Categorii

„Tour de force” al lui Francisc în România, în amintirea martirilor comunismului

„Unitate, unitate”. Era anul 1999, exact în urmă cu douăzeci de ani, într-o zi de mai. Scenariul era Parcul Izvor din Bucureşti. În timpul liturghiei papei Ioan Paul al II-lea, prim pontif care vizita o naţiune cu majoritate ortodoxă din timpurile schismei din Orient din 1054, s-a ridicat un strigăt neaşteptat din partea credincioşilor catolici şi ortodocşi: „Unitate, unitate”.

Unitate, cerea mulţimea la trecerea papei polonez cu patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist Arăpaşu. Cei doi se întâlniseră deja cu zece ani înainte, în Vatican, an al revoluţiei române împotriva dictatorului Nicolae Ceauşescu în 1989, an al căderii Zidului din Berlin. Şi cu ocazia călătoriei papale care a durat mai puţin de 72 de ore (7-9 mai) pontiful astăzi sfânt şi conducătorul de atunci al ortodoxiei române au semnat o Declaraţie comună cu privire la urgenţa păcii în Balcani.

O altă epocă, o altă istorie a lumii care se schimba. Firul acelor raporturi şi amintiri se rebobinează astăzi cu călătoria lui Francisc în România din 31 mai – 2 iunie, a treizecia a pontificatului, a cincea din 2019, a douăsprezecea într-o ţară care poartă pe umeri rănile de decenii de dictatură comunistă. Dialogul ecumenic şi încurajarea dată unei Biserici victime a persecuţiilor şi reprimării sunt de fapt cele două directoare pe care se va desfăşura călătoria papei, care, la o săptămână de la votul pentru Parlamentul European, nu va putea să nu aibă şi o „calitate” de politică internaţională, considerând şi că România este la ultimele momente ale mandatului său semestrial pentru preşedinţia de rând a UE.

Jorge Mario Bergoglio va ajunge în ţară – care înregistrează 87% din populaţie ortodoxă şi 7% catolică – „drept pelerin şi frate”, aşa cum a anunţat populaţiei române, în tradiţionalul său video-mesaj. Călătoria nu se va limita la capitala Bucureşti ci va urma un parcurs aproape triunghiular care-l va duce pe pontif şi în regiunile moldovene şi transilvane care compun naţiunea, mergând până la graniţele acelei Ungaria devenite emblemă de suveranism european, cu zidul de 175 km ridicat pentru a-i respinge pe migranţi. Autorul zidului, premierul Viktor Orbán, nu va fi prezent la celebrările papei, în timp ce este aşteptată venirea preşedintelui Republicii maghiare, Janos Ader, însă în formă neoficială, ci „ca un cetăţean privat şi credincios creştin”, aşa cum a explicat Alessandro Gisotti, director ad interim al Sălii de Presă a Sfântului Scaun.

În briefingul de prezentare a călătoriei papale, purtătorul de cuvânt a prezentat cuvintele lui Francisc însuşi: „Vreau să vizitez toate zonele vizitabile ale ţării, care reprezintă bogăţia etnică, culturală şi religioasă a României”. Călătoria va fi un „tour de force”, a spus Gisotti, dar aceasta este voinţa papei care „încheie un pic cercul, după douăzeci de ani” deschis de Ioan Paul al II-lea.

Două sunt momentele mai semnificative ale celor trei zile ale vizitei. Înainte de toate rugăciunea Tatăl Nostru în noua catedrală ortodoxă din Bucureşti, finanţată cu o donaţie consistentă de circa 200 de mii de dolari a lui Wojtyła în 1999 şi inaugurată anul trecut de patriarhul ecumenic de Constantinopol, Bartolomeu, a cărei construire va fi terminată în 2024. Între muzică şi cântări, în prezenţa Sinodului permanent, Bergoglio se va ruga aproape dar nu împreună cu patriarhul Daniel: fiecare va recita o rugăciune a sa în propria limbă, ambii vor ţine un discurs.

Apoi va fi Dumnezeiasca Liturghie celebrată la 2 iunie la Blaj, în zona occidentală a României, în timpul căreia pontiful va beatifica şapte episcopi greco-catolici martiri ai regimului comunist. O celebrare care devine mesaj, cel al „ecumenismului sângelui”, legătura dintre creştini care se solidifică în martiriu şi care lasă deoparte orice distanţă doctrinală şi teologică. Va fi o etapă „emoţionantă”, a spus Gisotti, în care se va exprima toată recunoştinţa pentru creştinii din lume care şi astăzi – probabil mai mult decât în primele secole, aşa cum repetă adesea papa – nu renunţă în persecuţii la credinţa lor.

