Categorii

Shevchuk: „Ucraina a devenit pământ de ciocnire între Moscova şi Constantinopol”

„Un pământ de ciocnire” între Moscova şi Constantinopol. Asta a devenit Ucraina, deja marcată în istoria trecută şi prezentă de revoluţii, războaie şi foamete (chiar anul acesta se împlinesc 85 de ani de la dramaticul Holodomor), conform conducătorului Bisericii greco-catolice ucrainene, Sviatoslav Shevchuk, arhiepiscop major de Kiev-Halyč: „un pământ de ciocnire între două mari centre ale creştinismului” ortodox, patriarhia de Constantinopol şi patriarhia de Moscova protagoniste ale unui conflict dur pentru problema acordării autocefaliei.

Oaspete al emisiunii „Soul” de la Tv2000, arhiepiscopul Shevchuk într-un interviu acordat lui Monica Mondo – pe care Vatican Insider îl publică în avanpremieră (emisiunea va fi transmisă în schimb duminică 25 noiembrie, la 20.30) – reparcurge istoria ţării sale şi priveşte cu îngrijorare la timpul actual în care, denunţă el, se consumă „o catastrofă umanitară în Europa, mai mare şi dureroasă decât al doilea război mondial”. Cauza este „agresiunea militară a Federaţiei Ruse” afirmă el, subliniind că „nimeni nu-şi aminteşte că Europa este în război, nu toţi înţeleg că războiul din Ucraina este un război în Europa. Adesea – evidenţiază arhiepiscopul – nu ne dăm seama că Europa este mai mare decât Uniunea Europeană, continentul european nu se termină la graniţele Comunităţii Schengen. Este un mare continent care trebuie să redescopere propria identitate şi să nu trăiască după mentalitatea reductivă a conceptului de Europa”.

Restrângând focusul asupra situaţiei ucrainene, Shevchuk explică faptul că poporul său „abia” a ieşit din persecuţie. „În timpurile sovietice am fost Biserica cea mai persecutată din secolul al XX-lea pentru că, aşa cum se ştie, imperiul sovietic, imperiul comunist, a fost un mare imperiu ateu”. În acel capitol întunecat „era eliminată demnitatea persoanei umane, pentru că orice structură totalitară pentru a conduce trebuie să elimine, să distrugă demnitatea persoanei umane”, relatează primatul greco-catolic.

Poporul ucrainean a reuşit însă să reziste „tocmai pentru că prin credinţa creştină, în persoana lui Cristos, am redescoperit demnitatea noastră de a fi fii ai lui Dumnezeu”. Întăriţi de acest lucru şi de o dorinţă „pentru binele comun”, ucrainenii „au încetat să se teamă” şi au întins „mâna spre cel care este căzut şi care este suferind”: „Această solidaritate creştină a făcut să apară un nou tip de relaţie umană, care nu mai sunt cele indicate de ideologia colectivistă comunistă, ci de ideea respectării persoanei”, subliniază Shevchuk. În acest sens poporul ucrainean se poate defini „grupul cel mai mare al rezistenţei împotriva regimului ateu”. „Când a căzut acest imperiu al răului am ieşit din catacombe, aşa ca în timpurile lui Constantin când Biserica a ieşit din persecuţie”.

Toată mişcarea de rezistenţă a ajuns apoi în revoluţia demnităţii, cunoscută mai bine ca „Maidan”, din 2013: „O reacţie – o defineşte arhiepiscopul – împotriva renaşterii totalitarismului, a corupţiei”. Începută ca un protest ea a devenit după aceea „o revelaţie a societăţii civile care a făcut să moară societatea post-sovietică. În acea piaţă am văzut o mare manifestare de solidaritate între diferite grupuri etnice, Biserici şi religii şi toţi se rugau împreună”.

