Categorii

Sfânta Liturghie: Campusul Universităţii din Nairobi (Kenya), Joi, 26 noiembrie 2015

Papa-Kenya-LiturghieCuvântul lui Dumnezeu vorbeşte profunzimilor inimii noastre. Astăzi Dumnezeu ne spune că îi aparţinem. El ne-a făcut, noi suntem familia sa şi pentru noi El va fi mereu prezent. „Nu vă temeţi – ne spune El –: eu v-am ales şi promit să vă dau binecuvântarea mea” (cf. Is 44,2-3).

Am ascultat această promisiune în prima lectură. Domnul ne spune că va face să curgă apă în deşert, într-un pământ însetat; El va face în aşa fel încât fiii poporului său să înflorească precum iarba şi precum sălciile luxuriante. Ştim că această profeţie s-a împlinit cu revărsarea Duhului Sfânt la Rusalii. Dar vedem că ea se împlineşte şi oriunde este predicată Evanghelia şi noi popoare devin membri ai familiei lui Dumnezeu, Biserica. Astăzi ne bucurăm pentru că s-a realizat în această ţară. Prin predicarea Evangheliei, noi toţi am devenit părtaşi de marea familie creştină.

Profeţia lui Isaia ne invită să privim la familiile noastre şi să ne dăm seama de cât de importante sunt în planul lui Dumnezeu. Societatea din Kenya a fost îndelung binecuvântată cu o viaţă familială solidă, cu un respect profund faţă de înţelepciunea bătrânilor şi cu iubire faţă de copii. Sănătatea oricărei societăţi depinde mereu de sănătatea familiilor. Pentru binele lor şi al comunităţii, credinţa în Cuvântul lui Dumnezeu ne cheamă să susţinem familiile în misiunea lor în cadrul societăţii, să primim pe copii ca o binecuvântare pentru lumea noastră şi să apărăm demnitatea fiecărui bărbat şi a fiecărei femei, pentru că noi toţi suntem fraţi şi surori în unica familie umană.

Ascultând de Cuvântul lui Dumnezeu, suntem chemaţi şi să opunem rezistenţă practicilor care favorizează aroganţa în oameni, rănesc sau dispreţuiesc femeile, nu se îngrijesc de bătrâni şi ameninţă viaţa celor nevinovaţi încă nenăscuţi. Suntem chemaţi să ne respectăm şi să ne încurajăm reciproc şi să ajungem la toţi cei care se află în nevoie. Familiile creştine au această misiune specială: să iradieze iubirea lui Dumnezeu şi să reverse apa dătătoare de viaţă a Duhului. Acest lucru este deosebit de important astăzi, pentru că asistăm la înaintarea de noi deşerturi, create de o cultură a egoismului şi a indiferenţei faţă de ceilalţi.

Aici, în inima acestei universităţi, unde minţile şi inimile noilor generaţii sunt formate, fac apel în mod special la tinerii naţiunii. Marile valori ale tradiţiei africane, înţelepciunea şi adevărul Cuvântului lui Dumnezeu şi idealismul generos al tinereţii voastră să vă conducă în angajarea de a forma o societate care să fie tot mai dreaptă, inclusivă şi respectuoasă faţă de demnitatea umană. Vă să stea mereu la inimă necesităţile săracilor; respingeţi tot ceea ce conduce la prejudecată şi la discriminare, pentru că aceste lucruri – ştim asta – nu sunt de la Dumnezeu.

Cu toţii cunoaştem bine parabola lui Isus cu privire la omul care şi-a construit casa pe nisip şi nu pe stâncă. Atunci când au suflat vânturile, ea a căzut şi ruinarea sa a fost mare (cf. Mt 7,24-27). Dumnezeu este stânca pe care suntem chemaţi să construim. El ne spune asta în prima lectură şi ne întreabă: „Există oare un dumnezeu în afară de mine?” (Is 44,8).

Când Isus Înviat afirmă, în Evanghelia de astăzi: „Mi s-a dat toată puterea în cer şi pe pământ” (Mt 28,18), ne spune că El însuşi, Fiul lui Dumnezeu, este stânca. Nu există nimeni în afară de El. Unic Mântuitor al omenirii, doreşte să atragă bărbaţi şi femei din orice epocă şi loc la El, aşa încât să-i poată duce la Tatăl. El vrea ca noi toţi să construim viaţa noastră pe fundamentul trainic al cuvântului său.

Aceasta este misiunea pe care Domnul o încredinţează fiecăruia dintre noi. Ne cere să fim discipoli misionari, bărbaţi şi femei care iradiază adevărul, frumuseţea şi puterea Evangheliei care transformă viaţa. Bărbaţi şi femei care să fie canale ale harului lui Dumnezeu, care să permită milostivirii, bunăvoinţei şi adevărului său să devină elementele pentru a construi o casă care să rămână trainică. O casă care să fie un focar, unde fraţii şi surorile să trăiască în sfârşit în armonie şi respect reciproc, ascultând de voinţa adevăratului Dumnezeu, care ne-a arătat, în Isus, calea spre acea libertate şi acea pace la care tânjesc toate inimile.

Isus, Bunul Păstor, stânca pe care construim vieţile noastre, să vă conducă pe voi şi familiile voastre pe calea binelui şi a milostivirii în toate zilele vieţii voastre. El să-i binecuvânteze pe toţi locuitorii Kenyei cu pacea sa.

„Fiţi tari în credinţă! Nu vă fie frică!”. Pentru că voi aparţineţi Domnului.

Mungu awabariki! (Dumnezeu să vă binecuvânteze!)

Mungu abariki Kenya! (Dumnezeu să binecuvânteze Kenya!)

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.