Pentru prima dată Francisc va prezida liturghia bizantină: va ţine omilia dar celebrarea va fi încredinţată cardinalului Lucian Mureşan, actual arhiepiscop major al Bisericii greco-catolice române. Bogat în simboluri şi amintiri locul ales: Blaj, „inimă” a Bisericii greco-catolice din România unde la jumătatea secolului al XVIII-lea a fost realizată prima traducere catolică în română a Sfintei Scripturi. Dar mai îndeosebi aşa-numita „Câmpie a Libertăţii” care, în 1848, a primit circa 40 de mii de persoane care cereau recunoaşterea poporului român ca naţiune, libertate şi drepturi civile, şi care, în anii întunecaţi ai dictaturii, i-a văzut martirizaţi pe credincioşii greco-catolici care, necedând presiunilor regimului, au refuzat să se treacă la Biserica ortodoxă.

„Este un loc foarte semnificativ pentru catolicii din România”, a subliniat Alessandro Gisotti. Şi a explicat că, tot la Blaj, dar după-amiază, ultimul act înainte de plecarea spre Roma, Francisc va întâlni comunitatea rom, importantă pietricică a mozaicului multietnic şi multireligios care comune România. Întâlnirea va avea loc într-o parohie construită începând din 2017 şi inaugurată în urmă cu două săptămâni în cartierul Barbu Lăutaru. O structură mică unde vor fi primite maxim o sută de persoane, între acestea un preot greco-catolic de etnie romă care va rosti salutul său adresat papei în numele comunităţii.

În sfârşit, nu trebuie neglijat aspectul marian care impregnează această a treizecia călătorie apostolică, evidenţiat de logoul care o reprezintă pe Fecioara Maria în drum cu poporul român. Momentul culminant în acest sens va fi vizita din 1 iunie la sanctuarul din Şumuleu-Ciuc, în regiunea Transilvania. Este vorba despre o biserică mariană din cadrul unei mănăstiri franciscane care „este în inima ungurilor”. Ei vor fi componenta majoritară a celor 110 mii de credincioşi prevăzuţi la liturghia pontifului în locul de cult. „Dar se aşteaptă un număr mult mai mare, dublu dacă nu triplu”, a spus directorul ad interim al Sălii de Presă. De secole ţintă de pelerinaje, în sanctuar este păstrată o mare statuie din lemn a Mariei, sculptată între 1515 şi 1520 şi care a supravieţuit incendiului din 1661, la picioarele căreia Francisc va pune un Trandafir de Aur în semn de devoţiune.

Firul marian va continua şi la Iaşi cu vizita privată în catedrala „Sfânta Maria Regină”, unde sunt păstrate relicvele fericitului episcop Anton Durcovici, martirizat în 1951. În acest oraş dintre cele mai vechi din România, important centru politic, economic şi cultural al provinciei Moldova, se va ţine întâlnirea cu tineretul şi cu familiile în piaţa din faţa Palatului Culturii. „Sunt deja înscrişi 60 de mii, dar se crede că se va depăşi cifra de 100 de mii, dintre care mulţi tineri”, a anunţat Alessandro amintind că „Ioan Paul al II-lea ar fi voit să fie la Iaşi pentru a-i întâlni şi pe tineri, dar n-a putut în 1999 şi a adresat un salut tineretului”. Deci Francisc realizează un vis al predecesorului său.

Pentru toate deplasările pontiful va folosi avionul şi elicopterul, în oraş va merge la bordul papamobilului şi, în sanctuar, cu o maşină descoperită tot pentru a realiza dorinţa contactului direct cu populaţia. Dorinţă, după cât se pare, reciprocă: „Este o mare aşteptare – a asigurat purtătorul de cuvânt – am vorbit zilele trecute cu organizatorii şi îmi vorbesc despre o participare de popor care se anunţă foarte puternică, mai presus de previziuni, şi pe străzi”.

În suita papală figurează cardinalii Leonardo Sandri, prefect al Congregaţiei Bisericilor Orientale, şi Kurt Koch, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor. Prezent şi cardinalul Giovanni Angelo Becciu, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor.

De Salvatore Cernuzio

(După Vatican Insider, 29 mai 2019)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.