Categorii

Seminarul Diecezan din Iași: De 130 de ani în slujba formării viitorilor preoți

sfanta-liturghie-130-aniPentru Seminarul Diecezan din Iași (Institutul Teologic Romano-Catolic) anul 2016 marchează împlinirea a 130 de ani de activitate, perioadă în care a format tineri bărbați pentru sfânta Preoție, pentru a răspunde setei poporului de Cuvântul lui Dumnezeu. În ziua de 19 noiembrie 2016, pentru a marca acest moment festiv, comunitatea seminarială a organizat un simpozion dedicat acestui eveniment, la care au luat parte PS Petru Gherghel, ÎPS Ioan Robu, PS Aurel Percă, părinții formatori, profesori și seminariștii din cadrul Institutului Teologic și părinți din parohiile și instituțiile catolice ieșene.

Simpozionul a fost deschis cu cuvântul de salut al Mons. Benone Farcaș, rectorul Institutului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iași, în cadrul căruia a fost evidențiat faptul că, deși 130 de ani nu reprezintă un număr jubiliar, totuși, se cuvine să îi amintim pe înaintașii noștri care au iubit seminarul și care, mai ales, și-au dedicat viața pentru a se îngriji de inima Diecezei.conferinta-1

Intitulată „Veniți și vedeți. Seminarul – școala lui Isus”, conferința ținută de PS Petru Gherghel a avut ca punct de plecare un pasaj din Evanghelia după sfântul Ioan, în care se relatează chemarea primilor apostoli (In 1,35-39). Întrebându-l pe Isus unde locuiește, acesta i-a invitat să vină și să vadă, iar apostolii au rămas la el. Locul unde se află Isus este tocmai seminarul, a evidențiat PS Petru Gherghel, căci aici Cristos lucrează pentru a forma pe viitorii săi apostoli, pe viitorii preoți, care să fie acea „scrisoare a lui Cristos” trimisă întregii lumi. Efortul vrednicilor înaintași, mai ales al episcopului Nicolae Iosif Camilli de a deschide un seminar în dieceza sa, s-a concretizat în cei 750 de slujitori pe care Seminarul din Iași i-a format să fie „sarea pământului” și „lumina lumii”.

ÎPS Ioan Robu și-a început prezentarea conferinței „Seminarul – locul în care se plăsmuiește ființa preotului” cu cuvintele papei Benedict al XVI-lea, care, vorbindu-le tinerilor, vedea memoria istorică drept „o viteză în plus”, un pas mai departe înspre zidirea viitorului; istoria este cea care ne conferă capacitatea de a înțelege și de a parcurge drumul generațiilor trecute pentru ca astfel să găsim germenii viitorului. Trecând prin istoria înaintașilor, descoperim identitatea poporului lui Dumnezeu, a Seminarului, o identitate care este caracterizată de unitate și de legătura de fraternitate ce reprezintă cheia creșterii reale.

Vorbind auditoriului despre „Seminarul în perioada de tranziție. De la comunism la exercițiul democratic”, PS Aurel Percă a evidențiat ce au însemnat anii 1977 și 1989 pentru istoria Seminarului. Dacă în 1977, un cutremur natural a determinat inițierea de lucrări de construcție pentru noua clădire a Seminarului, în anul 1989 a avut loc un „cutremur ideologic”, care a marcat profund organizarea vieții seminariale. Istoria comunității seminariale din Iași este marcată de multe schimbări, unele dintre ele chiar profunde, însă, adevăratul scop al acestei școli a lui Cristos nu s-a schimbat, acela de a forma preoți capabili să citească semnele timpului și să conducă poporul încredințat grijii lor către Dumnezeu.

Prima parte a simpozionului a fost încheiată de conferința părintelui Cristinel Fodor, intitulată „Seminarul – între vis și realitate”, în cadrul căreia a fost evidențiată necesitatea unui echilibru între ideal și concret, pentru formarea viitorului slujitor al altarului. „Este necesar să divorțăm de vis” a afirmat părintele Fodor, căci acela care iubește mai mult idealul, va ajunge în cele din urmă să distrugă comunitatea reală. De aceea, este importantă echilibrarea idealului cu concretul pentru ca viitorii preoți să fie persoane libere, integre și corecte, care nu se descurajează în fața dificultăților.

În a doua parte a simpozionului, părintele Alois Moraru a prezentat un montaj de imagini, prezentând auditoriului „File de istorie” din viața Seminarului din Iași. Imaginile au oferit posibilitatea tuturor să cunoască și mai bine eforturile depuse de înaintași pentru zidirea inimii Diecezei. Mons. Grigore Duma a încheiat sesiunea de conferințe printr-o evocare a figurii părintelui Ioan Ciuraru, care a lucrat la formarea intelectuală a seminariștilor, luptând pentru ca viitorii preoți să aibă materialele necesare studiului și aprofundării Cuvântului lui Dumnezeu.

sceneta-28Un moment artistic închinat acestei sărbători a Seminarului a fost pregătit de seminariștii anului III, care, printr-o scenetă, au dorit să prezinte istoria frumoasă a înființării seminarului ieșean și a consolidării generațiilor de preoți care s-au format în această instituție. Personalități, precum episcopul Nicolae Iosif Camilli sau papa Leon al XIII-lea, s-au prezentat înaintea auditoriului dând mărturie despre iubirea pe care au purtat-o pentru Biserica din Iași și pentru poporul credincios moldav.

Ziua dedicată împlinirii a 130 de ani de activitate a Seminarului a fost încheiată prin celebrarea Sfintei Liturghii pontificale în capela Institutului, prezidată de ÎPS Ioan Robu, alături avându-i pe PS Petru Gherghel, PS Aurel Percă, părinții formatori și profesori ai Seminarului din Iași, părinți oaspeți, seminariștii și persoane consacrate.sfanta-liturghie-17

În predica Excelenței Sale, ÎPS Ioan Robu a amintit de faptul că poporul lui Dumnezeu și-a menținut identitatea deoarece a păstrat unitatea în iubire și respect. Unitatea în Seminar este cheia identității și dezvoltării sale armonioase, iar ÎPS Robu a atras atenția că „fărâmițarea de astăzi poate deveni mai largă mâine”, ducând astfel la rupturi și la slăbirea Bisericii. Distanțarea în dispreț și în ură înseamnă să neglijăm legea iubirii lui Cristos, să nu înțelegem unitatea, adică legătura de fraternitate dintre cei chemați din mila lui Dumnezeu.

O preoțime unită este eficientă și este păstrătoarea tradițiilor sănătoase, de aceea mesajul acestei zile dedicate sărbătoririi comunității seminariale din Iași nu poate să fie decât acel gând bun pentru viitori preoți, pentru ca aceștia plin de bucurie și seninătate să străbată drumul, care e bătut de fiecare în mod personal, dar care duce la aceeași destinație: la Cristos, pe care îl vor predica prin cuvânt și faptă.

Michail Iulian Echert

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.