Categorii

Sfânta Tereza de America

maica-terezaPărintele Brian Kolodiejchuk este fizic un uriaş, cu faţa şi veselia unui copil. S-a născut în Canada, dar familia sa este de origine ucraineană aşa cum dă mărturie prenumele său impronunţabil. A cunoscut-o pe Maica Tereza la Roma când avea 21 de ani. Plecase cu părinţii pentru a vizita sora care era misionară a carităţii şi se afla în casa romană San Gregorio al Celio. În momentul de întoarcere în Canada, Maica Tereza i-a spus: „Rămâi cu mine”. Poate să pară straniu, dar Brian a răspuns afirmativ. A început cu contemplativii, unica ramură masculină a ordinului existent în acea vreme şi a ajuns să devină unul dintre primii Părinţi Misionari ai carităţii, ultima ramură masculină întemeiată de Maica Tereza. Părinţii sunt preoţi care au grija de suflete a misionarelor şi a celor asistaţi de ele. Acum Brian este superiorul Părinţilor precum şi postulatorul cauzei de canonizare a fericitei Tereza de Calcutta. Trăieşte în mod normal la Tijuana, în Mexic, oraş în mod trist vestit pentru că a devenit locul pentru miile de clandestini gata să treacă zidul de separare cu San Diego în Statele Unite. De altfel în vocaţia întregii familii a Misionarilor Carităţii, bărbaţi şi femei este să aleagă să-şi aşeze casa în iadurile din lume. Probabil că pentru asta părintele Brian a reflectat atât de mult asupra experienţei de întuneric trăită timp de cincizeci de ani de Maica Tereza, pentru că în această lungă suferinţă spirituală a sorei săracilor este urma care conduce spre înţelegerea vocaţiei Misionarilor Carităţii: a duce lumina lui Cristos în întunericul condiţiei umane. Acum părintele Brian s-a transferat temporar la Roma pentru a urmări munca intensă a postulaturii în vederea zilei de 4 septembrie, când Papa Francisc o va proclama sfântă pe Maica Tereza de Calcutta. Apoi va merge în Argentina, invitat să vorbească despre de acum sfânta Tereza de America în ţara Papei Francisc.

Legăturile Maicii Tereza cu America Latină sunt multe, începând de la minune, a doua, aceea care i-a permis canonizarea, a unui brazilian…

Este chiar aşa, dincolo de minune, prima casă a Misionarelor Carităţii care s-a deschis în afara Indiei, a fost în Venezuela în 1965. Acesta a fost un pas foarte important pentru Maica Tereza şi pentru congregaţia sa, dat fiind că a însemnat începutul expansiunii internaţionale.

Ea vizita surorile foarte frecvent în primii ani şi era foarte uimită de deschiderea şi de căldura cu care erau primite surorile în America Latină. În timpul următoarelor trei decenii, Maica Tereza a mers în multe ţări din America Latină cu obiectivul de a deschide noi case pentru cei mai săraci dintre săraci.

Cu privire la minunea petrecută în 2008 la Santos, în Brazilia, prin mijlocirea fericitei Tereza, aţi spus că a fost supusă atenţiei dumneavoastră abia pe la sfârşitul anului 2013 şi aprobată în decembrie 2015…

Exact la 17 decembrie 2015, Papa Francisc a aprobat promulgarea decretului care recunoaşte minunea atribuită mijlocirii fericitei Tereza de Calcutta. Cazul prezentat de postulatura cauzei de canonizare se referă la vindecarea miraculoasă care a avut loc în 2008 în oraşul Santos, în Brazilia. Cazul se referă la un bărbat care suferea de o infecţie bacteriană a creierului, lucru care i-a cauzat multiple abcese cu hidrocefalie tri-ventriculară. Diferitele tratamente practicate nu au obţinut rezultate, motiv pentru care condiţiile sale s-au înrăutăţit încontinuu. La 9 decembrie 2008 pacientul se găsea în condiţii clinice acute: hidrocefalie obstructivă; era în comă şi urma să moară. S-a decis efectuarea unei operaţii chirurgicale de urgenţă. La ora 18.10, pacientul a fost dus în sala de operaţie, dar anestezistul n-a putut realiza intubarea traheală pentru a putea face anestezia.

