Categorii

„Silence” de Martin Scorsese: în pliurile tăcerii

Film-SilenceÎncă din 1988 Martin Scorsese – regizor italo-american autori de filme celebre între care Taxi Driver, Taurul dezlănţuit, Ultima ispită a lui Cristos, Hugo Cabret – se gândea să aducă pe ecran Silence, romanul scriitorului japonez Shūsaku Endō, care aminteşte drama preoţilor iezuiţi şi a creştinilor victime ale torturilor în Japonia din secolul al XVII-lea.

Istoria

Suntem în 1643. Doi tineri preoţi iezuiţi europeni, Sebastian Rodrigues (Andrew Garfield) şi Francisco Garupe (Adam Driver), ajung pe ascuns în Japonia, pentru a găsi informaţii despre preotul confrate Christovao Ferreira (Liam Neeson) şi pentru a continua în vestirea Evangheliei după exemplul lui Francisc Xaveriu. Este epoca Edo, marcată de puternice represiuni faţă de creştini şi faţă de preoţi; satele sunt percheziţionate şi nu este cruţată nicio formă de tortură, până la răstignire. Cei doi misionari înfruntă pericolul, mişcându-se în toiul nopţii şi cu sprijinul credincioşilor locali, care nu încetează să caute mângâierea Cuvântului. Evenimentul are un important punct de cotitură când protagonistul preot Sebastian este răpit şi închis. Astfel este pus în faţa alegerii lepădării de credinţă, un pas solicitat de presiuni psihico-fizice dar şi de asistenţa la torturările credincioşilor.

Între „cădere” şi milostivire

Cu Silence Martin Scorsese confirmă încă o dată că este un mare autor, capabil să înfrunte genuri cinematografice diferite şi tematici complexe, mereu cu vigoare expresivă şi cunoaştere stilistică adâncă. Silence este o istorie spinoasă şi suferită, relatarea despre martori ai credinţei ucişi pentru că nu renunţă la Cristos, dar şi relatarea despre preoţi „căzuţi”, care au abandonat credinţa – aşa-numiţii lapsi, termen care se referă la creştinii apostaţi în persecuţiile din timpurile Imperiului roman –, pentru că au fost incapabili să suporte greutatea violenţei, barbaria intimidării.

Pentru a da faţă protagonistului în mod intens şi convingător este actorul american Andrew Garfield, care a ştiut să se coboare în rolul părintelui Sebastian arătând forţa şi entuziasmul credinţei sale, dar şi fragilitatea umană în faţa angoasei; o naraţiune a chinului interior, care oscilează între suferinţă şi căutarea glasului lui Dumnezeu. Un glas al lui Dumnezeu care se face tăcere, care se propagă în tăcere. Sebastian, închis, se roagă, se agaţă de cruce, pentru a scăpa de cruzime. Împins şi lovit până în pragul lepădării de credinţă, iezuitul nu încetează să ceară un semn, cu cuvânt de mângâiere de la Dumnezeu. Şi un glas pare să răsune în tăcere, chiar în momentul „căderii”. Oare este îmbrăţişarea milostivă a lui Dumnezeu în faţa strigătului unui fiu, exact cu s-a întâmplat pentru acel Fiu mort pe cruce? Părintele Sebastian alunecă în apostazie, acceptă să-i salveze pe credincioşii torturaţi şi viaţa sa îndepărtându-se de cruce, aşa cum se întâmplase cu puţin timp înainte părintelui Christovao Ferreira – figură care a existat realmente –, apostat, căsătorit cu o japoneză şi dispus să îmbrăţişeze religia budistă.

Regizorul Scorsese este atent să intre în pliurile temei, focalizând atenţia asupra întâmplărilor, dar mai ales asupra dimensiunii interioare a protagonistului, asupra dramei care arde în inima iezuitului, luptată între propria credinţă şi renunţare, nerecunoaşterea propriei identităţi. Scorsese, cu o încadrare ne invită să depăşim aparenţele, lecturile imediate. Adânceşte aparatul de filmat în sufletul unui om, al unui om de credinţă.

De la Filmoteca Vaticană la sălile italiene

Prezentat în Filmoteca Vaticană cu o avanpremieră la 30 noiembrie 2016, în prezenţa prefectului Secretariatului pentru Comunicare, mons. Dario Edoardo Viganò, care l-a şi însoţit pe regizorul Scorsese ca să-l întâlnească pe Papa Francisc, Silence iese în sălile italiene de la data de 12 ianuarie 2017 şi se pregăteşte pentru Oscaruri. Din punct de vedere pastoral, Comisia naţională de evaluare a filmelor din CEI l-a recunoscut ca film complex, problematic şi potrivit pentru dezbateri, pentru a recupera istoria misionarilor din Orient, dar şi pentru a reflecta asupra persecuţiei creştinilor astăzi.

De Massimo Giraldi şi Sergio Perugini

(După agenţia SIR, 12 ianuarie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.