Categorii

Sfânta Liturghie pentru părintele Jacques Hamel. Capela „Sfânta Marta”, miercuri, 14 septembrie 2016

francisc-hamelÎn Crucea lui Isus Cristos – astăzi Biserica celebrează sărbătoarea Crucii lui Isus Cristos – înţelegem pe deplin misterul lui Cristos, acest mister de anihilare, de apropiere de noi. El, „fiind din fire Dumnezeu, nu a considerat un beneficiu propriu că este egal cu Dumnezeu, ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor, iar, după felul lui de a fi, a fost aflat ca un om. S-a umilit pe sine făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce” (Fil 2,6-8). Acesta este misterul lui Cristos. Acesta este un mister care devine martiriu pentru mântuirea oamenilor. Isus Cristos, primul Martir, primul care-şi dă viaţa pentru noi. Şi de la acest mister al lui Cristos începe toată istoria martiriului creştin, de la primele secole până astăzi.

Primii creştini au făcut mărturisirea lui Isus Cristos plătind cu viaţa lor. Primilor creştini le era propusă apostazia, adică: „Spuneţi că dumnezeul nostru este cel adevărat, nu al vostru. Aduceţi o jertfă dumnezeului nostru sau dumnezeilor noştri”. Şi când nu făceau asta, când refuzau apostazia, erau ucişi. Această istorie se repetă până astăzi; şi astăzi în Biserică sunt mai mulţi martiri creştini decât în primele timpuri. Astăzi sunt creştini asasinaţi, torturaţi, închişi, decapitaţi pentru că nu-l renegă pe Isus Cristos. În această istorie, ajungem la père Jacques al nostru: el face parte din acest lanţ de martiri. Creştinii care suferă astăzi – fie în închisoare, fie cu moartea sau cu torturile – pentru a nu-l renega pe Isus Cristos, arată tocmai cruzimea acestei persecuţii. Şi această cruzime care cere apostazia – să spunem cuvântul – este satanică. Şi cât de bine ar fi ca toate confesiunile religioase să spună: „A ucide în numele lui Dumnezeu este satanic”.

Părintele Jacques Hamel a fost decapitat pe Cruce, chiar în timp ce celebra jertfa Crucii lui Cristos. Om bun, blând, de fraternitate, care mereu încerca să facă pacea, a fost asasinat ca şi cum ar fi un criminal. Acesta este firul satanic al persecuţiei. Dar există un lucru, în acest om care a acceptat martiriul său acolo, cu martiriul lui Cristos, la altar, este un lucru care mă face să mă gândesc mult: în mijlocul momentului dificil pe care-l trăia, chiar în mijlocul acestei tragedii pe care el o vedea venind, un om blând, un om bun, un om care făcea fraternitate, nu a pierdut luciditatea de a acuza şi de a spune clar numele asasinului, şi a spus clar: „Pleacă, Satană!”. Şi-a dat viaţa pentru noi, şi-a dat viaţa pentru a nu-l renega pe Isus. Şi-a dat viaţa în însăşi jertfa lui Isus pe altar şi de acolo l-a acuzat pe autorul persecuţiei: „Pleacă, Satană!”.

Şi acest exemplu de curaj, dar şi martiriul propriei vieţi, de a se goli pe sine însuşi pentru a-i ajuta pe alţii, de a face fraternitatea printre oameni, să ne ajute pe noi toţi să mergem înainte fără frică. Fie ca el din cer – pentru că trebuie să-l rugăm, este un martir!, şi martirii sunt fericiţi, trebuie să-l rugăm – să ne dea blândeţea, fraternitatea, pacea, precum şi curajul de a spune adevărul: a ucide în numele lui Dumnezeu este satanic.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.