Categorii

Proteste în Chile. Preşedintele episcopilor: „Strâmtorarea profundă de persoane şi familii n-a fost luată în considerare”

Condamnare puternică a violenței, care în manifestațiile din aceste zile a dus la moartea a 15 persoane. Dar şi convingerea că „strâmtorarea profundă” n-a fost luată în considerare. Acum trebuie „privită în faţă” realitatea țării şi toţi să fie „chemaţi să dialogheze asupra lui Chile pe care-l vrem”. Este un apel de a citi în profunzime ceea ce s-a întâmplat şi la înțelegere, cel pe care preşedintele Conferinţei Episcopale Chiliene (CECh), monseniorul Santiago Silva Retamales, episcop militar, îl adresează poporului său şi clasei conducătoare în momentul în care a început dialogul dintre preşedintele Sebastián Piñera şi toate partidele politice, pentru a pune la punct o agendă comună de politici sociale. În spate, zile teribile: capitala Santiago şi alte oraşe distruse, stații de metrou distruse, blocări stradale, magazine incendiate, asalturi şi împotriva unor biserici, între care catedrala din Valparaíso, black-aut şi care armate pe străzi. Situația a început să se normalizeze, însă tensiunea rămâne ridicată. Lucrătorii portuari sunt în stare de agitație şi este prevăzută pentru astăzi o grevă generală. În acest context vin cuvintele şi apelurile președintelui episcopilor chilieni.

Excelență, văzute din Europa, ultimele evenimente au părut un fulger din senin. Este aşa sau erau în schimb semnale de alarmă?

Alarme cu privire la inegalitate au fost manifestate de mult timp din partea diferitelor organizaţii. Între acestea, şi Conferința Episcopală Chiliană. În scrisoarea noastră pastorală intitulată „Chile, o casă pentru toţi”, publicată în 2017, semnalam: „Diferența dintre clase, șomajul, mai ales în rândul tinerilor, precaritatea de muncă datorită lipsei de aplicare a legilor despre muncă, salariile mici ale muncitorilor şi pensiile foarte mici produc multă frustrare şi mânie şi acestea generează violență. De cealaltă extremitate există grupuri care, prin poziția lor socială şi bogăția lor, exercită o putere reală apărând interesele lor, uneori în mod ilegitim, aducând o rană eticii şi încălcând şi legile pentru a obține profituri particulare mai mari şi, drept consecință, menținând inegalitățile”. Pornind de la acțiunea noastră pastorală am însoţit viaţa persoanelor care trăiesc momente dificile, însă eforturile n-au fost suficiente pentru a umple prăpastia inegalității şi a evita suferința atâtor oameni.

Voi, episcopii, deja aţi condamnat violenţa. După părerea dumneavoastră, această metodă aparține grupurilor minoritare? Sau strâmtorarea socială este cu adevărat atât de mare?

Condamnăm în mod hotărât orice tip de violență, pentru că ea compromite conviețuirea noastră şi înrăutățește prietenia noastră civică şi pacea socială, fundamentale pentru a construi acorduri în vederea binelui comun şi cu participarea majorităţii. Strâmtorarea socială se înţelege din cauza diferitelor situaţii de precaritate pe care persoanele sunt constrânse să le înfrunte. Trebuie să căutăm rădăcinile violenței pentru a o preveni, a o înfrâna şi a genera  forme civice, umane şi, dacă este posibil, şi constituționale pentru a lua asupra noastră diferențele noastre şi a le da soluție. Aceste fapte dureroase cer ca noi ca societate să cultivăm o cultură a întâlnirii, care să fie capabilă să asculte şi să împărtăşească în mod empatic suferinţele şi strâmtorarea de fiecare zi trăite în societatea chiliană în domeniile muncii, sănătății, siguranței, educației, precarității locuinței, pensiilor, situațiilor de sărăcie şi provocărilor umanitare ale imigrației, aşa cum am afirmat în Declarația Comitetului permanent din 19 octombrie.

Deci protestul, dacă este dus înainte în mod pașnic, ar avea motivații?

Sunt mulţi cei care au manifestat nemulțumirea lor în mod pașnic. Să ne gândim că toţi au o contribuție de oferită şi că autoritățile, îndeosebi politicienii, în diferitele lor zone de responsabilitate, trebuie să ştie să asculte glasul oamenilor lor.

Este greu să nu ne gândim că există grupuri organizate în spatele episoadelor de violență. Are cineva interes să destabilizeze Chile?

Nu este misiunea noastră, ca Biserică, să examinăm acest aspect. Unii cred că efectiv aşa este. Însă, ca păstori, centrul acțiunii noastre este preocuparea faţă de cei care suferă, însoțindu-i spiritual şi în necesităţile lor imediate. Să-i facem să ştie că pot să se bazeze pe noi.

Ochii lumii vor fi îndreptate în săptămânile următoare spre Chile, care va găzdui Cop25, Conferința Mondială despre Climă. Se poate spera ca situația să se rezolve înainte de acest eveniment?

Da, sperăm ca înainte de acea dată să putem ajunge la un dialog social realmente centrat pe persoane, pe modul lor de a conviețui şi a locui ceea ce este casa sau ţara tuturor şi pe o prietenie civică bazată pe binele comun. Asta înseamnă că actorii politici, sociali şi economici să poată face abstracţie de interesele lor particulare şi să lucreze la proiecte consensuale, în care cea mai mare parte dintre noi să se recunoască.

Black-aut şi care armate pe străzi… în Europa ziarele au scris că este prima dată când asta se întâmplă din timpurile lui Pinochet. Este o simplificare?

De când există democrația s-a întâmplat numai în contextul de situaţii de urgență, cum au fost cutremurul şi tsunami din 2010, sau incendiile din Santa Olga în 2016. De data aceasta, diferența este că asta nu se întâmplă datorită unei catastrofe neprevăzute, ca anterior, ci datorită faptului că nu s-a luat în considerare că exista o profundă strâmtorare a persoanelor şi familiilor, lovite de inegalități nedrepte şi de practici zilnice pe care le consideră abuzive, pentru că rănesc îndeosebi grupurile mai vulnerabile. Contextul recunoscut şi crescând al bunăstării în Chile este valabil pentru câţiva şi nu pentru toţi, însă săracii nu pot continua să aștepte.

Ce apel adresați poporului chilian şi, îndeosebi, politicienilor şi forțelor armate?

Este timpul de a privi în faţă, cu adevăr, bogățiile şi succesele noastre, conflictele şi eșecurile noastre. Autoritățile şi partidele politice, în mod deosebit, dar şi societatea civilă şi organizațiile sale, universități şi intelectuali, chiar organizațiile trebuie să dialogheze cu privire la ţara pe care o vrem, să întreprindă construirea unei societăți pe care toţi s-o putem simți ca a noastră, toţi trebuie să ne angajăm să ne îngrijim de binele nostru comun cel mai prețios.

De Bruno Desidera

(După agenția SIR, 23 octombrie 2019)

Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu

Ne spui părerea ta?

You must be logged in to post a comment.