Şi în acele zile de la „Maidan” nu se percepea „dezbinarea dintre creştini” care în schimb este în mod dureros vizibilă astăzi: „Când s-a terminat totul Ucraina a devenit pământ de ciocnire între două mari centre ale creştinismului, cel din Constantinopol şi cel din Moscova. Tocmai pentru aceasta Biserica unită cu Moscova a fost folosită ca instrument pentru scopuri politice”, afirmă Shevchuk. „Această ciocnire – spune el – nu se percepe atât în Ucraina, ci probabil se percepe în afară pentru că aici, mai ales la Roma, se dă o privire universală asupra Bisericii din toată lumea şi desigur atunci când noi vedem două Biserici locale care se ciocnesc, acesta este motiv de durere. În ţara noastră există dorinţa de a fi liberi să ne dezlipim de această putere politică străină, desigur noi îi iubim pe fraţii noştri ortodocşi, atât pe cei din Moscova cât şi din Constantinopol şi vom încerca mereu să fim buni fraţi cu toţi şi să dezvoltăm relaţiile ecumenice în sensul deplin al cuvântului, pentru că ecumenismul este o mişcare menită să realizeze nu sentimente naţionale sau patriotice ale unei singure ţări, ci o mişcare universală pentru a restabili unitatea Bisericii lui Cristos aşa cum a fost în primul mileniu”.

În colocviul lung cu „Soul”, Sviatoslav Shevchuk dă spaţiu şi unor amintiri şi anecdote personale, începând de la raportul său cu cardinalul de atunci de Buenos Aires, Jorge Mario Bergoglio, în anii în care desfăşura funcţia de episcop auxiliar al eparhiei ucrainene din Argentina. O prietenie amintită şi de pontiful însuşi în timpul vizitei sale din ianuarie 2018 în bazilica „Sfânta Sofia”: „Când l-am văzut m-am gândit că era ministrantul din Biserica ucraineană”, a spus papa cu referinţă la vârsta tânără a lui Shevchuk (38 de ani). „A făcut o lucrare frumoasă în Argentina…”, adăuga amintind şi întâlnirile frecvente dintre ei şi darul unei icoane a „Sfintei Fecioare Maria a Duioşiei” pe care o saluta în fiecare seară înainte de a merge la culcare. Acum Shevchuk aminteşte acei ani despre care relatează: „Aveam un bun învăţător, arhiepiscopul de Buenos Aires de atunci, cardinalul Jorge Mario Bergoglio. Chiar el mi-a explicat ce înseamnă a fi oriental şi catolic în cultura latinoamericană pentru că, desigur, aceste categorii, oriental şi occidental, sunt europene. El a fost un învăţător care m-a ajutat să fie un bun păstor pentru poporul meu”.

Etapa arhiepiscopului la Roma urmează după cea din 18 noiembrie la Napoli, unde a celebrat o „Dumnezeiască Liturgie de requiem” pentru cei 85 de ani de la Holodomor, marea foamete provocată de regimul sovietic care în doi ani, 1932-1933, a ucis 7 milioane de persoane în ţară, cu o medie de 17 persoane pe minut. Între aceştia foarte mulţi copii. Ucrainenii amintesc acest eveniment ca un adevărat „genocid”.

Aniversarea a fost comemorată şi de cardinalul Gualtiero Bassetti, preşedinte al CEI, care într-o scrisoare adresată lui Shevchuk difuzată marţi 20 noiembrie subliniază că „istoria Bisericilor noastre este însufleţită, încă de la originile sale, de credinţa martirilor”, a căror mărturie „ne întăreşte”. „Este un fir roşu care ne uneşte cu evreii, cu armenii, cu rohingya”, scrie Bassetti, „faptul de a nu uita nu este numai a privi în urmă, ci a transmite generaţiilor ceea ce a fost, pentru ca să nu se piardă amintirea ororii”. „Să se umple ignoranţa istoriei – este de fapt auspiciul cardinalului – şi ceea ce s-a întâmplat să poată fi de învăţătură pentru toate popoarele, care, pornind de la mărturia celui care poartă cicatricile atrocităţilor îndurate, să poată recunoaşte darul de a putea mărturisi liber propria credinţă”. Mai ales „în acest timp al nostru, unde creştinii îndură încă persecuţii şi martiriu”.

De Salvatore Cernuzio

(După Vatican Insider, 20 noiembrie 2019)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.