Categorii

Sunt fericiţi martirii din Algeria, papa Francisc: a vindeca rănile trecutului

„A vindeca rănile trecutului şi a crea o nouă dinamică de întâlnire şi de convieţuire ca rezultat al fericiţilor noştri”. Este rodul pe care papa Francisc speră să se poată naşte din beatificarea de astăzi, la Orano, a celor 19 martiri din Algeria: episcopul Pierre Claveri şi alţi călugări şi călugăriţe, între care cei şapte călugări din Tibhirine, masacraţi în anii întunecaţi ai terorismului islamic din ţara nord-africane, puse în genunchi de un război civil sângeros.

Cuvintele papei – care deja îi comemorase pe noii fericiţi la sfârşitul lui Angelus de astăzi, ca „umili constructori ai păcii şi martori ai carităţii creştine” – sunt conţinute în mesajul adresat catolicilor algerieni citit la sfârşitul celebrării în sanctuarul „Notre-Dame de Santa Cruz” prezidate de cardinalul Angelo Becciu, prefect al Congregaţiei Cauzelor Sfinţilor, la care sunt prezenţi sute de credincioşi, pelerini, confraţi din aceleaşi ordine, autorităţi şi chiar câţiva imami.

În text, Francisc adresează recunoştinţă şi intenţii de rugăciune şi „tuturor fiilor şi fiicelor din Algeria care au fost victime ale aceleiaşi violenţe pentru că au trăit, cu fidelitate şi respect faţă de celălalt, obligaţiile lor de credincioşi şi cetăţeni în acest ţinut binecuvântat”. Pentru papa, cu această beatificare a martirilor creştini, Biserica vrea să mărturisească „dorinţa sa de a continua să lucreze pentru dialog, înţelegere şi prietenie”, cu ferma convingere că acest eveniment fără precedent va atrage „un mare semn de fraternitate pe cerul algerian pentru întreaga lume”.

Pontiful aminteşte şi că rădăcinile Bisericii algeriene care „ştie că este moştenitoarea, împreună cu toată naţiunea algeriană, a marelui mesaj de iubire oferit de unul din mulţii maeştrii spirituali din ţara voastră, sfântul Augustin de Hipona”. Astăzi este necesar să se răspândească tot acest mesaj, „într-un moment în care toate popoarele încearcă să înainteze în aspiraţia lor de a trăi împreună în pace”.

În omilia sa, cardinalul Becciu, pornind de la reflecţiile din cartea Apocalipsului care prezintă imaginea mulţimii de aleşi care au experimentat „marea încercare şi şi-au spălat hainele, curăţându-ne în sângele Mielului”, a subliniat că „durerea, angajarea riguroasă a mărturiei, renunţarea la noi înşine nu generează moarte ci glorie, nu produc faliment ci viaţă şi fericire”.

Această glorie a ajuns în Algeria graţie celor 19 călugări ridicaţi astăzi la cinstea altarelor, ucişi între 1994 şi 1996 în locuri şi în timpuri diferite, dar în acelaşi context zbuciumat. „În acest ţinut – a spus cardinalul – ei au vestit iubirea necondiţionată a Domnului faţă de cei săraci şi cei marginalizaţi, mărturisind apartenenţa lor la Cristos şi la Biserică până la martiriu”.

„Provenind din opt institute diferite, aceşti fraţi ai noştri şi aceste surori ale noastre trăiau în această ţară desfăşurând diferite misiuni şi au fost puternici şi perseverenţi în slujirea lor adusă Evangheliei şi populaţiei, în pofida climatului ameninţător de violenţă şi de asuprire care îi înconjura”. De fapt, citind biografiile lor rămânem uimiţi aflând că, a subliniat Becciu, „toţi, deşi conştienţi de riscul care-i asedia, au decis în mod curajos să rămână la locul lor până la sfârşit; în ei s-a dezvoltat o puternică spiritualitate martirială înrădăcinată în perspectiva de a se jertfi pe ei înşişi şi de a oferi propria viaţă pentru o societate reconciliată şi de pace”.

Contemplându-i pe aceşti noi fericiţi suntem invitaţi deci „să ne bucurăm şi să tresăltăm de bucurie, pentru că în ei vedem strălucind misterul sfinţeniei veşnice a lui Dumnezeu” pe care ei „l-au mărturisit până la vărsarea sângelui”, a spus prefectul Congregaţiei Cauzelor Sfinţilor. „Îi amintim ca discipoli fideli ai lui Cristos care au fost iubitori ai sărăciei, sensibili faţă de suferinţă, grijulii faţă de cei abandonaţi, părtaşi de neliniştea şi de suferinţa fraţilor lor. Aceşti martori eroici ai iubirii lui Isus au mers până la rădăcina experienţei propriei limite pe care omul o trăieşte: umilirea, plânsul, persecuţia”.

Moartea lor, tragică şi brutală, „este o sămânţă aruncată în momentele dificile, fecundată de suferinţa care va aduce roade de reconciliere şi de dreptate”, a asigurat Becciu. „Comunitatea creştină în această ţară aruncă seminţe de pace mici dar semnificative. De această beatificare – a fost auspiciul său conclusiv –, ea poate să se simtă întărită în prezenţa sa în Algeria; de la aceşti 19 martiri să se întărească în convingerea că prezenţa preţioasă pe lângă acest popor este justificată de dorinţa de a fi lumină şi semn al iubirii lui Dumnezeu pentru întreaga populaţie”.

De Paolo Petrini

(După Vatican Insider, 8 decembrie 2018)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.