Categorii

Sfânta Liturghie pentru familii (27 decembrie 2015)

Papa-FamiliaLecturile biblice pe care le-am ascultat ne-au prezentat imaginea a două familii care fac pelerinajul lor spre casa lui Dumnezeu. Elkana şi Ana îl duc pe fiul Samuel la templul din Silo şi îl consacră Domnului (cf. 1Sam 1,20-22.24-28). În acelaşi mod, Iosif şi Maria, pentru sărbătoarea Paştelui, devin pelerini la Ierusalim împreună cu Isus (cf. Lc 2,41-52).

Adesea avem sub ochi pelerinii care merg la sanctuarele şi la locurile dragi ale evlaviei populare. În aceste zile, mulţi au pornit la drum pentru a ajunge la Poarta Sfântă deschisă în toate catedralele din lume precum şi în atâtea sanctuare. Însă lucrul cel mai frumos scos în evidenţă astăzi de Cuvântul lui Dumnezeu este că toată familia face pelerinajul. Tata, mama şi copiii, împreună, merg la casa Domnului pentru a sfinţi sărbătoarea cu rugăciunea. Este o învăţătură importantă care este oferită şi familiilor noastre. Mai mult, putem spune că viaţa familiei este un ansamblu de pelerinaje mici şi mari.

De exemplu, cât de bine ne face să ne gândim că Maria şi Iosif, l-au învăţat pe Isus să recite rugăciunile! Şi acesta este un pelerinaj, pelerinajul educaţiei la rugăciune. Şi ne face bine să ştim şi că în timpul zilei se rugau împreună; şi că, după aceea, sâmbăta mergeau împreună la sinagogă pentru a asculta Scripturile Legii şi Profeţilor şi a-l lăuda pe Domnul împreună cu tot poporul. Şi desigur în timpul pelerinajului spre Ierusalim s-au rugat cântând cu cuvintele Psalmului: „Ce bucurie când mi s-a spus: «Vom merge la casa Domnului!». Iată picioarele noastre s-au oprit la porţile tale, Ierusalime!” (122,1-2).

Cât de important este pentru familiile noastre să meargă împreună şi să aibă aceeaşi ţintă la care să ajungă! Ştim că avem de făcut un parcurs comun; un drum pe care întâlnim dificultăţi dar şi momente de bucurie şi de mângâiere. Ce poate să fie mai frumos pentru un tată şi o mamă să binecuvânteze pe copiii lor la începutul zilei şi la încheierea ei. Să traseze pe fruntea lor semnul crucii ca în ziua Botezului. Oare nu este aceasta rugăciunea cea mai simplă a părinţilor faţă de copiii lor? Să-i binecuvânteze, adică să-i încredinţeze Domnului, aşa cum au făcut Elkana şi Ana, Iosif şi Maria, pentru ca El să fie ocrotirea lor şi sprijinul în diferitele momente ale zilei. Cât de important este pentru familie să se întâlnească şi într-un scurt moment de rugăciune înainte de a mânca împreună, pentru a-i mulţumi Domnului pentru aceste daruri şi pentru a învăţa să împărtăşească ceea ce s-a primit cu acela care este mai mult în nevoie. Toate sunt gesturi mici, care exprimă totuşi marele rol formativ pe care familia îl are în pelerinajul de toate zilele.

La sfârşitul acelui pelerinaj, Isus s-a întors la Nazaret şi era supus părinţilor săi (cf. Lc 2,51). Şi această imagine conţine o frumoasă învăţătură pentru familiile noastre. De fapt, pelerinajul nu se termină când s-a ajuns la ţinta sanctuarului, ci atunci când se întorc acasă şi se reia viaţa de toate zilele, punând în practică roadele spirituale ale experienţei trăite. Cunoaştem ce a făcut Isus de data aceea. În loc să se întoarcă acasă cu ai săi, s-a oprit la Ierusalim în templu, provocând o mare suferinţă Mariei şi lui Iosif care nu-l mai găseau. Pentru această „escapadă” a sa, probabil că şi Isus a trebuit să ceară iertare părinţilor săi. Evanghelia nu spune asta, dar cred că putem presupune asta. De altfel, întrebarea Mariei manifestă un anumit reproş, făcând evidentă îngrijorarea şi neliniştea sa şi a lui Iosif. Întorcându-se acasă, Isus cu siguranţă a stat strâns unit cu ei, pentru a demonstra tot afectul său şi ascultarea sa. Fac parte din pelerinajul familiei şi aceste momente care cu Domnul se transformă în oportunităţi de creştere, în ocazie în care să se ceară iertare şi să se primească iertarea, să se demonstreze iubirea şi ascultarea.

În Anul Milostivirii, fie ca fiecare familie să devină loc privilegiat al acestui pelerinaj în care se experimentează bucuria iertării. Iertarea este esenţa iubirii care ştie să înţeleagă greşeală şi să aducă remediu. Sărmanii de noi dacă Dumnezeu nu ne-ar ierta! În cadrul familiei ne educăm la iertare, pentru că avem certitudinea că suntem înţeleşi şi susţinuţi în pofida greşelilor pe care le putem face.

Să nu pierdem încrederea în familie! Este frumos să deschidem mereu inima unii faţă de alţii, fără a ascunde nimic. Acolo unde este iubire, acolo este şi înţelegere şi iertare. Încredinţez vouă tuturor, dragi familii, aceste pelerinaj familial de toate zilele, această misiune aşa de importantă, de care lumea şi Biserica au nevoie mai mult decât oricând.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.