Categorii

Sfânta Familie: Isus, Maria și Iosif, Anul C, Lectio divina

PREGĂTIRE SPIRITUALĂ

Duhule Sfânt, luminează-mă pentru ca, împreună cu Maria, să pot primi Cuvântul.

Duhule Sfânt, fă-mă docil pentru a primi mesajul care mă ţine pregătit.

Duhule Sfânt, ajută-mă în acest timp de aşteptare

pentru a putea întrupa Vestea Bună şi s-o împărtăşesc cu ceilalţi.

Amin.

TEXTUL BIBLIC: Luca 2,41-52

Părinţii lui Isus mergeau în fiecare an la Ierusalim, de sărbătoarea Paştelui. 42 Când avea el doisprezece ani, au urcat acolo, după obiceiul sărbătorii. 43 Împlinindu-se acele zile, pe când se întorceau, copilul Isus a rămas în Ierusalim, dar părinţii lui nu ştiau. 44 Socotind însă că este cu grupul de pelerini, au mers cale de o zi şi-l căutau printre rude şi cunoscuţi. 45 Negăsindu-l, s-au întors la Ierusalim căutându-l. 46 După trei zile, l-au găsit în templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări. 47 Toţi cei care îl ascultau se mirau de înţelepciunea şi de răspunsurile lui. 48 Văzându-l, ei au rămas înmărmuriţi şi mama lui i-a spus:

– Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi!

49 El însă le-a spus:

– De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că eu trebuie să fiu în casa Tatălui meu?

50 Însă ei n-au înţeles cuvântul pe care li-l spusese. 51 Apoi a coborât cu ei, a venit la Nazaret şi era supus lor. Iar mama lui păstra toate aceste cuvinte în inima ei. 52 Isus creştea în înţelepciune, statură şi har înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.

 

1. LECTURA: Ce spune textul? 

Câteva întrebări pentru o lectură atentă…

  • Unde mergea la Paşti Iosif şi Maria în fiecare an şi pentru ce?
  • Ce li s-a întâmplat când au fost acolo şi Isus avea doisprezece ani?
  • Câte zile l-au căutat şi unde l-au găsit?
  • Ce-i reproşează Maria şi Iosif şi ce le răspunde Isus?
  • Au înţeles ei răspunsul lui Isus în acest moment?
  • Ce a făcut Isus după aceea şi ce făcea Maria?

 

Câteva piste pentru a înţelege textul

Mons. Damian Nannini

Familia din Nazaret era împlinitoare a Legii lui Dumnezeu care poruncea să se meargă în pelerinaj la Ierusalim cel puţin pentru cea mai mare sărbătoare a Paştelui. Era un întreg eveniment pentru oamenii din interior, mergeau cu caravana rugându-se şi cântând.

Se semnalează că Isus a împlinit doisprezece ani. Probabil că era vârsta maturităţii şi putea participa la pelerinaj şi la sărbătoarea Paştelui în Ierusalim.

Sărbătoarea din Ierusalim s-a petrecut fără probleme, însă când grupul începe întoarcerea, inclusiv Maria şi Iosif, Isus rămâne în cetatea sfântă fără a-i anunţa pe părinţii săi. După trei zile de căutare neliniştită îl găsesc: „l-au găsit în templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări” (2,46).

Marea problemă este pentru ce a făcut Isus asta, adică să rămână fără a-i anunţa pe părinţii săi. Înseşi Fecioara Maria exprimă asta în întrebarea ei, cu ton de dezamăgire comprehensibilă: „Văzându-l, ei au rămas înmărmuriţi şi mama lui i-a spus: «Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta? Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat îngrijoraţi!»” (2,48).

