Categorii

Răspuns la suferinţă. În mesajul Papei pentru Ziua Mondială a Bolnavului

În mesajul pentru a douăzeci şi cincea Zi Mondială a Bolnavului, Papa Francisc invită toată Biserica şi, în mod deosebit, pe fraţii noştri bolnavi să-şi îndrepte privirea spre Maria, „doamna frumoasă din Massabielle”, cu atitudinea unei „uimiri mereu vii faţă de ceea ce săvârşeşte Domnul: «Lucruri mari mi-a făcut Cel Atotputernic»”.

Instituită de Ioan Paul al II-lea în 1992, Ziua Mondială – celebrată pentru prima dată chiar la Lourdes la 11 februarie 1993 – constituie o ocazie eclezială de atenţie specială faţă de condiţia umană, mai ales faţă de cel care-i experimentează fragilitatea şi vulnerabilitatea şi faţă de cei care se îngrijesc de bolnavi şi de suferinzi cu afect şi devoţiune. Mesajul Pontifului oferă o oportunitate unică pentru a reflecta asupra uimirii în faţa grijii atente a lui Dumnezeu în Maria şi faţă de toată omenirea, asupra angajării milostive a Bisericii şi a celui care se dedică slujirii bolnavilor.

Invitând toată Biserica să se pună în mod spiritual la picioarele Mariei la grota Massabielle, Papa Francisc îndeamnă să se contemple în Fecioară pe cea „în care Cel Atotputernic a făcut lucruri mari, pentru răscumpărarea omenirii”. Uimirea în faţa Neprihănitei reînsufleţeşte credinţa în speranţa că Domnul va îndrepta şi spre fiecare dintre bolnavi privirea sa de bunătate şi de duioşie. Papa îndeamnă să se găsească în credinţa hrănită de Cuvânt şi de sacramente forţa care să alimenteze o viaţă de încredere în Dumnezeu în solidaritatea cu fratele, mai ales cel slab şi fragil.

În asta Maria ne vine în întâmpinare ca Mamă mângâietoare şi milostivă, pentru a ne introduce în relaţia cu Fiul său, asumând faţă de noi propria responsabilitate maternă. Transmite lumii umanitatea şi duioşia lui Dumnezeu şi mai ales încrederea cu care să ne apropiem, să scrutăm şi să păzim misterul vieţii, îndeosebi în ceasul încercării. Ea ne altoieşte în dreptatea atotputerniciei lui Dumnezeu, pentru că „este cea care cunoaşte mai profund misterul milostivirii divine. Îi ştie preţul şi ştie cât este de mare” (Dives in misericordia, 9).

Privirea maternă şi iubitoare a Mariei transformă viaţa Bernadetei. Grota Massabielle devine sanctuarul duioşiei Mariei care „ne aminteşte – afirmă Papa în mesajul său – că fiecare bolnav este şi rămâne mereu o fiinţă umană şi ca atare trebuie tratat”.

De la Neprihănita, Bernadeta primeşte harul de a-i sluji pe bolnavi ca soră a carităţii, o misiune care exprimă într-o măsură aşa de înaltă încât devine model pentru fiecare lucrător sanitar. Este prototipul discipolei, obiect al milostivirii lui Dumnezeu, care devine un autentic exemplu de martor.

Boala nu este un impediment în calea realizării proiectului lui Dumnezeu cu privire la om, ci experienţa vulnerabilităţii acestuia din urmă care nu înceţoşează capacitatea sa înnăscută de îngrijire. Este o ocazie care face posibil să se redescopere şi modul în care apropierea mântuitoare a lui Dumnezeu luminează şi face suportabilă experienţa precarităţii umane. Crucea lui Cristos este răspunsul iubirii lui Dumnezeu care dă sens speranţei fiecărui suferind, a fiecărui bolnav şi a fiecărui nevoiaş în virtutea preţiozităţii fiinţei sale în faţa lui Dumnezeu.

Slujirea adusă bolnavului trece printr-o reţea relaţională; o presupune şi o constituie ca alianţă de relaţie, terapeutică, asistenţială, familială, umană, religioasă, spirituală şi eclezială. A se relaţiona cu un bolnav înseamnă aşadar, aşa cum afirmă Papa, „a se relaţiona cu o persoană care, desigur, are nevoie de ajutor, uneori şi pentru cele mai elementare lucruri, dar care poartă în sine darul său de împărtăşit cu alţii”. Fiecare spital, fiecare casă de îngrijire sau de asistenţă, trebuie să fie semn vizibil şi expresie a acelei atenţii grijulii faţă de condiţia umană inspirată Bernadetei de Mari, pentru a promova o reţea umană a întâlnirii unde ajutorul, profesional şi fratern, dat celui suferind sau bolnavului să contribuie la depăşirea limitei culturii rebutului şi a nedreptăţii.

De aceea, invitaţia lui Francisc este aceea de a trăi Ziua Mondială a Bolnavului cu un „nou elan pentru a contribui la răspândirea unei culturi care respectă viaţa, sănătatea şi mediul”. În această perspectivă, Pontiful doreşte ca momentele de rugăciune, liturgiile euharistice şi ungerea bolnavilor, împărtăşirea cu bolnavii şi aprofundările bioetice şi teologico-pastorale, care se ţin la Lourdes în aceste zile de celebrare extraordinară, să ofere o nouă contribuţie importantă slujirii ecleziale aduse celui bolnav. El reînnoieşte apropierea sa de rugăciune şi de încurajare faţă de medici, faţă de infirmieri, faţă de voluntari şi faţă de toţi consacraţii şi consacratele angajaţi în favoarea bolnavilor şi a celor suferinzi; faţă de instituţiile ecleziale şi civile care lucrează în domeniul sanitar precum şi faţă de familiile lor. Le urează tuturor să fie mereu semne bucuroase ale prezenţei şi iubirii lui Dumnezeu, imitând mărturia luminoasă a atâtor prieteni şi prietene ai lui Dumnezeu, între care îi aminteşte pe sfântul Ioan al lui Dumnezeu şi pe sfântul Camil de’ Lellis, patroni ai spitalelor şi ai lucrătorilor sanitari, şi pe sfânta Tereza de Calcutta, misionară a duioşiei lui Dumnezeu.

De Cardinal Peter Kodwo Appiah Turkson

(După L’Osservatore Romano, 12 februarie 2017)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.