva răului. Prin rugăciunea noastră, Maica Domnului vrea să-i ajute și pe oamenii din întreaga lume, înainte de toate pe cei suferinzi și săraci. Dumnezeu o trimite pe Mama sa chiar direct la noi. Ea apare în multe locuri din lume și ne spune ce avem de făcut. Astfel ea a apărut și în anul 1830 în Franța, la Paris, unei tinere călugărițe cu numele de Ecaterina Labouré.

Când Ecaterina avea nouă ani, a murit mama ei. Ea a rămas singură cei zece frați și surori. Era foarte tristă. Odată s-a urcat pe un scaun în dormitorul părinților ca să ajungă la o statuie a Mariei, care stătea acolo pe un dulap. A îmbrățișat-o și i-a zis tare: „Acum, sfântă Mamă, tu trebuie să fii mama mea!” Ecaterina a trebuit să muncească mult de când era copil pentru a-l ajuta pe tatăl ei și pe micii săi frați și surori. Se ruga deseori la Maica Domnului care o ajuta mereu. Ecaterina își dorea foarte mult să o vadă cel puțin o dată pe Mama lui Dumnezeu. La vârsta de 24 de ani, Ecaterina a intrat în mânăstirea Surorilor Milostive de pe strada Rue de Bac din Paris. În calitate de călugăriță, ea voia să se ocupe în special de bătrâni și de bolnavi și să-i îngrijească. Ca novice, s-a pregătit pentru voturile ei și pentru datoria ei viitoare. În noaptea dintre 18 și 19 iulie s-a petrecut ceva ieșit din comun. Însăși Ecaterina povestește despre aceasta: „La unsprezece și jumătate m-am auzit strigată pe nume: «Soră! Soră!» M-am trezit și am văzut un copil frumos care stătea în fața mea, în haină albă și strălucind luminos. Acest copil de patru sau cinci ani mi-a zis: «Ridicați-vă repede și veniți în capelă, vă așteaptă Sfânta Fecioară!» Mi-a venit imediat gândul: «Dar voi fi auzită». Totuși, copilul a răspuns: «Nicio grijă, este unsprezece și jumătate, toți/toate dorm. Veniți, vă însoțesc eu». Cred că acest copil era îngerul meu păzitor care a putut să devină vizibil pentru a mi-o arăta pe Fecioara Maria. M-am îmbrăcat repede și l-am urmat pe copil. Eram uimită că peste tot pe unde treceam erau aprinse deja luminile. Și mai mare mi-a fost mirarea când am ajuns la capelă și ușa s-a deschis de la sine. Totuși, cel mai mult am fost surprinsă când am văzut că în capelă erau aprinse toate lumânările și lămpile. Aceasta mi-a amintit de Crăciun. Totuși, pe Preafericita Fecioară nu o vedeam. Copilul m-a condus la altar. Acolo am îngenunchiat lângă scaunul preotului și am așteptat. Către miezul nopții am auzit ceva ca foșnetului unei haine de mătase. În același moment, mica mea călăuză m-a făcut atentă: «Iat-o pe Sfânta Fecioară!» Maica Domnului s-a așezat pe scaunul cu mânere, totuși, eu ezitam să cred este cu adevărat Fecioara Maria. Atunci însoțitorul meu a repetat, dar de data aceasta nu ca un copil, ci ca un bărbat, tare și insistent: «Iat-o pe Sfânta Fecioară!» Am privit-o pe Fecioara Maria și, făcând un pas mare, am ajuns lângă ea. În fața Maicii Domnului am căzut în genunchi și mi-am așezat cu mare încredere mâinile mele întinse pe poala ei. Aici am petrecut cele mai frumoase clipe din viața mea. Mi-ar fi imposibil să descriu ce am simțit eu acolo”.

Fecioara Maria i-a povestit Ecaterinei despre o misiune pe care avea să o cunoască mai târziu în rugăciune. Ea i-a arătat Ecaterinei multe situații dureroase – războaie, foamete, boli –, care trebuiau să vine peste întreaga lume. Dar i-a promis că va proteja lumea dacă noi avem încredere în Dumnezeu, dacă ne rugăm mult și dacă suntem buni unii față de alții.

Câteva luni mai târziu, Ecaterina, aflată în rugăciune, a văzut-o din nou pe Maica Domnului. Maria stătea cu brațele întinse peste globul pământesc. Sub picioarele ei era un șarpe. În mâinile ei purta inele cu pietre prețioase deosebite din care ieșeau raze strălucitoare. Ecaterina a auzit o voce spunând: „Aceste raze sunt harurile pe care Maria le cere pentru oameni”. Totuși, unele pietre prețioase nu iradiau nicio lumină. Ecaterina a întrebat: „De ce unele inele nu strălucesc?” Și i-a răspuns Maica Domnului: „Acestea sunt harurile pentru care ați uitat să mă rugați!” Deasupra capului Maicii Domnului se afla o rugăciune scrisă cu litere de aur: „O Marie, zămislită fără de păcat, roagă-te pentru noi care alergăm la tine!” Apoi imaginea s-a întors. Pe partea din spate erau douăsprezece stele și litera „M” inseparabil unită cu crucea. Sub aceasta două inimi rănite din care ieșea o flacără. O inimă era rănită de un cerc de spini iar cealaltă străpunsă de o sabie. Acestea erau inimile lui Isus și Mariei unite în aceeași iubire față de oameni. Apoi sora Ecaterina a auzit cuvintele: Cere să se toarne o medalie după această imagine! Oamenii care o poartă mereu la ei și care spun cu pietate această scurtă rugăciune vor simți în mod deosebit protecția Maicii Domnului și vor primi haruri speciale. Harurile vor fi deosebit de bogate pentru cei care poartă cu încredere medalia”.

