Categorii

Tensiunea Ucraina-Rusia. Ferrari (ISPI): „Două popoare fraţi, tot mai îndepărtaţi”

„Problema gravă, foarte gravă, ba chiar ruşinoasă de ambele părţi, este că două ţări, două popoare, vecine, fraţi, se îndepărtează tot mai mult. Că cele două conduceri nu reuşesc să găsească un modus vivendi satisfăcător pentru ambele şi că de mulţi ani comunitatea internaţională nu se mişcă”. Este foarte dezamăgit Aldo Ferrari, analist de la ISPI (Institutul pentru Studii de Politică Internaţională) şi profesor de istoria a culturii ruse la Universitatea Ca’ Foscari din Veneţia. Parlamentul Ucrainei a aprobat 30 de zile de lege marţială ca răspuns la sechestrarea din partea Rusiei a trei nave ale marinei militare ucrainene în strâmtoarea Kerč’, între Marea Azov şi Marea Neagră. Însă legea marţială care dă puteri extraordinare armatei va fi în vigoare – contrar la ceea ce a cerut preşedintele ucrainean – numai temporar şi în regiunile care sunt la graniţă cu Rusia, dar conferă guvernului puterea de a restrânge libertatea de manifestare şi de presă.

Nu s-a întâmplat niciodată, nici în momentul cel mai acut al conflictului din Donbass, ca Ucraina să adopte legea marţială. Profesore, cum citiţi acest semnal?

Este esenţialmente un semnal politic intern. Realitatea – nu unica dar importantă – de care trebuie să ţinem cont este că peste câteva luni în Ucraina se votează pentru prezidenţiale. Alegeri care îl văd pe actualul preşedinte nepopular. Nu trebuie să uităm că este vorba despre un magnat, un oligarh îmbogăţit enorm şi în  manieră mai puţin limpede. În aceşti 4 ani de conducere, situaţia de criză cronică în ţară s-a înrăutăţit. Deci a face referinţă la ameninţarea rusă şi la dificultatea raporturilor politice şi economice cu vecinul îl întăreşte politic.

Cum trăieşte Ucraina această decizie? Legea marţială este o măsură foarte puternică: chiar poate să limiteze libertatea presei, să interzică manifestaţii, să controleze circulaţia din mail şi social.

Şi toate acestea au loc în apropierea alegerilor. Asta înseamnă că guvernul aflat în funcţie are esenţialmente nu chiar totalitatea puterilor dar cu siguranţă mai multă forţă pentru a controla o ţară. În aceşti ani Ucraina s-a întărit din punct de vedere militar, are sprijinul declarat al Occidentului, fie al NATO fie al Uniunii Europene fie al Statelor Unite. În afară de asta, activismul actualului preşedinte ucrainean a făcut deja să se vorbească mult despre el în lunile precedente, îndeosebi pentru problema cererii de autocefaliei a Bisericii de Kiev, care a fost recunoscută de patriarhul ecumenic Bartolomeu. Sunt mari manevre extrem de importante puse în practică de Poroshenko pentru a consolida propria putere. Este probabil ca această cerere încă in fieri a autocefaliei Bisericii ucrainene să fie mult mai importantă decât incidentul maritim de alaltăieri.

Apropo, numai un incident naval sau semn revelator al unei tensiuni care creşte?

Ceea ce s-a întâmplat alaltăieri noapte este esenţialmente un incident, important dar totuşi un incident. Însă se naşte într-o situaţie foarte complicată. După construirea podului care uneşte Crimeea cu uscatul, Rusia exercită un control şi mai puternic asupra Mării Azov unde care există însă şi importante oraşe şi porturi ucrainene. Rusia are posibilitatea de a controla navele ucrainene, de a le împiedica parcursul şi a limita, deci, tranzitul comercial şi economic spre porturile din Mariupol şi din Berdyansk. Asta comportă o presiune ulterioară faţă de Ucraina care în mod clar reacţionează cu forţă.

De ce acum?

Ambele părţi politice ar putea să fie interesat de acest incident. Am vorbit deja despre poziţia slabă a lui Poroshenko dar şi Putin, după atâţia ani de sprijin politic foarte puternic, trece printr-un moment de dificultate, mai ales din cauza legii nepopulare a pensiilor. Deci, să spunem că ambele păriţi politice, din păcate pot să fie interesate de o intensificare a conflictului pentru ca să poată face recurs la retorica patriotică ce prinde foarte mult atât în Ucraina cât şi în Rusia, pentru a consolida poziţia lor politică în respectivele ţări.

Există cu adevărat riscul de a ajunge la un război?

Nu cred pentru că un război ar fi prea periculos. Rusia este o putere nucleară. Ucraina are în spatele său NATO. Deci riscurile sunt prea înalte. Mai degrabă este probabil ca să se rămână într-o situaţie de tensiune aşa cum s-a întâmplat în Donbass de 4 ani. Există două părţi în conflict, ar trebui creată o masă eficace mult mai mult decât se întâmplă cu procesul din Minsk.

De M. Chiara Biagioni

(După agenţia SIR, 27 noiembrie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.