Categorii

Rugăciunea fratelui Alois la sfârşitul consiliului anual al comunităţii din Taizé: Laudă celui care dăruieşte

rugaciune-taize„Noi te lăudăm pentru toţi cei care-şi dedică propria viaţă celor mai săraci, celor excluşi, celor străini. Permite-ne să fim ca ei şi fă în aşa fel încât, în marile tulburări din societăţile noastre, apelul regulii noastre să răsune şi mai puternic în noi: «Fii prezent în timpul tău»”. Este un pasaj din rugăciunea rostită de fratele Alois, prior de Taizé, la sfârşitul consiliului anual al comunităţii ţinut de la 26 la 31 ianuarie. La încheiere, ca o tradiţie, a fost recitată apoi o rugăciune comună urmată de gestul prosternării la pământ în semn de umilinţă şi de încredinţare totală a propriei vieţi lui Dumnezeu. „Isuse Cristoase – a început fratele Alois – te lăudăm cu toată fiinţa noastră. Tu ne revelezi pe deplin ceea ce inima noastră n-ar fi îndrăznit să-şi imagineze: Dumnezeu ni se dăruieşte nouă ca milostivire; prin Duhul Sfânt nu încetează să ne iubească şi să ne vină în ajutor”. În acest mod, „ne faci liberi să căutăm cu toată imaginaţia noastră cum să mărturisim darul pe care ni-l oferi. Da, am vrea ca viaţa noastră fraternă să fie o reflexie a milostivirii tale, la Taizé ca în fraternităţile noastre răspândite în lume. De aceea ne întoarcem constant la laudă, care se extinde cu aceste cuvinte care încheie Psaltirea: «Să-l laude pe Domnul toată suflarea»”.

Priorul aminteşte importanţa gratuităţii, atât în viaţa personală cât şi în cea comunitară: „Fără ea bucuria dispare, cu ea nu ne este frică de fragilităţile existenţei noastre”. Şi, adresându-se din nou lui Cristos, continuă: „Pentru a te urma, ne inviţi să simplificăm ceea ce poate fi simplificat. Arată-ne ceea ce este cu adevărat important între toate chemările adresate nouă. Lărgeşte inimile noastre pentru ca să avem curajul milostivirii, în viaţa noastră comună şi cu toţi cei pe care tu ni-i încredinţezi. Ţine-ne treji şi în alertă pentru a aprofunda tot mai mult înţelegerea misterului tău şi a misterului umanităţii noastre. Credinţa noastră să regăsească mereu prospeţimea Evangheliei. Da, lăudat să fie Isus Cristos. Pentru a înfrunta provocările, pe cele mici ca şi pe cele mari, din viaţa zilnică, ne aminteşti, în timpul anului care începe, această fericire: «Fericiţi cei milostivi, pentru că ei vor afla milostivire»”.

Apoi fratele Alois a încheiat recitând o cunoscută rugăciune a fratelui Roger, fondator al comunităţii din Taizé: „Pentru tine, Cristoase, a accepta să pierdem totul pentru a te avea – tu care deja ne-ai cuprins – înseamnă a ne abandona lui Dumnezeu cel viu şi a ne ruga cu tine: «Tată, nu ceea ce vreau eu, ci ceea ce vrei tu». A renunţa la tot pentru a trăi din tine, Cristoase, este o alegere curajoasă: a ne lăsa pe noi înşine pentru a nu mai urma două drumuri în acelaşi timp, a spune nu la ceea ce blochează drumul nostru în urmarea ta, şi da la ceea ce ne conduce spre tine şi, prin tine, spre cei pe care tu ni-i încredinţezi”.

Cu ocazia consiliului anual al comunităţii, mulţi fraţi rezidenţi în străinătate s-au întors în Franţa şi au profitat pentru a efectua vizite de prietenie în multe locuri instituţionale şi asociative. Una dintre aceste vizite a fost făcută, sâmbătă 30 ianuarie, la Cluny, foarte aproape de Taizé. Primiţi de părintele René Aucourt, vicar episcopal al diecezei de Autun, fraţii s-au reunit în biserica Notre-Dame pentru o rugăciune comună de pace. „Suntem fericiţi când mergem la Taizé, dar suntem foarte fericiţi să vă primim aici”, a spus Aucourt, citând după aceea un extras din cartea lui Sabine Laplane Frère Roger, de Taizé. Avec presque rien.

Între evenimentele următoare legate de comunitate, un loc însemnat îl ocupă pelerinajul la Bucureşti – de miercuri 27 aprilie până luni 2 mai – pentru a celebra Săptămâna Sfântă şi Paştele cu credincioşii ortodocşi. La invitaţia patriarhului Daniel, priorul şi alţi fraţi vor merge în România însoţiţi de un grup de o sută cincizeci de tineri care provin din toată Europa şi nu numai. Va fi ocazia pentru a descoperi vitalitatea parohiilor ortodoxe şi pentru a vorbi despre provocările care unesc diferitele realităţi creştine.

(După L’Osservatore Romano, 5 februarie 2016)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.