Răspunsul lui Isus la această interpretare a Mamei sale este ceva enigmatic pentru că sugerează că părinţii săi nu trebuiau să-l caute ştiind că trebuie să se ocupe de lucrurile Tatălui său (Dumnezeu). De fapt, răspunsul lui Isus este descumpănitor pentru Maria şi Iosif, însă prin intermediul lui evanghelistul arată clar că unicul Tată al  lui Isus este Dumnezeu, aşa cum îi vestise Mariei îngerul.

„El trebuie să fie cu Tatăl şi astfel rezultă clar că ceea ce poate să pară neascultare, sau o libertate lipsită de consideraţie faţă de părinţi, în realitate este exact o exprimare a ascultării sale filiale. El nu este în templu din răzvrătire faţă de părinţii săi, ci pe bună dreptate ca acela care ascultă, cu aceeaşi ascultare care îl va duce la cruce şi la înviere” (J. Ratzinger). De aceea, în primele cuvinte ale lui Isus pe care ni le prezintă Evanghelia lui Luca, acesta se îndreaptă către Dumnezeu, numindu-l „Tatăl meu” şi revelând că această relaţie Tată-Fiu are un caracter transcendent şi unic care depăşeşte simpla înţelegere umană, inclusiv cea a Mariei, mama sa.

Pe de altă parte, să ne gândim că intenţia răspunsului lui Isus a fost, într-un anumit mod, „să-i educe” pe părinţii săi în acceptarea primatului absolut al lui Dumnezeu, al Tatălui. Conform interpretării multor Părinţi ai Bisericii, Isus a voit în acest mod să-i conducă la adevăratul Tată. E sigur că Maria şi Iosif, ca toţi părinţii, au trebuit „să înveţe” să-l „ofere” pe Fiul lor lui Dumnezeu, să recunoască suveranitatea sa asupra întregii fiinţe umane.

Depăşind acest „incident”, totul se întoarce la „normalitate” pentru că Isus se întoarce acasă cu Maria şi Iosif şi rămâne supus lor. Şi aici, în viaţa ascunsă şi familială de la Nazaret „creştea în înţelepciune, statură şi har înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor” (2,52).

Prin urmare, n-a fost vorba de un act de răzvrătire şi de dispreţuire a familiei sale. A fost un moment de „revelare” a identităţii profunde a lui Isus care depăşeşte percepţia naturală şi care cere acceptarea sa prin credinţă.

2. MEDITAŢIA: Ce-mi spune Domnul în text?

Această sărbătoare a Sfintei Familii se celebrează în duminica următoare după Crăciun ca o prelungire a acestui mister. Cu Întruparea sa Dumnezeu l-a sfinţit pe om, l-a răscumpărat. Însă nu numai pe om luat individual, ci pe om cu legăturile sale cele mai profunde şi vitale. Şi aici intră, cu drept deplin, realitatea familiei. Isus s-a născut, a crescut şi a trăit cu familia sa; şi pentru aceasta o numim Sfânta Familie. Şi de la ea putem şi trebuie să luminăm viaţa tuturor familiilor.

Evanghelia ne oferă câteva piste pentru a medita despre familie. În primul rând, ne prezintă Sfânta Familie ca împlinitoare a legii Domnului, pentru că nu s-au simţit scutiţi de a împlini voinţa lui Dumnezeu manifestată în Legea sa şi care îi obliga pe toţi israeliţii la pelerinajul anual la Ierusalim pentru Paşti.

Ei bine, regimul Legii trebuia să fie transformat şi ridicat prin Har, prin „vinul nou” pe care-l aduce Isus. Pentru aceasta Maria şi Iosif au fost primii care au fost surprinşi-încurcaţi de această „intrare năvalnică” a Împărăţiei lui Dumnezeu cu toată încărcătura sa de noutate. Şi această intrare năvalnică a Împărăţiei, a celei cu adevărat supranaturale, în cadrul naturalului are acelaşi caracter de necesitate pe care o avea Isus în împlinirea voinţei Tatălui. Referit concret la familie putem afirma, mai ales astăzi, că este necesar Harul pentru a o mântui; care trebuie acceptat prin credinţă Isus pentru a putea continua să fie adevărată familie, comunitate de viaţă şi iubire, cu un tată (bărbat), o mamă (femeie) şi copii.

