Categorii

„Responsum” al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei la o întrebare cu privire la legitimitatea histerectomiei în anumite cazuri (3 ianuarie 2019)

La 31 iulie 1993, Congregaţia pentru Doctrina Credinţei a publicat Răspunsuri la întrebările propuse cu privire la „izolarea uterină” şi alte probleme. Aceste răspunsuri, care îşi păstrează toată validitatea lor, consideră legitimă din punct de vedere moral îndepărtarea uterului (histerectomia) când acesta constituie un pericol grav pentru viaţa sau sănătatea mamei, şi consideră ilegitime, deoarece sunt modalităţi de sterilizare directă, îndepărtarea uterului şi legarea trombelor (izolarea uterină) cu propunerea de a face imposibilă o eventuală sarcină care poate comporta vreun risc pentru mamă.

În ultimii ani au fost supuse Sfântului Scaun câteva cazuri, foarte circumstanţiate, referitoare şi ele la histerectomie, care se configurează totuşi ca o situaţie diferită de cea examinată în 1993, pentru că se referă la situaţii în care oricum procreaţia nu este posibilă. Întrebarea şi răspunsul, însoţit de o Notă ilustrativă, care sunt acum publicate, se referă la această nouă situaţie şi completează răspunsurile date în 1993.

Întrebare: Când uterul este în mod ireversibil într-o aşa stare încât nu mai poate să fie capabil pentru procreaţie, iar medici experţi au ajuns la certitudinea că o eventuală sarcină va duce la un avort spontan înainte ca fătul să poată ajunge la starea de viabilitate, este legitim să fie îndepărtat (histerectomie)?

Răspuns: Da, pentru că nu este vorba de sterilizare.

Notă ilustrativă

Întrebarea se referă la unele cazuri extreme, prezentate recent la Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, care constituie o situaţie diferită de aceea la care a fost dat răspuns negativ la 31 iulie 1993. Elementul care face diferită în mod esenţial actuala întrebare este certitudinea la care au ajuns medicii experţi că, în caz de sarcină, ea s-ar întrerupe spontan înainte ca fătul să ajungă la starea de viabilitate. Aici nu este vorba de dificultate sau de riscuri de importanţă mai mare sau mai mică, ci de un cuplu pentru care nu este posibil să procreeze.

Obiectul propriu al sterilizării este împiedicarea funcţiei organelor reproductive şi răutatea sterilizării constă în refuzarea copiilor: ea este un act împotriva lui bonum prolis. În schimb, în cazul prezentat în întrebare se ştie că organele reproductive nu sunt în măsură să păstreze un zămislit până la viabilitate, adică nu sunt în măsură să desfăşoare funcţia lor procreativă naturală. Scopul procesului procreator este de a aduce pe lume o creatură, dar aici naşterea unui făt viu nu este posibilă din punct de vedere biologic. De aceea suntem în faţa nu a unei funcţionări imperfecte sau riscante a organelor reproductive, ci a unei situaţii în care scopul natural de a aduce pe lume un copil viu nu poate fi obţinut.

Intervenţia medicală nu poate să fie judecată anti-procreatoare, pentru că ne aflăm într-un context obiectiv în care nu sunt posibile nici procreaţia nici prin urmare acţiunea anti-procreatoare. Aşadar, a îndepărta un aparat reproductiv incapabil de a duce la capăt o sarcină nu poate să fie calificat ca sterilizare directă, care este şi rămâne în mod intrinsec ilegitimă ca scop şi ca mijloc.

Problema criteriilor pentru a evalua dacă sarcina poate sau nu poate să se prelungească până la starea de viabilitate este o problemă medicală. Din punct de vedere moral, trebuie să ne întrebăm dacă s-a ajuns la întregul grad de certitudine la care se poate ajunge în medicină şi, în acest sens, răspunsul dat este valabil pentru întrebarea aşa cum a fost pusă ea în bună credinţă.

În afară de asta, răspunsul la întrebare nu spune că decizia de a practica histerectomia este mereu cea mai bună, ci numai că în condiţiile menţionate mai sus este o decizie legitimă din punct de vedere moral, fără a exclude de aceea alte opţiuni (de exemplu, recurgerea la perioadele infecunde sau abstinenţa totală). Le revine soţilor, în dialog cu medicii şi cu directorul lor spiritual, să aleagă calea de urmat, aplicând la cazul lor şi la circumstanţele lor criteriile normale de gradualitate a intervenţiei medicale.

Suveranul Pontif Francisc, în audienţa acordată subsemnatului prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, a aprobat acest răspuns şi a ordonat publicarea sa.

Roma, din sediul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, 10 decembrie 2018.

Cardinal Luis F. Ladaria, S.I.

Prefect

+ Giacomo Morandi

Arhiepiscop titular de Cerveteri

Secretar

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.