Categorii

Siria. La Idlib, Crăciunul creştinilor sub Al Qaeda: fără lumini dar cu Lumina

„Grajdul lui Isus în prim plan şi pe fundal palatul lui Irod. Locul nostru este aproape de peștera Mântuitorului, în faţa Lui care se naște şi nu în palatul regelui Irod. Suntem oameni cărora le este frică, sunt săraci, le este frig, le este foame. Suntem cu fraţii noştri sirieni care suferă după ani lungi ai unui război care nu dă semne să se termine”.

Crăciunul din satele creştine din valea Oronte, Knayeh, Yacoubieh şi Gidaideh, părintele Hanna Jallouf, 66 de ani, franciscan sirian din Custodia din Ţara Sfântă, îl povestește astfel: descriind la agenția SIR ieslea pusă la picioarele altarului din biserica sa „Sfântul Iosif” din Knayeh, unde este paroh. Un mod concret pentru a-şi însuși apelul papei Francisc de a redescoperi acest „semn simplu şi minunat” care manifestă „marele mister al credinţei noastre” într-o lume care „șterge semnele creştine”. Împreună cu confratele Luai Bsharat, sunt singurii călugări creştini râmași în aceste zone.

Suntem în zona Idlib, în nordul Siriei, ultimul bastion al opozanților președintelui sirian Assad şi al teroriștilor islamici din frontul Hayat Tahrir al-Sham (grup jihadist afiliat la Al-Qaeda şi moştenitor al mai cunoscutului Jabhat Al Nusra). Aici se duce, probabil, bătălia finală între armata președintelui Assad, flancat de ruși şi iranieni, şi opozanții săi armați dintre care mulţi străini. Trupele siriene bombardează pentru a încerca să preia controlul autostrăzii care leagă capitala Damasc cu Alep, şi pe acesta din urmă cu Latakia. Milițiile jihadiste din grupul Tahrir al-Sham, susținute de Turcia, răspund la foc. Consecințele le suportă încă o dată populația civilă: zeci de mii de sirieni, majoritatea femei, bătrâni şi copii, care fug după ce au părăsit propriile locuințe. Ajutoarele umanitare ajung cu greu şi condițiile de viaţă ale oamenilor se înrăutățesc zi după zi, fiind complice şi frigul şi creșterea prețului carburantului, provocată de sancțiunile internaționale, care se reflectă asupra prețurilor bunurilor esențiale cum sunt hrana şi medicamentele. În acest front de război trăiesc astăzi circa 210 familii creştine, împărțite în cele trei sate din vale, care înainte de război, început în 2011, aveau în total peste 5.000 de locuitori. „Astăzi – spune părintele Hanna – am rămas 700. Toţi au fugit din cauza războiului. Sperăm să trăim Crăciunul cu un pic de seninătate. Îmi doresc asta mai ales pentru cei mai mici care sunt cei care plătesc prețul cel mai mare al războiului”.

Fără lumini dar cu Lumina. Şi tocmai la copii s-a gândit parohul anul acesta în manieră deosebită. „Crăciunul este sărbătoarea lor – spune părintele Hanna –. Fiecare dintre ei va primi mici iesle realizate manual care vor fi expuse şi într-o mică expoziție pregătită în interiorul localurilor parohiale. Am organizat sărbători în care le vom dărui şi câteva jucării, dulciuri şi hăinuțe. Sunt gesturi simple însă care aici valorează foarte mult. De fapt înseamnă a re-gusta un pic de seninătate, a dărui niște zâmbete şi a ne întâlni împreună uniţi în Isus”. „Acestea vor fi singurele semne vizibile ale credinţei noastre pe care n-o putem exprima în exterior pentru că ne este interzis. Pentru acest motiv bisericile noastre nu au crucile pe acoperișuri. Nu vor fi nici lumini şi pomi care să dea lumină Crăciunului nostru. Nici măcar o candelă în pridvorul caselor noastre”. Interdicțiile nu vor împiedica familiile creştine să se adune în biserică. „Întâlnirea pentru toţi – explică părintele Hanna – este pentru 24 decembrie la ora 17.00 pentru liturghia de Crăciun şi la 9.30 în dimineața următoare. În schimb, confratele meu, părintele Luai, va celebra la Yacoubieh în ziua de 24 decembrie la ora 16.00 şi la ora 9.00 în dimineața următoare. Credincioşii din Gidaideh vor veni pentru liturghii la Knaye. În satul lor nu au o biserică unde să celebreze. De fapt, multe biserici au fost transformate în grajduri”.

Grota şi palatul. Alegerea, încă o dată, şi pentru acest Crăciun este între grota Pruncului şi palatul lui Irod. „Inima noastră este grea – admite părintele Hanna – pentru că în atâția ani de război am văzut oameni uciși, răpiți, răniți, case distruse dar rămânem tari în speranţa că într-o zi toate acestea se vor termina, că vom fi eliberați de unicul Mântuitor care este Cristos. Cristos este ancora noastră de mântuire. Suntem victime ale unui război pe care nimeni nu-l vede. Pentru aceasta ne rugăm pentru pace în Siria, pentru toţi sirienii, şi pentru pacea interioară, necesară pentru a susține dificultățile momentului”. Apoi o rugăciune deosebită: „Ne rugăm şi pentru voi care sunteți în Occident care trăiți acest război în manieră indirectă. Ne rugăm pentru toate victimele provocate de atentate făcute pe pământul vostru”. „Nu vom suna clopotele, nu vom aprinde lumini, dar vom face să răsune la liturghiile de Crăciun mesajul de speranţă al lui Cristos, unicul în care putem avea încredere”. „Am văzut trecând atâția salvatori falși – conclude părintele Hanna –, în schimb Isus rămâne şi împărăția sa de pace este pentru totdeauna. În El chiar şi suferința din acești ani găsește un sens. Suntem în ținutul sfântului Paul care ne îndeamnă să sperăm împotriva oricărei speranțe. Crăciun fericit!”.

De Daniele Rocchi

(După agenția SIR, 23 decembrie 2019)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.