Categorii

Şase ani cu papa Francisc în contextul Conciliului al II-lea din Vatican

Începe, astăzi, pentru Francisc al şaptelea an de slujire la Catedra lui Petru. Numărul şapte în tradiţia biblică este număr de sfinţenie şi de binecuvântare. Această coincidenţă simbolică devine pentru noi, fii ai lui Dumnezeu în Biserica catolică, invitaţie de a-l lăuda pe Domnul şi de a-i mulţumi pentru cei şase ani trăiţi până astăzi cu însoţirea şi conducerea, autoritare şi paterne, lui Francisc.

Unul din aspectele slujirii petrine care s-ar putea sublinia este cel sugerat în mod tradiţional de versiunea latină a Lc 22,32: conversus, confirma fratres tuos [când te vei fi întors, întăreşte-i pe fraţii tăi]. Este o legătură aceasta, între întoarcere la Dumnezeu – convertire şi slujirea petrină, care astăzi reiese în mod cu totul deosebit. A subliniat asta însuşi Francisc în meditaţia adresată clerului roman în timpul întâlnirii din 7 martie. „Domnul purifică Mireasa sa şi ne converteşte pe toţi la El”, a spus el, adăugând: „Ne va face bine să luăm astăzi capitolul 16 din Ezechiel. Aceasta este istoria Bisericii. Aceasta este istoria mea, poate să spună fiecare dintre noi. Şi la sfârşit, dar prin ruşinea ta, tu vei continua să fi păstorul. Căinţa noastră umilă, care rămâne tăcută printre lacrimi în faţa monstruozităţii păcatului şi a măreţiei insondabile a iertării lui Dumnezeu, aceasta, această căinţă umilă este începutul sfinţeniei noastre”.

Dacă poate să fie util a reparcurge, astăzi, câteva evenimente care au marcat al şaselea an de episcopat roman al lui J. M. Bergoglio, nu se deloc neglija Întâlnirea despre „protecţia minorilor în Biserică”, desfăşurată în Vatican de la 21 la 24 februarie 2019. Un eveniment voit cu sinceritate de papa şi realizat urmând directivele sale. Cel care a participat personal păstrează în inimă impresiile, emoţiile şi învăţăturile din întâlnirea aceea. Timp de trei zile întregi Francisc a ascultat, arătând mereu pe faţa sa şi în atitudinile sale acea seninătate spirituală din care derivă fără îndoială alegerile sale. El a vorbit în discursul de încheiere, după ce s-a terminat celebrarea euharistică. Recitirea acelui text permite să se intuiască pasiunea apostolică a papei, parresia sa (cum o numeşte el adesea, pentru a arăta cu un termen neotestamentar francheţea apostolilor în vestirea Evangheliei), lărgimea şi perspicacitatea privirii sale în examinarea unei drame care chinuieşte Biserica şi nu numai pe ea de vreme ce – aşa cum a amintit însuşi Francisc la începutul intervenţiei sale – este vorba despre o plagă răspândită din punct de vedere istoric în toate culturile şi societăţile şi care astăzi, graţie schimbării de sensibilitate a opiniei publice, a devenit obiect al studiilor sistematice şi al intervenţiilor adecvate. Şi în acest caz rămâne adevărat că numai contextul face comprehensibil un text. Acest lucru l-a făcut papa. Însă el nu este un sociolog sau altceva. Este un conducător spiritual şi, pentru aceasta, a indicat ceea ce, în perspectiva unui credincios, este ultima explicaţie pentru situaţii umane aşa de dureroase încât devin de neînţeles din punct de vedere uman: „astăzi suntem în faţa unei manifestări a răului, neruşinată, agresivă şi distructivă. În spate şi înăuntru este duhul răului care în orgoliul său şi în mândria sa se simte stăpânul lumii şi crede că a învins. Şi asta aş vrea să v-o spun cu autoritatea de frate şi de părinte, desigur mic şi păcătos, dar care este păstorul Bisericii care prezidează în caritate”. Reapare aici acel evanghelic şi petrin conversus, confirma fratres tuos.

