Categorii

Regina Coeli (31.05.2020)

Iubiți frați și surori, bună ziua!

Astăzi când piața este deschisă, putem să ne întoarcem. Este o plăcere!

Astăzi celebrăm marea sărbătoare a Rusaliilor, amintind revărsarea Duhului Sfânt asupra primei comunităţi creştine. Evanghelia de astăzi (cf. In 20,19-23) ne readuce la seara de Paşte şi ni-l arată pe Isus înviat care apare în cenacol, unde s-au refugiat discipolii. Le era frică. „A stat în mijloc şi le-a spus: «Pace vouă!»” (v. 19). Aceste prime cuvinte rostite de Cel Înviat: „Pace vouă!”, trebuie considerate mai mult decât un salut: exprimă iertarea, iertarea acordată discipolilor care, pentru a spune adevărul, îl abandonaseră. Sunt cuvinte de reconciliere şi de iertare. Şi noi, atunci când le urăm pace altora, dăm iertarea şi cerem şi iertarea. Isus oferă pacea sa tocmai acestor discipoli cărora le era frică, cred cu greu în ceea ce au văzut totuşi, adică mormântul gol, şi au subevaluat mărturia Mariei Magdalena şi a celorlalte femei. Isus iartă, iartă mereu, şi oferă pacea sa prietenilor săi. Nu uitaţi: Isus nu încetează niciodată să ierte. Noi suntem cei care încetăm să cerem iertare.

Iertând şi adunând în jurul său pe discipoli, Isus face din ei o Biserică, Biserica sa, care este o comunitate reconciliată şi pregătită pentru misiune. Reconciliată şi pregătită pentru misiune. Când o comunitate nu este reconciliată, nu este pregătită pentru misiune: este pregătită să discute înlăuntrul său, este pregătită pentru [discuții] interne. Întâlnirea cu Domnul înviat răstoarnă existenţa apostolilor şi îi transformă în martori curajoși. De fapt, imediat după aceea spune: „Aşa cum m-a trimis Tatăl, aşa vă trimit eu pe voi” (v. 21). Aceste cuvinte ne face să înţelegem că apostolii sunt trimiși să prelungească aceeași misiune pe care Tatăl a încredințat-o lui Isus. „Vă trimit eu pe voi”: nu este timpul de a rămâne închiși, nici de a regreta: a regreta „timpurile frumoase”, acele timpuri petrecute cu Învățătorul. Bucuria învierii este mare, dar este o bucurie expansivă, care nu trebuie ținută pentru sine, este pentru a o da. În duminicile din Timpul Paștelui am ascultat mai întâi tot acest episod, după aceea întâlnirea cu discipolii din Emaus, apoi bunul Păstor, discursurile de rămas-bun şi promiterea Duhului Sfânt: toate acestea sunt orientate să întărească credinţa discipolilor – şi credinţa noastră – în vederea misiunii.

Şi tocmai pentru a anima misiunea, Isus le dăruiește apostolilor pe Duhul său. Spune Evanghelia: „A suflat asupra lor şi le-a zis: «Primiți pe Duhul Sfânt»” (v. 22). Duhul Sfânt este foc care arde păcatele şi creează bărbați şi femei noi; este foc de iubire cu care discipolii vor putea „incendia” lumea, acea iubire de duioșie care-i preţuieşte pe cei mici, pe cei săraci, pe cei excluși… În sacramentele Botezului şi Mirului l-am primit pe Duhul Sfânt cu darurile sale: înțelepciunea, înțelegerea, sfatul, tăria, știința, evlavia, frica de Dumnezeu. Acest ultim dar – frica de Dumnezeu – este tocmai contrariul fricii care înainte îi paraliza pe discipoli: este iubirea faţă de Dumnezeu, este certitudinea milostivirii sale şi bunătății sale, este încrederea de a se putea mișca în direcția indicată de El, fără ca să ne lipsească vreodată prezența sa şi sprijinul său.

Sărbătoarea Rusaliilor reînnoieşte conştiinţa că în noi locuieşte prezența dătătoare de viaţă a Duhului Sfânt. El ne dăruiește şi nouă curajul de a ieşi afară dintre zidurile protectoare ale „cenacolelor” noastre, ale grupurilor mici, fără a ne acomoda în viaţa liniștită sau a ne închide în obișnuințe sterile. Să înălțăm acum gândul nostru către Maria. Ea era acolo, cu apostolii, când a venit Duhul Sfânt, protagonistă cu prima comunitate a experienţei minunate a Rusaliilor, şi s-o rugăm pe ea pentru ca să obțină pentru Biserică spiritul misionar arzător.

_______________

După Regina coeli

Iubiţi fraţi şi surori!

În urmă cu şapte luni se încheia Sinodul Amazonian; astăzi, sărbătoarea Rusaliilor, să-l invocăm pe Duhul Sfânt pentru ca să dea lumină şi putere Bisericii şi societății din Amazonia, greu încercate de pandemie. Mulţi sunt cei infectați şi cei răposați, chiar şi în rândul popoarelor indigene, deosebit de vulnerabile. Prin mijlocirea Mariei, Mama Amazoniei, mă rog pentru cei mai săraci şi cei mai lipsiți de apărare din acea regiune îndrăgită, dar şi pentru cei din toată lumea, şi fac apel să nu lipsească nimănui asistența sanitară. A îngriji persoanele, a nu economisi pentru economie. A îngriji persoanele, care sunt mai importante decât economia. Noi persoanele suntem templu al Duhului Sfânt, nu economia.

Astăzi în Italia se celebrează Ziua Naţională a Alinării, pentru a promova solidaritatea faţă de cei bolnavi. Reînnoiesc aprecierea mea faţă de cei care, în special în această perioadă, au oferit şi oferă mărturia lor de îngrijire faţă de aproapele. Amintesc cu recunoștință şi admiraţie pe toţi cei care, susținându-i pe bolnavi în această pandemie, şi-au dat viaţa. Să ne rugăm în tăcere pentru medicii, voluntarii, asistenții medicali, toţi lucrătorii din sănătate şi atâția care şi-au dăruit viaţa în această perioadă.

Urez tuturor o duminică frumoasă de Rusalii. Avem multă nevoie de lumina şi de puterea Duhului Sfânt! Are nevoie de asta Biserica, pentru a merge împreună şi curajoasă mărturisind Evanghelia. Şi are nevoie de asta întreaga familie umană, pentru a ieşi din această criză mai unită şi nu mai dezbinată. Voi știți că dintr-o criză ca aceasta nu se iese egali, ca înainte: se iese ori mai buni ori mai răi. Fie ca să avem curajul de a ne schimba, de a fi mai buni, de a fi mai buni decât înainte şi a putea construi pozitiv post-criza pandemiei.

Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere, în piață!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.