Categorii

Regina Coeli (10.04.2016)

Angelus-10042016Evanghelia de astăzi relatează a treia apariţia a lui Isus înviat discipolilor, pe malul lacului Galileii, cu descrierea pescuirii minunate (cf. In 21,1-19). Relatarea este situată în cadrul vieţii zilnice a discipolilor întorşi în ţinutul lor şi la munca lor de pescari, după zilele tulburătoare ale pătimirii, morţii şi învierii Domnului. Era dificil pentru ei să înţeleagă ceea ce s-a întâmplat. Însă, în timp ce totul părea terminat, tot Isus este cel care „îi caută” din nou pe discipolii săi. El este cel care merge să-i caute. De data aceasta îi întâlneşte la lac, unde ei au petrecut noaptea în bărci fără a pescui ceva. Năvoadele goale apar, într-un anumit sens, ca balanţa experienţei lor cu Isus: l-au cunoscut, au lăsat toate pentru a-l urma, plini de speranţă… şi acum? Da, l-au văzut înviat, dar apoi se gândeau: „A plecat şi ne-a lăsat… A fost ca un vis…”.

Dar iată că în zori Isus se prezintă pe malul lacului; însă ei nu-l recunosc (cf. v. 4). Acelor pescari, obosiţi şi dezamăgiţi, Domnul le spune: „Aruncaţi năvoadele în partea dreaptă a bărcii şi veţi prinde” (v. 6). Discipolii au avut încredere în Isus şi rezultatul a fost o pescuire incredibil de îmbelşugată. În acest moment Ioan se adresează lui Petru şi spune: „E Domnul!” (v. 7). Şi imediat Petru se aruncă în apă şi înoată până la mal, spre Isus. În acea exclamaţie: „E Domnul!” este tot entuziasmul credinţei pascale, plină de bucurie şi de uimire, care contrastează puternic cu rătăcirea, descurajarea, sentimentul de neputinţă care s-au acumulat în sufletul discipolilor. Prezenţa lui Isus înviat transformă orice lucru: întunericul este învins de lumină, munca inutilă devine din nou rodnică şi promiţătoare, sentimentul de oboseală şi de abandonare lasă loc unui nou elan şi certitudinii că El este cu noi.

De atunci, tot aceste sentimente însufleţesc Biserica, Comunitatea Celui Înviat. Noi toţi suntem comunitatea Celui Înviat! Dacă la o privire superficială poate să pară uneori că întunericul răului şi truda trăirii zilnice domină, Biserica ştie cu certitudine că asupra celor care-l urmează pe Domnul Isus străluceşte de acum lumina de neapus a Paştelui. Marea veste a Învierii revarsă în inimile credincioşilor o bucurie intimă şi o speranţă invincibilă. Cristos a înviat cu adevărat! Biserica şi astăzi continuă să anunţe această veste fericită: bucuria şi speranţa continuă să curgă în inimi, în feţe, în gesturi, în cuvinte. Noi toţi creştinii suntem chemaţi să comunicăm acest mesaj celor pe care-i întâlnim, în special celui care suferă, celui care este singur, celui care se află în condiţii precare, celor bolnavi, celor refugiaţi, celor marginalizaţi. Să facem să ajungă la toţi o rază a luminii lui Cristos înviat, un semn al puterii sale milostive.

El, Domnul, să reînnoiască şi în noi credinţa pascală. Să ne facă tot mai conştienţi de misiunea noastră în slujba Evangheliei şi a fraţilor; să ne umple de Duhul său Sfânt pentru ca, susţinuţi de mijlocirea Mariei, cu toată Biserica să putem proclama măreţia iubirii sale şi bogăţia milostivirii sale.

______________________________

După Regina coeli

Iubiţi fraţi şi surori,

În speranţa dăruită nouă de Cristos înviat, reînnoiesc apelul meu pentru eliberarea tuturor persoanelor sechestrate în zone de conflict armat; îndeosebi doresc să-l amintesc pe preotul salezian Tom Uzhunnalil, răpit la Aden în Yemen la 4 martie.

Astăzi în Italia se celebrează Ziua Naţională pentru Universitatea Catolică a Preasfintei Inimi, care are ca temă „În Italia de mâine eu voi fi”. Doresc ca această mare Universitate, care continuă să aducă o importată slujire tineretului italian, să poată continua cu angajare reînnoită misiunea sa formativă, actualizând-o tot mai mult la exigenţele de astăzi.

Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini care proveniţi din Italia şi din diferite părţi ale lumii. Şi un salut îl adresez şi celor care fac maratonul. Îndeosebi, îi salut pe credincioşii din Gandosso, Golfo Aranci, Mede Lomellina, Cernobbio, Macerata Campania, Porto Azzurro, Maleo şi Sasso Marconi, cu un gând special pentru candidaţii la mir din Campobasso, Marzocca şi Montignano.

Mulţumesc pentru prezenţa lor corurile parohiale, dintre care unii au cântat în aceste zile în bazilica „Sfântul Petru”. Multe mulţumiri!

Şi tuturor urez o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.