Categorii

Salut adresat artiştilor de la „Concertul de Crăciun” din Vatican (14 decembrie 2018)

Dragi prieteni,

Ne pregătim pentru celebrarea Crăciunului. Evenimentul naşterii lui Isus, în urmă cu două mii de ani, a avut loc într-un context cultural precis. Astăzi, Crăciunul este sărbătorit în toate părţile lumii şi se manifestă după obiceiurile şi tradiţiile cele mai diferite, generând multiple reprezentări, la care şi voi artiştii contribuiţi cu talentele voastre şi pasiunea voastră.

Crăciunul este mereu nou, pentru că ne invită să ne renaştem în credinţă, să ne deschidem la speranţă, să reaprindem caritatea. Anul acesta, îndeosebi, ne cheamă să reflectăm asupra situaţiei atâtor bărbaţi, femei şi copii din timpul nostru – migranţi, evacuaţi şi refugiaţi – în marş pentru a fugi de războaie, de mizeriile provocate de nedreptăţile sociale şi de schimbările climatice. Pentru a părăsi totul – casă, rude, patrie – şi a înfrunta necunoscutul, cu siguranţă au îndurat o situaţie foarte grea!

Şi Isus provenea „dintr-un alt loc”. Locuia în Dumnezeu Tatăl, cu Duhul Sfânt, într-o comuniune de înţelepciune, lumină şi iubire, pe care El a venit să ne-o aducă prin venirea sa pe lume. A venit să locuiască în mijlocul nostru, în mijlocul limitelor noastre şi al păcatelor noastre, pentru a ne dărui iubirea Preasfintei Treimi. Şi ca om ne-a arătat „calea” iubirii, adică slujirea, făcută cu umilinţă, până la dăruirea vieţii.

Când ura violentă a lui Irod s-a abătut asupra teritoriului Betleem, Sfânta Familie din Nazaret a trăit neliniştea persecuţiei şi, condusă de Dumnezeu, s-a refugiat în Egipt. Micul Isus ne aminteşte astfel că jumătate dintre refugiaţii de astăzi, în lume, sunt copii, victime nevinovate ale nedreptăţilor umane.

La aceste drame Biserica răspunde cu atâtea iniţiative de solidaritate şi asistenţă, de ospitalitate şi primire. Este mereu mult de făcut, există atâtea suferinţe de alinat şi probleme de rezolvat. Este nevoie de o coordonare mai mare, de acţiuni mai organizate, în măsură să îmbrăţişeze fiecare persoană, grup şi comunitate, conform planului de fraternitate care-i uneşte pe toţi. Iată pentru ce este necesar a face reţea.

A face reţea cu educaţia, înainte de toate, pentru a-i instrui pe cei mai mici dintre migranţi, adică aceia care în loc să stea în băncile şcolii, ca atâţia de vârsta lor, petrec zilele făcând marşuri lungi pe jos, sau cu mijloace de noroc şi periculoase. Şi ei au nevoie de o formare pentru a putea într-o zi de mâine să lucreze şi să participe ca nişte cetăţeni conştienţi la binele comun. Şi în acelaşi timp este vorba de a ne educa pe toţi la primire şi la solidaritate, pentru a evita ca migranţii şi refugiaţii să întâlnească, pe drumul lor, indiferenţă  sau, mai rău, intoleranţă.

A face reţea cueducaţia înseamnă a permite persoanelor de a se ridica în picioare, de aporni din nou la drum cu demnitate deplină, cu forţa şi curajul pentru a înfrunta viaţa valorizând propriile talente şi propria hărnicie.

A face reţea cueducaţia este o soluţie valabilă pentru a deschide larg porţile lagărelor de refugiaţi, a permite tinerilor migranţi de a se insera în societăţile noi,întâlnind solidaritate, generozitate şi promovându-le la rândul lor.

Mulţumesc proiectului de la Misiuni Don Bosco din Uganda şi celui de la Scholas Occurrentes din Irak, pentru că au primit acest apel de „a face reţea cu educaţia”, cooperând la transmiterea mesajului de speranţă al Crăciunului.

 Din totdeauna misiunea Bisericii s-a manifestat şi princreativitatea şi genialitatea artiştilor, pentru că ei, cu operele lor, reuşescsă ajungă până la locurile cele mai intime ale conştiinţei bărbaţilor şifemeilor din orice timp. Pentru aceasta, spre voi cei prezenţi aici se îndreaptămulţumirea mea şi încurajarea mea de a continua în munca voastră, pentru aaprinde în fiecare inimă căldura şi duioşia Crăciunului. Mulţumesc şi concert plăcut!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.