Între timp, începând din martie 2008, soţia pacientului a solicitat încontinuu mijlocirea fericitei Maici Tereza pentru soţul său. La rugăciunile sale pentru mijlocire s-au unit şi cele ale rudelor sale, ale prietenilor şi cele ale parohului, toţi se rugau pentru a obţine o vindecare miraculoasă prin mijlocirea Maicii Tereza.

În aceeaşi zi, la 9 decembrie 2008, când pacientul a intrat într-o criză foarte gravă şi a trebuit să fie dus ca să se supună unei intervenţii de urgenţă, s-au adresat rugăciuni mai intense către fericita Tereza cerând vindecarea sa. Exact între 18.10 şi 18.40, soţia pacientului s-a adresat fericitei Tereza rugându-se cu mai mare determinare pentru vindecarea soţului său muribund. La 18.40, neurochirurgul s-a întors în sala de operaţie şi l-a găsit pe pacient în mod inexplicabil treaz şi fără durere. Pacientul l-a întrebat pe medic: „Ce fac aici?”. Dimineaţa următoare, 10 decembrie 2008, la 7.40 când a fost vizitat pacientul, era complet treaz şi fără niciun tip de durere de cap; era asimptomatic cu percepţiile cognitive normale.

Pacientul, acum vindecat complet, a reluat munca sa de inginer mecanic fără nicio limitare. În afară de asta trebuie semnalat că, în pofida examenelor clinice care arătau o condiţie de sterilitate datorată imunosuprimării intense şi prelungite şi antibioticelor, perechea are astăzi doi copii sănătoşi născuţi în 2010 şi în 2012.

La 10 septembrie 2015, comisia medicală a votat în unanimitate că în lumina cunoştinţelor medicale actuale vindecarea este inexplicabilă. La 8 octombrie acelaşi an şi comisia teologică a votat în unanimitate că exista o legătură perfectă de cauză şi efect între invocarea Maicii Tereza şi vindecarea inexplicabilă ştiinţific. La 15 decembrie 2015, cazul a primit aprobarea finală a congresului cardinalilor şi episcopilor de la Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor, reuniţi în sesiune ordinară.

Şi legăturile Maicii Tereza cu Mexicul sunt însemnate. Le puteţi rezuma?

Când Maica Tereza a ajuns pentru prima dat în Ciudad de Mexico în 1976, autorităţile civile nu erau foarte favorabile călugărilor; oricum, fiind vorba despre Maica Tereza, erau dispuşi să facă excepţie şi a fost primită foarte bine. Actualmente, surorile au în Mexic 12 case pentru săraci, dintre care patru sunt în oraşul Tijuana. Acolo surorile au şi o comunitate din ramura contemplativă şi se află acolo şi Casa Mamă (care este şi Casa Generală) a părinţilor Misionari ai Carităţii. De aceea este evident că Maica Tereza avea o iubire specială faţă de Mexic şi faţă de Tijuana în mod deosebit. Într-o anumită ocazie, în care ea şi episcopul au mers să viziteze o localitate din periferia oraşului, unde lucrau surorile şi părinţii, s-a apropiat de ea o persoană săracă şi i-a cerut ca să-i dea Cuvântul lui Dumnezeu, mai înainte de a cere un ajutor material oarecare. Maica Tereza a rămas aşa de impresionată încât în aceeaşi zi a remorcat o casă mobilă în acel loc pentru ca surorile să poată începe imediat acolo o comunitate.