Desigur, în anul care a trecut n-a fost numai asta. Au fost călătoriile ecumenice la Geneva, în iunie pentru a 70-a aniversare de la întemeierea Consiliului Ecumenic al Bisericilor, şi la Bari, în iulie pentru întâlnirea cu conducătorii Bisericilor şi comunităţilor creştine din Orientul Mijlociu în favoarea păcii. Au fost călătoriile la Dublin pentru Întâlnirea Mondială a Familiilor, în august 2018 şi după aceea, în ianuarie 2019, în Panama pentru a 34-a ZMT: o adunare mondială făcută după a XV-a Adunare Ordinară a Sinodului Episcopilor despre „Tinerii, credinţa şi discernământul vocaţional”. Prezentarea exortaţiei apostolice referitoare la acest Sinod a fost anunţată pentru zilele următoare: la Loreto la 25 martie 2019, pentru ca să fie oferită Fecioarei Maria.

Chiar şi cu aceste şi alte evenimente, ceea ce iese în evidenţă între toate, împreună cu întâlnirea pentru „protecţia minorilor”, este călătoria în Emiratele Arabe Unite din 3-5 februarie 2019, cu semnarea documentului despre „Fraternitatea umană pentru pacea mondială şi convieţuirea comună” şi celebrarea Sfintei Liturghii în faţa a 180.000 de persoane: eveniment unic în mod absolut în peninsula arabă. Însuşi Francisc, la audienţa din 6 februarie i-a explicat semnificaţia: „Într-o perioadă ca a noastră, în care este puternică tentaţia de a vedea în desfăşurare o ciocnire între civilizaţia creştină şi cea islamică, precum şi de a considera religiile ca izvoare de conflict, am voit să dăm un alt semn, clar şi hotărât, că în schimb este posibil să ne întâlnim, este posibil să ne respectăm şi să dialogăm şi că, deşi în diversitatea culturilor şi a tradiţiilor, lumea creştină şi cea islamică apreciază şi tutelează valori comune: viaţa, familia, simţul religios, cinstea faţă de bătrâni, educaţia tinerilor şi încă altele”. Acest eveniment este un alt semn al modului în care papa vrea să insereze slujirea sa în contextul Conciliului al II-lea din Vatican.

Ecumenismul şi dialogul interreligios sunt, fără îndoială, puncte fundamentale şi cruciale ale acelui Conciliu. Totuşi, sunt numai exemple. Aş sugera să se citească nişte pasaje – importante tocmai pentru că sunt, prin multe aspecte, confidenţiale – din conversaţia pe care Francisc a avut-o cu iezuiţii din Chile şi din Peru la 16 ianuarie 2018, în timpul călătoriei apostolice din acele naţiuni. În acea împrejurare el a vorbit despre Conciliu, despre importanţa sa şi în istoria sa personală şi chiar despre rezistenţe în această privinţă exclamând cu optimism creştinism: „Istoricii spun că avem nevoie de un secol înainte ca un conciliu să-şi formeze rădăcini. Suntem la jumătatea drumului”. La acea întâlnire revin alte tematici îndrăgite de el, cum ar fi discernământul, şi referinţe foarte critice cu privire la mondenitatea spirituală şi clericalism. Instanţe ale Conciliului al II-lea din Vatican sunt desigur şi sublinierile poporului lui Dumnezeu, pe care lui Francisc ca bun discipol al sfântului Ignaţiu îi place să-l indice mereu ca sfânt şi credincios, şi instanţele legate de tema sinodalităţii, reieşită în discursul important din 17 octombrie 2015, unde a indicat sinodalitatea „ca dimensiune constitutivă a Bisericii [care] oferă cadrul interpretativ cel mai adecvat pentru a înţelege înseşi slujirea ierarhică”.

Astăzi, 13 martie 2019, Francisc este în rugăciune. Se ştie că el trăieşte zile de exerciţii spirituale în „Casa Divin Maestro” la Ariccia, în teritoriul diecezei de Albano. Dacă în această zi papa se roagă, cred că este important şi pentru noi să ne unim cu rugăciunea sa şi să avem faţă de persoana sa şi faţă de slujirea sa o mijlocire cu totul specială, îmbogăţită de recunoştinţă şi de urare.

De mons. Marcello Semeraro

Episcop de Albano – secretar al Colegiului Cardinalilor

(După agenţia SIR, 13 martie 2019)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.