Contează mult să se pună din nou piatra unghiulară, fundamentul, stânca solidă: Isus. Pe El l-am pierdut şi pe El trebuie să ieşim ca să-l căutăm, ca Maria şi Iosif. În acest sens trebuie să distingem când există o pierdere a prezenţei lui Isus a cărei cauză este morală. În acest sens păcatul este unicul care poate să-l îndepărteze realmente de noi. Însă există altă pierdere a lui Isus care este mai degrabă o purificare, o chemare la o căutare la un nivel superior. Aceasta este pierderea lui Isus pe care au experimentat-o Maria şi Iosif. Este sigur că toată viaţa creştinului este o continuă căutare a Domnului, care uneori pare să se joace de-a v-aţi ascunselea cu noi. În faţa acestui lucru trebuie înlăturată cauza morală, păcatul consimţit. Îndepărtând această posibilitate este vorba apoi de o purificare, de o chemare la creştere în credinţă, la o nouă revelare a Tatălui.

Despre iubirea în familie spunea papa Francisc: „Dar dacă în schimb iubirea este o relaţie, se construieşte ca o casă. Să nu voiţi s-o întemeiaţi pe nisipul sentimentelor care pleacă şi vin, ci pe stânca iubirii adevărate, iubirea care vine de la Dumnezeu. Familia se naşte din acest proiect de iubire care vrea să crească aşa cum se construieşte o casă care să fie loc de afect, de ajutor, de speranţă, de sprijin” (Cuvinte adresate logodnicilor care s-au adunat în Piaţa „Sfântul Petru” de sfântul Valentin).

În sfârşit, familia trebuie să-l caute pe Isus pentru a găsi în El pe Mântuitorul său şi mântuirea sa.

Să continuăm meditaţia noastră cu aceste întrebări:

  • Împlinesc obligaţiile mele familiale sau rămân ele mereu pe ultimul loc?
  • Ce calitate de timp dedic familiei mele?
  • Încerc să împărtăşesc credinţa şi sărbătorile cu familia mea?
  • Mă pregătesc pentru a forma o familie care să aibă ca stâncă solidă pe Isus şi iubirea pe care ne-o dăruieşte?
  • Accept că viaţa de căsătorie este o vocaţie şi un drum de sfinţenie?

3. RUGĂCIUNEA: Ce-i răspund Domnului care îmi vorbeşte în text?

Mulţumesc, Dumnezeule Tată, pentru darul familiei.

Mulţumesc pentru paternitatea lui Iosif şi maternitatea Mariei.

Mulţumesc pentru că ne faci parte de creşterea lui Isus care este cea a tuturor.

Dă-mi darul de a putea experimenta familia mea, biologică şi spirituală, ca legătură vitală.

Fă-mă, Isuse, să fiu mereu căutător al Persoanei tale şi al Planului tău.

Fie ca împreună cu fraţii mei din comunitate să ştim să construim marea familie pe care ai visat-o.

Astfel Împărăţia va fi palpabilă şi o dată în plus împreună cu Tine vom putea să ne ocupăm de lucrurile Tatălui.

Amin.

4. CONTEMPLAŢIA: Cum îmi însuşesc în viaţă învăţăturile din text?

„Marie şi Iosife, ajutaţi-mă mereu să-l caut pe Isus şi proiectul Său”

5. ACŢIUNEA: La ce mă angajez pentru a concretiza schimbarea?

În timpul acestei săptămâni îmi propun să împărtăşesc un timp de calitate cu familia mea.

„Viitorul depinde, în mare parte, de familie, poartă cu sine însuşi viitorul societăţii;

rolul său foarte special este acela de a contribui în mod eficace la un viitor de pace”

Sfântul Ioan Paul al II-lea

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.