În anul 1832 au fost turnate 2000 de medalii, exact în lunile în care în Franța bântuia un virus devastator – holera. Numai în Paris au murit 20 000 de oameni de holeră. Surorile Milostive împărțeau medalia Maicii Domnului la bolnavii din spitalele lor. Se petreceau numeroase vindecări miraculoase și convertiri – așa de multe, încât medaliei i s-a dat numele de „Medalia Miraculoasă”. Trei ani mai târziu au fost împărțite un milion de medalii. Când a murit Ecaterina Labouré în anul 1876, erau împărțite deja un miliard de medalii în întreaga lume.

Și tu poți purta această medalie la tine: la lănțișorul de la gât, sau la brățara de la mână, sau la brelocul pentru chei sau la geanta ta de școală. Roagă-i pe părinții tăi, pe un preot, o călugăriță sau pe catehetul tău să-ți dăruiască „Medalia Miraculoasă” a Maicii Domnului. Medalia îți va aminti că Maica Domnului este mereu lângă tine și că te va ocroti. Vorbește cu ea, îndreaptă deseori către ea o scurtă rugăciune, cum este cea de pe medalie, și roag-o să te ocrotească pe tine, familia ta și lumea întreagă de rău și să dăruiască tuturor oamenilor iubire și pace. Pentru această unitate în iubire și pace în lume dorim ca la 18 sau 19 octombrie (dacă ești la școală) să ne rugăm Rozariul împreună cu milioane de copii din întreaga lume. Prin această rugăciune putem cere multe haruri pentru lumea întreagă.

 

Rozariul de bucurie pentru copii

 

flyer_2020.rumania

1. Isus, pe care tu, Fecioară, l-ai zămislit de la Duhul Sfânt.

 

Arhanghelul Gabriel a fost trimit de Dumnezeu la Nazaret, la Maria, pentru a o întreba dacă dorește să devină Mama lui Isus. El i-a explicat că Dumnezeu însuși va fi Tatăl acestui copil. Pentru că Maria a crezut că Dumnezeu poate orice, a zis „Da”.

 

Isuse, te rugăm, întărește credința noastră pentru ca noi, asemenea Mariei, să ne încredem fără margini în tine și să învățăm în rugăciune să ascultăm cuvintele tale.

 

 

2. Isus, pe care tu, Fecioară, l-ai purtat la Elisabeta.

 

Îngerul Gabriel i-a mai spus Mariei că și ruda ei Elisabeta aștepta un copil. Maria a pornit îndată la drum pentru a o ajuta. În momentul în care s-au salutat, Elisabeta a simțit cum copilul tresălta de bucurie în sânul ei. Duhul Sfânt a luminat-o pe Elisabeta așa încât ea a cunoscut misterul Mamei lui Dumnezeu și, de bucurie, a exclamat: Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul trupului tău.“

 

Isuse, noi te rugăm pentru toți misionarii care le aduc oamenilor ajutorul și mântuirea ta. Dăruiește-le putere și bucurie pentru ca prin ei fiecare om să te cunoască drept prieten și mântuitor al lui.

 

3. Isus, pe care tu, Fecioară, l-ai născut la Betleem.

 

Când Iosif și Maria au ajuns la Betleem, au trebuit să înnopteze într-un grajd, deoarece la han nu mai era niciun loc pentru ei. Acolo s-a născut pruncul Isus. Primii care au venit să-l cinstească pe Prunc erau păstori. Îngerii le-au povestit că s-a născut Mesia, Mântuitorul.

 

Isuse, noi te rugăm pentru toate familiile și pentru toți copiii care sunt săraci, care nu pot merge la școală, care nu au o locuință sau care au trebuit să fugă din casa lor. Dăruiește-ne pacea ta și o inimă deschisă, ca să împărțim bogățiile pământului cu toți oamenii.

 

4. Isus, pe care tu, Fecioară, l-ai oferit Domnului în templu.

 

După 40 de zile de la naștere, Iosif și Maria l-au adus pe pruncul Isus la Ierusalim, în templu, așa era legea la evrei. A venit la templu și Simeon, un bărbat în vârstă, un sfânt. Duhul Sfânt i-a dat să înțeleagă cine era acest copil și, foarte fericit, l-a luat pe Isus în brațe și a zis tare: „Ochii mei au văzut mântuirea, lumina care îi luminează pe toți.

 

Isuse, noi te rugăm pentru toți oamenii care suferă, care sunt bolnavi sau singuri. Arată-le că tu ești alături de ei și că porți crucea împreună cu ei.

 

5. Isus, pe care tu, Fecioară, l-ai regăsit în templu.

 

Când Isus a împlinit vârsta de 12 ani, a mers împreună cu părinții săi de sărbătoarea Paștelui la templu, în Ierusalim. A rămas acolo și le vorbea celor învățați despre Dumnezeu, Tatăl lui. Între timp, Maria și Iosif au pornit la drum spre casă. Deodată și-au dat seama că Isus nu se afla în grupul care se întorcea la Nazaret. L-au căutat cu îngrijorare până când l-au găsit.

 

Isuse, noi te rugăm pentru toți ce-i care și-au pierdut rudele și prietenii în timpul pandemiei Corona, în războaie sau catastrofe naturale. Mângâie-i cu încrederea că avem un Tată în ceruri, care vrea să ne dăruiască tuturor viața cea veșnică.

 

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.