Categorii

Şi-a vărsat sângele pentru Biserică, şi-a dăruit suferința pentru omenire. Prefața papei Francisc la un volum de la LEV care adună texte şi imagini ale lui Ioan Paul al II-lea

Cu ocazia centenarului nașterii lui Karol Wojtyła, care este la 18 mai, Libreria Editrice Vaticana a dat la tipar un volum mic şi zvelt cu titlul Sfântul Ioan Paul al II-lea. 100 de ani. Cuvinte şi imagini (San Giovanni Paolo II. 100 Anni. Parole e immagini), 128 pagini. Opera se deschide cu prefața papei Francisc pe care o publicăm integral în continuare şi reparcurge pontificatul papei polonez printr-o culegere de scrieri şi de fraze care merg de la ziua alegerii sale, la 16 octombrie 1978, la cea a morții, petrecute la 2 aprilie 2005. Ediția este disponibilă şi în limbile engleză, în co-ediţie cu editura americană Paulist Press, şi poloneză, în co-ediție cu editura Wydawnictwo św. Stanislawa bm şi grație patronajului ambasadei Republicii Polonia pe lângă Sfântul Scaun şi al Institutului Polonez din Roma. Selectarea textelor omiliilor sale, ale discursurilor sale, ale magisteriului său este de Giuseppe Merola, în timp ce imaginile de la Vatican Media au fost alese de Miroslawa Lesner.

Sfântul Ioan Paul al II-lea a fost un mare martor al credinţei, un mare om al rugăciunii care a trăit complet cufundat în timpul său şi constant în contact cu Dumnezeu, o călăuză sigură pentru Biserică în timpuri de mari schimbări. De atâtea ori, în decursul vieţii mele de preot şi de episcop am privit la el cerând în rugăciunile mele darul de a fi fidel faţă de Evanghelie aşa cum ne mărturisea el.

Rămân ca moștenire vie Bisericii magisteriul său, enciclicele sale despre Isus Răscumpărătorul omului, despre Dumnezeu bogat în milostivire, despre Duhul Sfânt, enciclica Redemptoris Mater despre Maria în viaţa Bisericii; enciclicele sociale, învăţăturile sale zilnice; darul preaprețios al Catehismului Bisericii Catolice. Rămân imprimate în amintire, nouă care am trăit anii pontificatului său lung şi rodnic, marea sa pasiune pentru ceea ce este uman, deschiderea sa, căutarea dialogului cu toţi, determinarea sa în a pune în aplicare orice tentativă pentru a opri războaiele, aptitudinea sa de a merge în întâmpinarea oricui şi de a îmbrățișa pe cel care suferă. Cu el, prim episcop de Roma care provine din Europa de Est, „Biserica tăcerii”, Biserica martirilor de dincolo de cortină, a găsit glas.

Dar nu despre acest sfânt Ioan Paul al II-lea aş vrea să vă vorbesc, introducând această frumoasă iniţiativă a Libreria Editrice Vaticana. Ceea ce uneori riscăm să uităm şi ceea ce aş dori să aduc în atenţia cititorilor este ceea ce a suferit acest papă în viaţa sa. Suferinţele sale personale s-au legat cu acelea ale poporului său şi ale națiunii sale, Polonia. Prematur orfan de mamă, trăieşte drama morții fratelui preaiubit şi apoi a tatălui. Când intră în Seminarul clandestin din Cracovia şi-a pierdut pe toţi cei mai apropiați din familia sa. Trăieşte dăruirea sa totală lui Dumnezeu şi Bisericii sale într-un timp în care atâția prieteni ai săi îşi pierd viaţa în timpul războiului. Într-o carte biografică a sa, deja papă, va revela că într-o zi se întreba de ce l-a lăsat viu Domnul, în timp ce în jurul său aşa de multe persoane mureau. Suferința pe care a trăit-o încredinţându-se total Domnului, l-a forjat şi a făcut şi mai tare credinţa creştină la care a fost educat în familie. A fost un educator extraordinar al atâtor tineri care prin intermediul lui, preot tânăr, erau introduși pe drumul unei credințe concrete, mărturisite, trăite în fiecare clipă a vieţii.

Sfântul Ioan Paul a suferit ca papă, a îndurat atentatul teribil din 1981, şi-a oferit propria viaţă, şi-a vărsat sângele pentru Biserică şi ne-a mărturisit că şi în încercarea dificilă a bolii, împărtășite zilnic cu Dumnezeul făcut Om şi răstignit pentru mântuirea noastră, putem rămâne bucuroși, putem rămâne noi înșine. Ne putem bucura în certitudinea întâlnirii cu Isus înviat. Ne despart cincisprezece ani de la moartea sa. Trei cincinale pot să fie puține, dar sunt atâtea pentru copiii şi tinerii care nu l-au cunoscut sau care nu au numai vreo amintire vagă din timpurile copilăriei. Pentru aceasta, în centenarul nașterii sale era corect să-l comemorăm pe acest mare sfânt martor al credinţei pe care Dumnezeu l-a dăruit Bisericii sale şi omenirii. El a fost un mare martor al milostivirii şi în timpul întregului său pontificat ne-a amintit această caracteristică a lui Dumnezeu. Este frumos să-l amintim în mod simplu: cu imagini, aşa de expresive şi capabile să ne transmită ceea ce a fost Ioan Paul al II-lea. Şi cu texte şi rugăciuni scurte luate din omiliile sale, din documentele sale şi din magisteriul său. Îmi doresc ca acest text să poată ajunge în mâinile multora şi mai ales ale tinerilor: amintim credinţa sa, iar figura sa să fie exemplu pentru a trăi astăzi mărturia noastră. Auzim răsunând apelul său de a deschide larg porțile lui Cristos, de a nu ne fi frică. Să mergem bucuroși, în pofida dificultăților, de-a lungul cărărilor din lume, mergând pe urmele uriaşilor care ne-au precedat având certitudinea că nu suntem şi nu vom fi niciodată singuri. Asta ne-a învățat de-a lungul întregii sale vieți sfântul Ioan Paul al II-lea, cultivând mereu o legătură specială cu mama noastră din cer, Maria, Mama duioșiei şi a milostivirii.

Franciscus

(După L’Osservatore Romano, 6 mai 2020)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.