Apoi este Cuba…

Maica Tereza povestea cu plăcere cum a fost invitată să-l cunoască pe Fidel Castro, în momentul în care erau alungaţi din Cuba ceilalţi călugări. Maica Tereza a petrecut mai multe ore cu Castro şi cu familia sa. Ea s-a oferit să aducă surorile sale în Cuba pentru a ajuta săracii. Desigur, domnul Castro a spus: „Nu avem niciun sărac în sistemul nostru”. Aşa încât ea s-a oferit să aducă iubire şi asistenţă persoanelor singure şi abandonate. La sfârşitul vizitei, Maica i-a spus: „Mă voi ruga pentru dumneavoastră. Dumneavoastră să vă rugaţi pentru mine”, dat fiind că era ceea ce Maica obişnuia să spună. El a spus: „Rugăciunea mea este munca mea pentru popor”, iar ea a spus: „Ce rugăciune frumoasă!”. Maica Tereza i-a dat o imagine a Fecioarei şi un rozariu. Dar ea se simţea perfect în largul ei în compania sa – şi acel om, care a alungat din Cuba alţi călugări, a ajuns s-o invite pe Maica Tereza în ţara sa.

Credinţa pe care Maica Tereza o avea în prezenţa lui Dumnezeu în orice fiinţă umană o făcea să găsească bunătatea în fiecare persoană şi în acelaşi timp o trezea în ei, fie că erau păcătoşi sau sfinţi. Această atitudine avea un efect impresionant asupra oamenilor pentru că, în loc să se simtă judecaţi, se simţeau iubiţi.

Alte ţări din America Latină cu care Maica Tereza a avut de-a face?

În februarie 1976, un mare cutremur a lovit Guatemala şi Maica Tereza s-a oferit să trimită acolo surorile sale. Astfel a scris cardinalului spunându-i că trimitea surorile din India cu atâta iubire, pentru a da iubire duioasă şi a se îngriji de persoanele care suferă.

Dumneavoastră veţi vorbi despre sfânta Maica Tereza după canonizare, în septembrie în Argentina, în ţara Papei. Există raporturi ale Maicii Tereza cu Argentina?

Conform listei noastre avem 7 case în Argentina. În oraşul Zarate, la şaizeci de kilometri de Buenos Aires, începută în mai 1978; în localitatea Frontera, începută în august 1980. După şase ani, în februarie 1986 a fost deschisă o casă la San Isidro, tot în provincia Buenos Aires, în iunie 1994. Alte trei au fost începute la Mar del Plata, în iunie 1996, la Cordoba, în ianuarie 1998, şi, respectiv, în iulie acelaşi an în oraşul Mendoza.

Maica Tereza a vizitat surorile la Zárate în 1977 şi a rămas cu el timp de patru zile. A vizitat Argentina şi în septembrie 1982. Nu avem niciun registru de alte vizite, chiar dacă nu se neagă posibilitatea ca Maica Tereza să fi vizitat Argentina în alte ocazii.

Şi cu Papa Bergoglio?

Nu cred că au avut un mare raport personal. Papa însuşi povesteşte că a văzut-o în Sinodul Episcopilor din 1994, când el era arhiepiscop de Buenos Aires. Aşa cum explică părintele Lombardi, purtătorul de cuvânt al Vaticanului: „Bergoglio era aproape de Maica Tereza, care se afla în spatele lui, şi adesea a ascultat-o intervenind cu mare energie, fără a se lăsa intimidată de acea mare adunare de episcopi. Din acel moment a crescut în el o mare stimă faţă de ea, ca o femeie puternică, aptă să dea o mărturie curajoasă”. Însă acelaşi Papă, care de mult timp a demonstrat admiraţie faţă de femeile care l-au crescut şi l-au învăţat, a adăugat: „Mi-ar fi fost frică dacă ar fi fost superioara mea, pentru că era foarte exigentă”.

De Alver Metalli

(După Vatican Insider, 6 august 2016)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.