Categorii

Tăcerea lui Francisc pentru victimele Shoah

Papa-AuschwitzEste ziua tăcerii şi a rugăciunii. Papa Francisc înaintează lent, singur, trecând prin vestitul arc cu scrierea: „Munca face liberi”. Parcurge o bucată de drum la bordul unei maşini electrice, apoi – aşezat pe o bancă între copaci – se roagă mut în piaţa Apelului, locul de spânzurare a prizonierilor, unde sfântul Maximilian Kolbe şi-a oferit viaţa pentru un alt prizonier, un gest de iubire în locul barbariei şi a inumanităţii. Mâini împreunate, uneori şi cu capul înclinat şi ochii închişi, Francisc s-a rugat singur în tăcere timp de mai multe minute.

Bergoglio, al treilea Pontif care trece prin porţile de la Auschwitz şi Birkenau, lagărele de concentrare unde au fost exterminaţi peste un milion de evrei, a ales să nu rostească discursuri. Pentru că tăcerea este cea mai înaltă formă de respect faţă de victime. Ceea ce avea de spus despre tragedia uriaşă a Shoah, Francisc a spus la Yad Vashem, la Ierusalim, şi în dialogul cu rabinul prieten Abraham Skorka: „Shoah este un genocid ca şi celelalte genocide din secolul al XX-lea, dar are o particularitate. Nu vreau să spun că este de importanţă primară în timp ce celelalte sunt de importanţă secundară, ci există o particularitate, o construcţie idolatră împotriva poporului evreu. Rasa pură şi fiinţa superioară sunt idolii pe baza cărora s-a constituit nazismul. Nu este numai o problemă geopolitică, ci există şi o chestiune religioasă şi culturală. Şi fiecare evreu care era ucis era o palmă dată lui Dumnezeu cel viu în numele idolilor”.

În locul masacrului, orice cuvânt ar fi reductiv. Papa a fost primit de premierul Beata maria Szydlo. În Blocul 11 îi întâlneşte personal pe cei unsprezece supravieţuitori, dintre care ultimul îi încredinţează o lumânare cu care Francisc aprinde o candelă ca dar oferit lagărului. Candela, cu stema în argint aurit, este constituită dintr-o bază de lemn de nuc răsucit, care se inspiră de la gardul de sârmă ghimpată de la lagărul de concentrare, de acum erodat de timp, ca reprezentare a puterii care vine să teoretizeze supremaţia asupra omului şi asupra naturii.

Trei dintre supravieţuitori au peste o sută de ani. La Yad Vashem, Francisc a sărutat mâna supravieţuitorilor, acum aici la Auschwitz, în interiorul Blocului 11, îi îmbrăţişează pe fiecare, după ce a strâns mâna fiecăruia. Unii îi arată fotografii şi cer o semnătură a lui ca amintire. Şi sunt unii care pentru a-l saluta îi sărută mâna.

A doua etapă, tot la Auschwitz, este vizita şi rugăciunea în celula unde a murit Kolbe, conventual franciscan polonez.

În celula foamei, luminată de o mică fereastră cu gratii, Francisc se aşează singur, în penumbră. Părintele Kolbe, medicului care îi injecta acidul fenic pentru a accelera moartea i-a spus: „Dumneavoastră n-aţi înţeles nimic din viaţă. Ura nu foloseşte la nimic, numai iubirea creează”.

Apoi Francisc a mers la Birkenau, adevăratul loc simbol al Shoah, intrând prin intrarea principală şi înaintând – la bordul unei maşini electrice – paralel cu calea ferată, de-a lungul acelor şine care duceau la moarte. În faţa monumentului pentru victimele naţiunilor îl aşteaptă mii de oaspeţi. Papa trece în revistă lespezile comemorative ale victimelor în diferite limbi. Şi se roagă în tăcere.

De Andrea Tornielli

(După Vatican Insider, 29 iulie 2016)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.