Categorii

Săptămâna de rugăciune. Cardinalul Koch: „A regăsi unitatea înseamnă a depăşi şi nedreptatea diviziunii”

„Dreptatea este fundament al unităţii. Nu putem avea unitate dacă nu avem dreptate”. Aşa comentează cardinalul Kurt Koch, preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Unitatea Creştinilor, tema „Dreptatea, numai dreptatea să o cauţi” (Dt 16,18-20), care va însoţi anul acesta rugăciunile şi meditaţiile din Săptămâna de rugăciunea pentru unitatea creştinilor (de la 18 la 25 ianuarie). În 2019 – aminteşte după aceea cardinalul Koch – Săptămâna se celebrează la 20 de ani de la semnarea Declaraţiei comune despre justificare între Federaţia luterană mondială şi Biserica catolică.

Eminenţă, care sunt nedreptăţile care lovesc şi preocupă Bisericile creştine?

Nedreptatea fundamentală în creştinism sunt diviziunile pentru că Isus a voit o Biserică. În acest sens, aşa cum a spus Conciliul al II-lea din Vatican, diviziunea este o mare rană, este contrară voinţei Domnului, dăunează Bisericii şi dăunează vestirii principale a Evangheliei. A regăsi unitatea înseamnă deci a depăşi şi nedreptatea diviziunii. Tema Săptămânii vine din Indonezia care este o ţară formată din cetăţeni de diferite origini şi unde este foarte important de găsit unitatea în diversitate şi în dreptate.

Şi în Europa suntem solicitaţi de alte culturi care bat la uşile noastre din cauza războaielor şi a sărăciei. Tema Săptămânii din acest an vrea să fie o chemare de a fi drepţi şi faţă de aceşti bărbaţi şi femei?

Aş vrea să spun că Europa este un continent care trebuie să regăsească unitatea sa în pluralitatea culturilor care există în interiorul său. Unitatea reconciliată. Şi după aceea aş vrea să adaug şi că marea provocare a imigraţiei este o mare criză a Europei: putem rezolva această problemă numai cu o solidaritate mai mare între diferitele ţări. Şi asta lipseşte. În acest sens criza migraţiei este criză a Europei.

Adesea Bisericile sunt în linia întâi în proiecte de primire şi integrare. Pentru ce fac asta şi ce mesaj dau Europei?

Creştinii fac asta pentru că ei cred în Dumnezeu şi Dumnezeu nu este numai Dumnezeul creştinilor ci este Dumnezeu pentru toţi oamenii. Aşa cum a spus Isus în Evanghelia lui Matei în capitolul 25, în toţi cei care sunt bolnavi, care suferă, care sunt nevoiaşi, Cristos este prezent. A-l ajuta pe cel care a fugit din ţări îndepărtate este pentru noi creştinii a merge în întâmpinarea lui Cristos. Există o prezenţă reală a lui Isus Cristos în cei săraci, în cei nevoiaşi. Dacă noi credem că Cristos este prezent în această lume, trebuie să vedem prezenţa sa în aceşti oameni.

Papa Francisc urmează să plece în Panama şi neputând să participe la Vesperele care se celebrează la 25 ianuarie, ultima zi a Săptămânii de rugăciune, a decis să anticipeze prezenţa sa vinerea următoare, tot în Bazilica „Sfântul Paul din afara Zidurilor”. De ce a făcut asta?

Este o decizie foarte frumoasă din partea Sfântului Părinte. Asta arată două lucruri. Primul este că ecumenismul este mult la inima Sfântului Părinte. Al doilea este că faptul că în acest an Vesperele sunt celebrate la începutul Săptămânii aminteşte şi mai mult că rugăciunea pentru unitate este fundamentul şi originea întregii mişcări ecumenice. Cu rugăciunea pentru unitate, noi creştinii exprimăm condiţia noastră, adică noi nu putem face unitatea. Noi oamenii putem crea diviziuni. Acest lucru l-a demonstrat istoria noastră şi îl demonstrează prezentul nostru. Unitatea este mereu un dar al Duhului Sfânt şi pregătirea cea mai potrivită pentru a primi acest dar al Duhului este rugăciunea.

Dacă ţinta ultimă a mişcării ecumenice este comuniunea deplină a Bisericilor, la ce punct am ajuns? În aceşti ani, ne-am apropiat sau ne-am îndepărtate de această ţintă?

Este greu de spus. Şi mai ales este greu de făcut un bilanţ pentru că ecumenismul nu este o misiunea a noastră. Slujitorul ecumenic este Duhul Sfânt. Eu sunt numai un instrument slab. Însă cred că am putut înainta în multe lucruri, chiar dacă încă n-am ajuns la ţintă, adică la unitatea vizibilă, mai ales unitatea în Euharistie. Suntem o familie, suntem fraţi şi surori, dar nu putem participa la aceeaşi masă. Este o mare rană. A regăsi această unitate mai are nevoie de mult timp, cere un drum lung. Aşadar, este vorba de a continua cu această viziune trinitară pe care o spune mereu papa Francisc: a merge împreună, a ne ruga împreună, a colabora împreună.

De M. Chiaro Biagioni

(După agenţia SIR, 16 ianuarie 2019)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.