Categorii

Sfânta Liturghie pentru Corpul Jandarmeriei Vaticane

Sâmbătă, 26 septembrie, după-amiază, la Grota de Lourdes în Grădinile Vaticane, Sfântul Părinte Francisc a prezidat celebrarea euharistică pentru Corpul Jandarmeriei Vaticane, cu ocazia sărbătorii sfântului arhanghel Mihail, patron şi protector al Poliției statului italian şi al Corpului Jandarmeriei Vaticane. Prezentăm în continuare textul omiliei pe care papa a rostit-o liber în decursul Liturghiei:

Lecturile din această duminică ne vorbesc despre convertire. Convertirea inimii; convertire care înseamnă „a schimba viaţa”, adică faptul ca inima care nu merge pe o cale bună să găsească o cale bună.

Dar nu este numai convertirea noastră: este şi convertirea lui Dumnezeu. „Dar dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui – am ascultat în prima lectură – pe care a comis-o şi face dreptate şi judecată, acela îşi va face sufletul să trăiască. Pentru că a văzut şi s-a întors de la răutatea pe care a comis-o, el va trăi şi nu va muri” (Ez 18,27-28). Cel rău se convertește. S-o spunem mai ușor: păcătosul se convertește şi Dumnezeu se convertește şi El spre păcătos. Întâlnirea cu Dumnezeu, convertirea, este de ambele părţi; amândoi încearcă să se întâlnească. Iertarea nu este numai a merge acolo, a bate la ușă şi a spune: „Iartă-mă”, şi de la interfon îți răspund: „Te iert. Pleacă”. Iertarea este întotdeauna o îmbrățișare a lui Dumnezeu. Însă Dumnezeu merge, aşa cum mergem noi, pentru a ne întâlni.

Aceasta este iertarea lui Dumnezeu, modul de convertire. „Dar eu, cum voi merge la Dumnezeu? Sunt aşa de păcătos!”. Este ceea ce vrea Dumnezeu: ca tu să mergi, ca tu să mergi la El. Ce a făcut tatăl fiului risipitor? – acela care a plecat cu banii şi a cheltuit averea în vicii – Ce a făcut tatăl? Când l-a văzut pe fiul venind – pentru că fiul simţise că trebuia să se întoarcă la tatăl; trebuia să se întoarcă din necesitate, dar oricum fiul a făcut pasul –, tatăl, care era pe terasă, a coborât imediat şi a mers în întâmpinarea fiului. Nu l-a așteptat la ușă cu degetul ameninţător, l-a îmbrățișat! Şi când fiul vorbea cerând iertare, îmbrățișarea i-a acoperit gura. Aceasta este convertire. Aceasta este iubirea lui Dumnezeu. Este un drum de întâlnire reciprocă.

Şi cu privire la asta aş vrea să subliniez: o inimă care este deschisă mereu la întâlnirea cu Dumnezeu – aceasta este convertirea, a fi deschis la întâlnirea cu Dumnezeu – care este modelul? Model este cel din Evanghelie, al bogatului, al săracului, modelul este Isus Cristos. El a ieșit în întâmpinarea noastră. Am auzit lectura a doua: „Să aveţi în voi acea atitudine care este în Cristos Isus! El, fiind din fire Dumnezeu – Isus era Dumnezeu –, nu a considerat un beneficiu propriu că este egal cu Dumnezeu – adică să rămână acolo –, ci s-a despuiat pe sine luând firea sclavului, devenind asemenea oamenilor […]. S-a umilit pe sine făcându-se ascultător până la moarte, până la moartea pe cruce” (Fil 2,5-8).

Calea convertirii înseamnă a se apropia, este apropierea, însă o apropiere care este slujire. Şi acest cuvânt face în aşa fel încât eu să mă adresez vouă, iubiți fraţi jandarmi. De fiecare dată când voi vă apropiați pentru a sluji, îl imitați pe Isus Cristos. De fiecare dată când voi faceţi un pas pentru a face ordine, gândiți-vă că faceţi o slujire, faceţi o convertire care este slujire. Şi în modul în care veți face asta, veți face bine celorlalți. Şi pentru aceasta, eu vrea să vă mulţumesc. Slujirea voastră este o dublă convertire: o convertire a voastră – ca aceea a lui Isus Cristos –, a lăsa comodități, a lăsa… „Merg să slujesc”; şi cealaltă convertire, cea a celuilalt, care nu se simte pedepsit în primul moment ci ascultat, pus în ordine, cu umilinţa lui Isus. Astfel Isus vă cere să fiți ca El: puternici, disciplinaţi, dar umili şi slujitori.

Odată am auzit un bătrân care, vorbind despre fiul care striga la copii, spunea: „Fiul meu n-a înțeles bine că, de fiecare dată când strigă la copii, pierde autoritatea”. Autoritatea voastră este în slujire: a pune limite, a face ca lucrurile să se împlinească, dar în slujire, în caritate, în amabilitate. Şi aceasta este o mare vocație a voastră. Pentru mine ar fi o mare tristețe dacă mi-ar spune cineva: „Nu, Corpul vostru al Jandarmeriei…, sunt angajați, care fac orarul lor şi după aceea nu se interesează…”. Nu, nu. Aceasta este calea pentru a se converti şi a-i converti pe ceilalți. Calea voastră este cea a slujirii, ca tatăl care merge să-l găsească pe fiu, ca fratele care vede un lucru şi spune: „Nu, asta nu se poate face, asta nu merge bine”. Calea este aceasta, însă spus cu inima, spus cu umilinţă, spus cu apropiere.

Spune Biblia, în Evanghelie, că Isus era mereu cu păcătoșii, chiar cu răufăcătorii, însă ei se simțeau apropiați de Isus, nu se simțeau judecați. Însă Isus n-a spus niciodată o minciună, un neadevăr. Nu: „Adevărul este acesta, calea este aceasta”. Însă spunea asta cu amabilitate, spunea asta cu inima, spunea asta ca frate.

Mulţumesc pentru slujirea voastră. Mulţumesc, deoarece văd că slujirea voastră merge pe această cale. Uneori vreunul poate să alunece un pic, însă în viaţă cine nu alunecă? Toţi! Dar ne ridicăm: „N-am făcut bine, dar acum…”. A relua mereu acest drum pentru convertirea oamenilor precum şi pentru propria convertire. În slujire niciodată nu se greșește, pentru că slujirea este iubire, este caritate, este apropiere. Slujirea este calea pe care a ales-o Dumnezeu în Isus Cristos pentru a ne ierta, pentru a ne converti.

Mulţumesc pentru această slujire a voastră şi mergeți înainte, mereu cu această apropiere umilă dar puternică pe care ne-a învățat-o Isus Cristos. Mulţumesc.

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.